229 matches
-
cel mai semnificativ omagiu pe care au reușit să-l aducă memoriei lui Caragiu, geniului lui, generozității și imensei iubiri față de teatru. Ochii, tonul vocii, expresiile ludicului, profunzimea gesturilor, mirările, seriozitatea și farsele, tandrețea, volubilul și tristețea, dimensiunile irepetabile ale histrionului, ale poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre. Prin sala care îi poartă respirația, amprenta zbuciumului
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
transformă textul lui Ionescu într-un libret sui-generis pentru cuvânt, mișcare, muzică. Actorii formează tablouri vivante, ilustrând o poveste cu eroi naufragiați pe scena istoriei. în Prolog, interpreții fac exerciții pregătindu-se pentru reprezentație. Un semn muzical, și, în ființa histrionului se nasc și se adună ca într-o cutie a Pandorei o multitudine de ipostaze grotești ale umanului. Asistăm la festinul absurd și cinic al goanei după putere, la jocul hilar al alianțelor și trădărilor, orgia decapitărilor, coșmarul crud și
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Ioan T. Morar de mai bine de douăzeci de ani și nu-mi amintesc nici măcar o singură împrejurare în care să-l fi văzut părăsit de umor, melancolic sau trist. De mai bine de douăzeci de ani, Ioan Morar este histrionul perfect ( în sensul nobil al cuvîntului, de actor de comedie în vechea Elada), aflat mereu în serviciul bunei dispoziții a celorlalți. Acesta fiind personajul public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat Ioan Morar), Îmblînzitorul de
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la o cină de taină), într-un cuvînt, o specie de artiști tot mai rară, bizară sau, în cel mai fericit caz, doar exotică populează ceea ce putem numi, la modul optimist, rezervație, pesimist
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
trist. Face bună pereche, și în Confort 2 îmbunătățit, un joc de doi, cu Lucian Vasilescu, autorul unei "literaturi de bucătărie", pour le gourmets, dar, altfel, cu mirosuri grele, amestecate, care amăgesc, precum "un afiș/ de concert amînat." Fire de histrion, care-și electrizează preajma, păstrează totuși rezerve de sinceritate delicată: "Dumnezeu există pentru că mi-l aduc aminte: Se făcea tot mai mic, înghițit de astfalt și de cuvinte." În volum, Nicolae Țone este, mai ales, organizator. Merită citit fragmentul de
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou intelectual, însușindu-și de bunăvoie condiția de "histrioni ai gîndirii". În Geamlîc, Paul Georgescu se autocăinează prin vocea unui metanarator hîtru: "Bietul narator omniscient! Cunoaște niște oameni, niscai fapte, vorbe, încearcă sa le lege prin ipoteze, și cînd e convins că a reușit, paf, poftim, se întîmplă una
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
nr. 2254, cu 457 de file (față și verso). Manuscrisul cuprinde creații ale poetului din anii 1866-1878, adică piesele de teatru Petru Rareș, Ștefan cel Tânăr, Mira, Andrei Mureșanu, Cel din urmă Mușatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoș, Decebal, Alexandru Lăpușneanu, traducerile Histrion de Guillom Jerwitz și Timon din Atena de Shakespeare, poemele (fragmente, bruioane sau poezii întregi) Ondina, Mortua est, Daina, fata cea nebună, Iubito, dulce înger, Călin Nebunul, Scrisoarea II, Povestea teiului, Strigoii, Despărțire, Atât de fragedă, Călin (file din poveste
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
noi nu-l știm pe ta-su și nici pe fra-su și n-am fost niciodată în Algeria”, am vrut să intervin eu, dar bună cuviință m-a sfătuit să nu observ cu voce tare lipsa de bună cuviință a histrionului de la masa vecină. Nu e prima dată când mă expasperează faptul nu știm să ne controlăm emisia vocală până la nivelul la care să nu-i tulburam pe cei din jurul nostru. Mi se întâmplă frecvent să fiu făcut părtaș, fără voia
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
stânci Maica Lumii - umilită - a căzut în brânci: rugăciuni - podoaba scârnei - vomitate-n zori cruci de ipocrită soartă ies de sub urdori pân' și rău-i gol de rosturi și scârbit de farduri: „bine” - bărbierit de raze și-mpuțit de narduri... histrionii duc solia Minciunii Supreme ...rănit Criste - simți în coasta-Ți alifii și creme... ...mi-a-nghețat și verbu-n frază - delicată ciumă molime-n imperiul morții hotărăsc cutumă sacadat mi-aud la poluri inima-mi cum bate mi-a rămas suflet de-o
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
straniu și ușor exotic. Ea este una dintre puținele lucrări cu acest subiect, apărute la noi în ultimii cincizeci de ani, în care Brâncuși nu este nici țăran, nici mag, nici inițiat în sens larg, nici mason, nici alchimist, nici histrion, nici sfînt și nici Dumnezeu însuși, ci, pur și simplu, un artist, un creator de forme și un spirit obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
neologice pe care o folosea mai toată lumea în epocă (3). Este deci neîndoielnic că țărănia groasă a povestitorului era costum de scenă, mască literară aleasă deliberat. Creangă își joacă personajele și, totodată, pe sine însuși ca personaj, cum și celălalt histrion de geniu, Caragiale. Căci, dacă privim dincolo de decorul mediului social și cronologic - care e satul moldovenesc mai degrabă scos din timp, la unul, mahalaua bucureșteană spre finele secolulului XIX, la celălalt -, amîndoi ilustrează aceeași atitudine fundamental comică, aceeași percepție a
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
corset. Dar, dacă te obișnuiești cu apăsarea carcasei lexicale, vei constata prezența celor trei calități pomenite anterior. Prima calitate e că I. Kant nu are retorică, nici urmă de facondă netulburîndu-i curgerea verbală. Kant nu intră niciodată în pielea unui histrion vînturînd vorbe, stilul fiind inexistent, asemenea unei curgeri netede de expresii aride. Nimic mai străin de Kant decît emfaza perorațiilor făcute de dragul lor însele. Chiar și atunci cînd se lasă în voia unei replici date unui contemporan, o face cu
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
rămîne Fracois Villon: "Cunoașteți domnilor colegi/ Deviza artă pentru artă / Voi cu pumnale noi în teci / Și toți semnăm în marea Carta // Sîntem frumoși ne credem regi / Și n-aveam căpățina spartă / Cunoașteți domnilor colegi / Deviza artă pentru artă // Cu histrionii cînd petreci / Să fii de-a pururea în gardă / Noi căi troieni voi oaspeți greci / Cu za căpăstru și cocarda // Cunoașteți domnilor colegi". În tot acest iarmaroc livresc, mustind de umor și ironie, cu personaje biblice și mitologice, culese din
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
raiului/ dar de unde s-o știți? /da, fără să fiu mutilat de război sau măcar/ astmatic continui să scriu poezie, poti sa/ înțelegi?": e aici rană deschisă a poeziei, singura care poate salva de la mutilare și e "paiața", August Prostul, histrionul în toată dimensiunea lor tragică: glazura e rîsul-plînsul, figură, nervii: miezul e tragicul. Apoi, în O dramă la vânătoare, sentimentul, cîntecul, elegia, toata suferință dureros de dulce de a se ascunde sau de a se minți sau, pur și simplu
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu dicțiunea de histrion superior, hîtru și grav totodată, s-a publicat imediat. Dumnezeu știe însă, dacă, citit la distanță, mai produce aceeași impresie nepereche. Oricum, nu în litera tipărită voi căuta azi refugiu, ci în spiritul imortalizat cît de cît, odată cu vocea, pe
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
ulterior va deveni mișcare în sensul foarte larg al termenului, inclusiv că mișcare a sufletului. Gesturile oratorului, ca să revin la retorica, erau foarte precis codificate, pentru că retorica în sine excludea improvizația. Astfel ele se detașau profund de gesturile actorului, ale histrionului, care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației, măsurii, conform principiilor ciceroniene, în vreme ce actorul
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
un cronicar... sportiv, șui generis. "ăncep să citesc Caietele lui Cioran (Gallimard, 1997) cu o curiozitate puțin morbida, repede dezamăgită: curiozitatea cititorului de jurnal. Nu-i un Cioran an halat și păpuci. E același, din cărți. an cărți e un histrion al disperării sceptice. Nu mă ăntreb cât de sincer. Problemă sincerității nu se pune an literatura. Literatura este mincinoasă prin chiar formulă ei. Important e ce rezultă din comedia pe care o joci. Dar să ți-o joci și ție
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Cioran devine astfel mijlocitorul, interpretul, purtătorul de cuvânt cu atat mai convenabil, cu cat autoritatea să, desi mereu hartuita, rămâne considerabilă. Și ce poate fi mai măgulitor decât să delegi pe un "mare artist", "creator", fie și până la un punct, "histrion", să-ți reprezinte gusturile, reacțiile, atitudinile? Propozițiile șanț, așa cum se cuvine, translucide: "ăDin reușită an reușită, X s-a golit de-a binelea; s-a ănglodat an succesele luiă (402). Să fie Eugen Ionescu acest X? al mai ghicesc și
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
izbucnesc, fierbinți, în afară. Dorința de a scrie și de a se proiecta în ideal șunt la fel de puternice pe cît este de puternică disponibilitatea autorului pentru histrionism. O singură dată a considerat Sergiu Filip că este bine să fie un histrion în scris ("Povestea poetului și a părului de porc"), într-un poem fluviu, cu personaje, ca într-o tragedie antică, pe dos. În general, histrionismul este păstrat cu multă grijă pentru viața de toate zilele, iar textele șunt despărțite de
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
a părului de porc"), într-un poem fluviu, cu personaje, ca într-o tragedie antică, pe dos. În general, histrionismul este păstrat cu multă grijă pentru viața de toate zilele, iar textele șunt despărțite de această viață aproape fizic. Și histrion în viață, si utopic-crîncen în text, autorul este copleșit de forțe multiple și de neputința de a alege. Tot ceea ce este apropiat îl atrage și tot ceea ce este îndepărtat îl obosește și-l îndepărtează. Dar îndepărtarea devine u-topie în scris
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
îndepărtează. Dar îndepărtarea devine u-topie în scris și imediatul devine repudiat (în afara amorului) tot în scris. Poemele șunt consecință acestui fel scindat de a fi pretutindeni și tot timpul. Niciodată și tot timpul aici și acum și acolo și dincolo. Histrion și bolnav, vindecat și sănătos, S.F. își regizează poemele și își etalează textele. Poemele regizate șunt un fel de teatru textual. Între scris și viața, între viață și moarte. Cînd mincinos și plin de o melancolie sfîșietoare, cînd cuprins de
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
cum calmul balsamic îmi inundă mușchii și creierul”, cu toate acestea, deci, naratorul nu se sfiește să urmărească gazdele, să cerceteze aiurea, curios, să „tragă cu ochiul”, ajungând să cotrobăie la propriu. Nimic nu bate cu singurătatea căutată vorace. Un histrion, autorul narator nu reușește să fie convingător, pentru că nu rezistă pândei. Două mistere cresc din iscodirile lui: cine citise cărți marxiste în casă și cine sunt cele două Eleni? Cam mult pentru un turist în trecere. Radu Mareș reușește să
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
nu întotdeauna un șef este agreat și că, mai ales într-un teatru, acesta nu poate mulțumi pe toată lumea. Nici nu are cum și nici nu cred că trebuie să o facă. Un fapt este cert într-o lume de histrioni și nu pretinde o abilitate specială: dialogul cu oamenii. Asta înseamnă și protejarea sensibilităților, orgoliilor, vulnerabilităților, suspiciunilor, depistarea dorințelor, așteptărilor și încercarea de a le veni în întîmpinare. Sau, uneori, măcar simularea acestei intenții. Într-un fel a condus teatrul
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului verbal.
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
actor mai tînăr, pînă la urmă n-a găsit pe nimeni mai "corespunzător", pentru rol, decît Mircea Diaconu. Într-adevăr, cine ar fi putut să fie, mai convingător, în același timp, candid și ticălos, farseur și fraier, cabotin și autentic, histrion și alienat? În rolul diavolului președinte de fundație, Nae Caranfil a avut șansa să aibă un rege al sarcasmului: Gheorghe Dinică. Despre restul unei distribuții excelente, vom vorbi la premiera din toamnă. Tot la toamnă, văzînd filmul, o să remarcați tehnica
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]