190 matches
-
care cultivă un amalgam în fond bine dispus al contrariilor turnate în pasta groasă a unui imaginar aparent alienant, de facto vesel, propagator al existenței oscilante între distrugere și regenerare: „Bolgii de verdeață îmi fuseră lăcaș, trupul pachidermic/ mi-l hodinesc din mers. Ce-i mare devine mic pe lîngă pulpele mele. S-a pariat dacă sunt femeie sau bărbat. În batjocură/ biata Miss țipa în sala de ruletă că sunt născută/ dintr-un bărbat din Cummington, nu din femeie!/ În
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
ar găsi Hristos./ Ai fi o umbră în noaptea lor,/ Pe care dimineața îi găsește îmbrățișați...// Ce’ar fi să mori toamna/ Odată cu merii. Vânzătorii?/ Ți s’ar face leagăn în carnea lor/ Și pe creanga lor ar scrie:/ Aici hodinești Tu, robul lui Dumnezeu./ Sau foc din lemnul lor/ Va aduce’n amintire pe cel ce ai fost...// Dar dacă te uiți pur și simplu/ Și vezi cum mor merii, Părinții.../ Blestemul lor va fi colindul/ Pe care îl vei
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
a făcut pe prietenul Haralampy să exclame fericit: -Ay, țucu-i gura lui de Dom' Președinte, că vorovește fix ca fratele corsican când era ambasador la Anvers! Bineînțeles că a urmat momentul nostru de zăvorâre a minții... -Du-te, mamă, să te hodinești olecușoară, l-a îndemnat apoi soacră-sa, cu dulceață moldovenească în glas. Du-te, că iară... Dar a ascultat-o? Mă rog... Coincidență sau nu, ironia sorții, sau altă mișelie antiprezidențială pusă la cale de către managerul general al televiziunilor terestre
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
Guvern într-o femeie"(...), - Domnu' poet, îi întrerup momentul de mare simțire lirică, mă scuzați: dumneavoastră ați auzit de unu, Eminescu ? Da, acum mi-e limpede: avem datoria să revedem toate capodoperele haralampyene, fiindcă altfel... - Du-te, mamă, să te hodinești olecuță, l-a îndemnat din nou soacră-sa. Dar e ora de Telejurnale, iar vocea doamnei ministru, Monica Macovei, ne pătrunde în timpane suflet și minte, mlădioasă, liniștitoare și dătătoare de speranțe juridico-fonologice, ortoepice și, de ce nu?, morfologice, și... -...chiar
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
n-o arunci. Noroc că nu există sevraj fizic. Asta ar mai fi lipsit. Să mă fi durut capul, să fi avut amețeli și stări de rău, fiindcă nu mă mai zbenguiam alandala pe net... Așadar, dacă doriți creieri mai hodiniți și creșterea vizibilă a nivelului de producție la hectar, urmați-mă!
Am promis, am executat, e tare bine! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20850_a_22175]
-
e zăbavă să vorovim fără să spunem nimic. Musai e să-ți spun...?! - Dacă dorești... - Iacă... mă duc în Oltenia să-mi găsesc norocul! - Dar dumneata? - Mă duc în Ardeal să-mi caut sorocul! - Spune așa, omule. Hai să ne hodinim oleacă pe stânca asta că timp avem... - Se spune că vremurile schimbă lucrurile. Dar...realitățile ne spun că noi trebuie s-o facem! - Musai, este cum zici... Dar... drumețule, vorovim, vorovim, cum îi stă bine drumețului, dar nu ne-am
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
real talent” în a-l descoperi și pune în valoare. Iată și ceva din „sumarul emisiunilor noastre”: 500 de ani de la prima mențiune documentară privind localitatea; prima școală din raza târgului; cel mai bătrân stejar din oraș (sub care a hodinit un vestit haiduc); casa cea mai veche, ce ar fi aparținut cronicarului Neculce. Chiar dacă pe fronton avea inscripția Gheorghe Ovanez 1905, deci o casă negustorească, cum susținea Fănică Marinoiu, profesorul de istorie cel mai bătrân din oraș, tovarășu’ Căpuștean avea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului. Cărăușii, vădit vlăguiți, pășeau domol pe lângă boi, îndemnându-i cu glasuri moi: Hăis, băieții tatii! Haideți, că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și apoi ne-om hodini. Că nu-i mult până departe, Dumitre. Doar o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea - l-a încurajat în felul lui Pâcu pe moș Dumitru Carpen. Mușcă-ți limba, Pâcule. Nu speria bietele dobitoace. Tu nu vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
două ulcele pe care le ținea în mână și pe care le-a întins lui Pâcu și lui moș Dumitru. Ia pftim și beți de sufletul părinților mei și al babei mele - i-a îndemnat moș Petrache. Apoi să-i hodinească Dumnezeu în pace și dumneavoastră să trăiți să-i pomeniți. Spunând acestea, au lăsat să cadă în colbul drumului câte o picătură de vin „pentru morți”. Au băut pe așezate, gândind că și boulenii își vor trage sufletul în acest
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Două drumuri însemnate se încrucișau taman în poartă. Cărăușii, dar și gospodarii, opreau la dus sau la întoarcere de pe unde îi purtau treburile. In zilele de iarmaroc era mare zarvă. Nu era gospodar care să nu oprească pentru a se hodini și încerca tăria rachiului chicurat din caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică, la loc îndemânatic pentru crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în seamă toate acestea, se putea spune că nu-i mergea rău deloc crâșmarului. Mai pe la chindie, îl auzeai pe câte un gospodar cum își îndeamnă tovarășul de drum: Hai să plecăm, că ne-o fi deajuns. Dobitoacele s-au hodinit, noi ne-am pus burta la cale și ne am udat binișor gâtul...Ne așteaptă drumul. Si-i lung, bată-l focul să-l bată. Iaca și soarele a scăpătat spre asfințit. Dacă ne mai încurcăm prin urzici, cum se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cuhne... O măsoaie lungă, făcută din doi butuci ciopliți puși pe pari bătuți în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru. Cei doi nou veniți în rândul cărăușilor au lăsat privirile în jos. In cele din urmă, Alecu Slobodă a îndrăznit să le ridice, căutându-l pe crâșmar. Când l-a descoperit, a făcut un semn discret spre oala care hodinea goală pe colțul mesei. Crâșmarul a priceput pe dată ce are de făcut și cât ai clipi s-a înființat cu ea plină ochi... Măi flăcăi! Cum se vede treaba, încet-încet începeți să arătați ca adevărații cărăuși. Până una-alta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi - a hotărât moș Dumitru, după ce s-a sfătuit cu Pâcu. Au ieșit la drum...Când cornul lunii și-a ridicat un colț deasupra Măgurii, iar puzderia de stele a împestrițat cerul, cărăușii făceau primul popas în marginea pădurii. Să hodinim boulenii, că până dincolo de pădure ne așteaptă partea ce mai grea a drumului - a propus moș Dumitru, cu vădită pornire spre dădăceală a noului venit. Cunosc drumul, moș Dumitre. Il cunosc de când eram tânăr holtei. Am făcut și eu, dragă-doamne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cocoșul bun și pace!” Au râs ca în vremurile tinereții...Timpul, însă, nu aștepta. Trebuia să pornească la drum. Moș Dumitru, bine dispus, a comandat ca în cătănie. La atac! Inainte! Hai, flăcăi, pentru că acușica îi amiaza mare! Ne-om hodini mai mult la Fântâna cu răchiți. Cârdul de care - ca o omidă uriașă - s-a pus în mișcare, la început mai greoi, apoi a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-a venit iar chef să-l sâcâie pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi place cum gândești și cum faci treaba. Ești încă tânăr. Unde ai învățat să pui fiecare lucru la locul lui? l-a întrebat moș Dumitru. La oaste, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici prin gând nu mi-o trecut că veniți. Mă gândeam deja că am de plătit o grămadă de bani pentru întârzierea încărcării vagonului. Si uite, voi m-ați salvat. Nu am măcar toți oamenii pentru descărcat, dar până vă hodiniți voi și dobitoacele, eu trimit fuguța după ei...Măi, măi, ce oameni gospodari sunteți! Am să am eu grijă de voi. Dacă grija asta a dumitale s-ar preface în niște crăițari colea în pungă, n-ar fi rău - l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făgăduială...Mai bine spuneți când credeți că se termină de cărat grâul? a întors vorba Aizic. Eu cred că în două drumuri îi gata - a apreciat moș Dumitru. Ii bine, pentru că pe urmă încep ploile și zloata. Atunci vă mai hodiniți și voi până a da omătul, să începeți a căra porumbul - a încheiat vorba evreul. Numai că atunci, jupâne, ar cam trebui să mai pui câțiva bănuți peste ce ne plătești acum. Pe vreme de iarnă îi altcum și pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știu că peștele nu se prinde pe orice vreme - l-a întrerupt Ion Cotman. Se prinde, nu se prinde, pescarul știe doar să-și ia sculele și să deie fuguța la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trebuie să înnoptăm la Crâșma din drum. E prea greu pentru dobitoace ca să ne târâim până acasă - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi și noi abia mai suflăm - l-a aprobat Pâcu. Mâine, așa pe la asfințit, suntem acasă. Ne-om hodini până luni și după aceea din nou la drum - a socotit moș Dumitru. Asta numai dacă nu vine vreo sminteală din partea vremii - s-a îndoit Ion Cotman. Măi oameni buni, bucurați-vă, așa cum mă bucur și eu, că mai putem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu aveam încotro. Am tras răzbit până o dat căldura amiezii. Atunci, după ce m-am răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să mă hodinesc până s-a mai ostoi arșița...Se auzea atâta cântec păsăresc și zumzet de gâze în jur încât n-am putut sta treaz prea multă vreme...Am adormit buștean. Măi, și unde nu încep să visez! Da’ ce vis! Ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrebat: „Ce-i cu tine, Surcică? Ce umbli prin sat în toiul nopții?” „Apoi de bine nu umblu.” „Care-i necazul, omule?” „O murit Măndița, fimeia mea.” „Când o murit și de ce?” „Ieri o murit. In spital.” „Dumnezeu s-o hodinească și tu s-o pomenești. Da’ la mine de ce ai venit? Uite cum întreb și eu ca prostul. Când ai nevoie de sicriu?” „Cam peste vreo două zile, că întâi trebuie să-i facă otopsia în spital și pe urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ: Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de dimineață? COSTEA: Ia, la târg cu râia asta de capră, să fac ceva parale pe dânsa; că mă tot mână de-o vreme nevasta și-mi zice: Costeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Aici n-aș mai crede să mă-ntreci. Azvârlitul buzduganului e proba mea favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC: Eu... nu... stăteam și eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de pomană! Și mi-i o foame... (efect sonor descendent) Ia, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cel mai bun, și cel mai drept, și cel mai viteaz, și cel mai iubitor de supușii săi... POSACUL: Gata bre! Mai trage-ți sufletul! PRICINĂ-ÎMPĂRAT (intră pe ușa din stânga, supărat): Ce-i gălăgia asta? Nu se mai poate omul hodini de răul vostru! Am să pun să vă taie capetele! LIMBUTUL: Măria Ta, ne-ai face mare supărare, iar Măria Ta ar rămâne fără sfetnicii cei mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]