663 matches
-
s-a întâmplat ? -|la... Din motivu' televizorului. În dialectul ei, adoptat după ce prietenul a exilat-o pe palier într-o noapte de februarie cu minus optișpe grade, din cauză de manele la Etno Tv, știu că ,ăla" înseamnă Haralampy. ...Și hohotește dând să-și smulgă părul din cap. N-o opresc, fiindcă îi înțeleg și-i respect jalea din suflet. Am învățat de la ,Iartă-mă", ,Din dragoste" și ,Surprize, surprize", că există momente în viață când omul, mai ales femeie fiind
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
anamnezico-traumatizante,”nu jucați tontoroiu pe suferință lui”oferindu-i cadouri! Mai bine ciopirtiti bradul,spargeți globurile,incendiați cadourile.Salvati doar cărțile de credit.Pe astea o să le distrugă el,după ce-și va psihanaliza definitiv demonii și se va prăbuși,hohotind, la pieptul lui Moș Crăciun.
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
din alte tîrîtoare/ O tulpină de floare/ Gîndaci/ Să fie petale de maci/ Și craniile goale/ Locuri de încîntare/ Să cînți la spini/ Și notele să le combini/ Să iasă numai bube și vînt/ Cu mană, cu piatră, cu fier hohotind/ Și-n loc de corzi să ai otravă/ Astfel ca numai durere să se reverse din slavă/ Să-ți crească inima pînă se face orologiu în turn/ În care să dea cu pietre toți nebunii și orbii/ Cu viermi decapitați
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
vă-ndreptați spre luminosul astru, Cercați să depistați greșitul unghi Pentru cerul meu și apa mării. Asemeni vouă, știu a iubi pământul. Iar voi goniți spre stâncile fatale, Încât ar fi posibil să mor făr'de folos. Dar să nu hohotiți nerod, crezând Că eu i-aș lumina prostiei mortuare Mai slab ca farul ce abia de se mai vede De pe puntea joasă-a chivotului vostru. Sunt slab și sunt obscur, dar sunt și neclintit În vreme ce un altul pe urme vă
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
hipnoză formulele scandate, într-o transmisiune directă la televizor. Una dintre fetele acelea cu chitară cînta lîngă el Rugă pentru părinți. Brusc, Manipulatorul de mulțimi, turmentat de răspunderea pentru soarta lor, își proptise în microfon capul uriaș și începuse să hohotească: ho, ho, ho, ho. Plînge? Rîde? m-am întrebat. Își bate joc de noi? Joacă teatru? Cred că nu juca teatru. Cred că, într-adevăr, din oboseală o supapă sărise și din egoul în ebuliție țîșniseră lacrimile sincere, autentice, singurele
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
aici stau coreeni/ acela acolo e un camion/ acesta este/ aceasta este// pe tine cum ziceai că te cheamă/ hai să o facem un pic/ numai până fierbe ceaiul/ dup aia vorbim/ dup aia ne luăm și de mâini/ și hohotim/ și zgâriem cu ciudă pe ziduri/ și băgăm o țigară// numai că dorm cărămizile fato/ și-n brațe și-n pulpe/ și-n lacrimi uscate,/ și-n lucruri adânci/ în părul tău,// în același muzeu/ dar la etaje diferite/ să
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
vii Cu o furtună de ciocârlii, C-o să mă fereci sub gene De trestii nepământene, C-o să mă-nchizi în priviri Sub gratii de ore subțiri, Sub bârne de ani trecători Ca melancolicii sori, Să poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Hunarus, care-i lega sandalele, să-i spună numele zilei în care se găseau după calendarul dac. Ca de fiecare dată, se strică de rîs auzind bolboroseala ininteligibilă lui. Politicos, omul de credință, care vorbea latina curgător, dar cam vulgar, hohoti și el împreună cu ocupantul. Agillus îl mîngîie pe creștet numindu-l cu tandrețe "viezure". Cuvîntul ăsta i se întipărise în minte, nu se știe de ce, și-l folosea totdeauna ca să-și alinte favoriții. Apoi se îndreptară împreună spre un fost
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
mai ridicasem de pe scaun, măi umblasem prin cameră, măi scosesem câte-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din fotoliu și s-a agafat de gâtul meu, hohotind de plâns, cu ochii șiroind de lacrimi, mi-am dat seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era nimic de făcut. Cu câtlncercam să-1 liniștesc, cu atat mai mult se-nteteau și hohotele sale de plâns, într-o cascadă
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau, învigorându-mă, servindu-mi de încălțări. Și năpristan un gând mă scutură, ca un atac de malarie; era ziua alegerilor, pierdeam ocazia celei din urmă înfruntări cu rivalul meu, Ghelase. Ochii mi se umplură de lacrimi. Hohoteam. Ghelase avea să mă aștepte zadarnic, fără adversar nu se putea alege. Iar postul i se potrivea ca o mănușe. Cât mă privea, degeaba achiziționam Curtea Supremă, în lipsa unor spații comerciale corespunzătoare. Și, oricum, ar fi trebuit cumpărat mai întâi
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
capabil de a-și "trăi" cu intensitate eroii, pînă la cunoscuta identitate flaubertiană. Euforia verbală extremă, verva personajelor în întregul lor (lucruri, animale, oameni), traduce fidel imensa "plăcere pentru cuvinte" a povestitorului însuși. Felul lui atît de special de a hohoti interior exprimă fără greș "o voluptate strict intelectuală", adevărul că "plăcerea vine din gratuitate" (N. Manolescu). Ca și Budai-Deleanu, Creangă scrie în primul rînd pentru sine, își face din literatură "jucărea", apoi se fălește cu ea cititorului, în fața căruia se
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
încă rîzînd. Pe fața cu un rictus chinuit a bărbatului ei curgeau lacrimi. Rîsul îi dispăru. Se întinse lîngă el, jos, pe dalele răcoroase și suspină cînd Ul o cuprinse cu un gest brusc, înfundîndu-și nasul în bluza ei și hohotind disperat"
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
România. Deplângând inexistența unei culturi publice de înaltă ținută, autorul coboară la rădăcina lucrurilor: drama ar proveni din felul în care este înțeleasă la noi cultura și ideea de cultură, un spațiu "în care se țipă, se bârfește sau se hohotește, dar în care se ascultă puțin, se înțelege și mai puțin și în care sunetul calm al discuției se aude rar". E vorba de o decădere sau de o continuitate? Numele invocate de H.-R. Patapievici în sprijinul tezei sale
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
văd o dată ca să îl puric pe îndelete, dar până una-alta, e cel mai bun scenariu pe care l-a văzut producția cinematografică din țara asta de vreo câțiva ani buni. Plin de umor negru, doar m-a făcut să hohotesc de râs în contextul în care un om pe moarte era dus la tomograf, și reușind o performanță rară: un critic de film american spunea că sună mereu real! Filmările nu mi s-au părut spectaculoase, am detectat chiar câteva
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
n-am înțeles... Mi-am dat seama că însăși granitul caracterului său se fisurase din cauza spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am îmbiat. La auzul acestor cuvinte, reacția lui Haralampy a fost secvență de telenovelă venezueleană: -Nuuuu!, a hohotit el � mai bine cianură... Și l-am înțeles: în urmă cu câteva zile dăduse telefon la o televiziune impulsionat de un anunț publicitar în care se făcea reclamă unui fier de călcat atât de multifuncțional, încât scotea pe loc petele
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că și-l trădează lamentabil. Și Rigoletto și-l trădează, iar hohotind, e tot mai rigolo. De unde oare, te întrebi, "umoarea șmult preaț negativă" la comici, la aceia atitrați? La, așadar, aceia ce au făcut eroarea de a se da drept comici din vârsta cea mai crudă (și cărora onor. publicul nu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
copiilor, în ultima vreme, li s-a și interzis să mai răsfoiască cărți cu povești. prea se dădeau în stambă astea. ielele. țineți minte?. chiar Hobbitul Bilbo Baggins le făcea versuri cu dublu șurub. iar ele se îmbătau ca nebunele, hohoteau necuviincios, gălăgioase, haioase, adevărate pierde-vară puse pe șotii și bazaconii sexy prin păduri cu ciuperci otrăvitoare și vulpi mieroase și urși îndobitociți de știubeie. hm!. Regelui lor nu-i mai rămăsese pic de autoritate în toată învălmășeala aia de craci
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
pusă nu mai face durerea nu mai cântărește nici cât un fulg păcatul dar ei erau prinși în cântec și cântecul murea într-un vacarm de tropăituri gemete râgâituri doar vântul își mai excita organele pe luciul gheții definitive și hohotea hohotea
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
nu mai face durerea nu mai cântărește nici cât un fulg păcatul dar ei erau prinși în cântec și cântecul murea într-un vacarm de tropăituri gemete râgâituri doar vântul își mai excita organele pe luciul gheții definitive și hohotea hohotea
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și totul se derulează cu o rapiditate îmbătătoare" Nu mai are nici o importanță nimic" Rămîne doar dorința de-a o vedea cum se mișcă, cum respiră, cum hohotește cristalin, picurat" hi, hi, hi" de a-i sorbi vocea tînără, subțire, întremătoare, de a i-o bea ca pe-o apă limpede, rece, păstrată în cana mată, cu temelia solidă, lichid sfînt hărăzit doar mie" de a-i mirosi
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
atunci, la ce bun să mă zbat, dacă ea e prinsă în odgonul liniștitoarelor obișnuințe casnice? Copioasă lenea asta erotică, îmi zic, iar comparația cu o reptilă nu e deloc deplasată: citind versul ăsta ea va râde (cu delicatețe, va hohoti o oră întreagă) de toată zarva pe care o fac, fără ca măcar să știe totul - fără să-i pese, în orice caz -, sub ferestrele acoperite cu draperii de culoarea purpurei. Adică, fiindcă eu stau acum în ploaie, în fața căsoaiei unde
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare, spuse prințul. “He-he, făcu baba, știu. S-a dus buhu’. Cunosc și întrebarea și răspunsul. Dar te costă!“ “Plătesc. Plătesc oricât. Te fac om, zise prințul. “He-he-he, hohoti iar baba, nu fi atât de sigur că vreau să fiu om. Cât plătești? How much?” “O ladă de aur!”, avansă Arthur.” “E puțin...” “ Două lăzi de aur!” plusă el. “E un nimic, stimabile...” “Ce vrei atunci, bijuteriile coroanei bunicii
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
În fața acestei dileme existențiale, Andrew rămase fără grai. Clipe grele și broboane de sudoare i se scurgeau pe față. Dar o inspirație divină îi veni repede în ajutor. “Alege tu!” strigă el, cu sufletul la gură. “Bravo, ăsta era răspunsul, hohoti baba, bătând din palmele blondei. Așa este, eu trebuie să aleg. Iar eu, iată, aleg să fiu și ziua și noaptea așa cum mă vezi acum. 24 din 24. Program non-stop. Ce zici? Ești în stare? Batem palma?” Tăcere. De data
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]