21 matches
-
Duiosie > ODĂ RÂSULUI Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017 Toate Articolele Autorului Hai să râdem fraților-Odă râsului Ana Podaru Râzi și tu, râd și eu, azi e ziua când vom râde Să se-audă hohotit și din sufletele hâde... Râsul este cânt, e hrană pentru suflete cu rană, Pentru câmpul fără viață e izvor și veșnic mană. Hai să râdem fraților cu copiii laolaltă... Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă, Să se-ntoarcă
ODĂ RÂSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1494169155.html [Corola-blog/BlogPost/382945_a_384274]
-
această generoasă risipire a sa întru răspândirea acelor frânturi de spiritualitate la care noi, foarte posibil, să nu ajungem niciodată. Dacă ne așteptăm ca în timp ce citim din perlele de înțelepciune și umor ale acestei cărți să ne apuce un râs hohotit, se spune nu știu de ce „homeric”, din acela care implică baterea genunchilor, sau a spatelui celui mai apropiat, să nu ne mirăm că așa ceva nu se produce. Farmecul intelectual, subțire și umorul fin al scrierilor lui Dorel Schor oferă acea
ZÂMBETUL ÎNŢELEPTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Zambetul_inteleptului_mihai_batog_bujenita_1349252828.html [Corola-blog/BlogPost/343879_a_345208]
-
meu discurs, azi, 5 iunie 2015, la aniversarea doamnei Berca, decât cu versurile sensibile ale lui Eugen Dorcescu care deschid periplul prin viața frumoasă a femeii unice și iubite, soția sa, și dincolo de moarte. “dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. Dorul (În loc de Prefață) Olimpiei - Octavia” Cristina Ștefan, 5 iunie 2015, la o aniversare ---------------------------------------------------------------- Cristina Ștefan, dec 2015 Referință Bibliografică: EUGEN DORCESCU- Poetul între critica literară și necunoscut / Cristina
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
această generoasă risipire a sa întru răspândirea acelor frânturi de spiritualitate la care noi, foarte posibil, să nu ajungem niciodată. Dacă ne așteptăm ca în timp ce citim din perlele de înțelepciune și umor ale acestei cărți să ne apuce un râs hohotit, se spune nu știu de ce „homeric”, din acela care implică baterea genunchilor, sau a spatelui celui mai apropiat, să nu ne mirăm că așa ceva nu se produce. Farmecul intelectual, subțire și umorul fin al scrierilor lui Dorel Schor oferă acea
ZÂMBETUL ÎNŢELEPTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_zambetul_int_mihai_batog_bujenita_1357540931.html [Corola-blog/BlogPost/348819_a_350148]
-
La întrebările pe care i le punea, era nevoită să-și încordeze auzul și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care izbucnise brusc într-un plâns hohotit, prelung, prin care părea că ar fi vrut să-și reverse toată neputința. - Așa... incontinență emoțională.... Urmărind protocolul de examinare, Arina începuse să bifeze rapid simptomatologia. Așa-dar, nu mai putea citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu se
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492978087.html [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
puțin când universul ... ÎI. ODA RASULUI, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Hai să râdem fraților-Odă rasului Ana Podaru Râzi și tu, râd și eu, azi e ziua când vom râde Să se-audă hohotit și din sufletele hâde... Râsul este cânt, e hrană pentru suflete cu rană, Pentru câmpul fără viață e izvor și veșnic mâna. Hai să râdem fraților cu copiii laolaltă... Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă, Să se-ntoarcă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
curcubeul să re-nvie, Veselia să-ncolțească precum grânele-n câmpie, Soarele să strălucească pe un cer surâzător ... Citește mai mult Hai să râdem fraților-Odă râsuluiAna PodaruRâzi și tu, râd și eu, azi e ziua când vom râdeSă se-audă hohotit și din sufletele hâde... Râsul este cânt, e hrană pentru suflete cu rană,Pentru câmpul fără viață e izvor și veșnic mană.Hai să râdem fraților cu copiii laolaltă...Lacrima de fericire să se facă veșnic baltă,Să se-ntoarcă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
cu apă, din ale dimineții sinistre cafele; dorul e chipul morții, e al morții sibilinic discurs, ce se insinuează în rugăciune, ce susură, necontenit, în ecou, în auz, ce stăruie pe ale amintirii retine; dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. 2015, ianuarie Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Dorul / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eugen Dorcescu
EUGEN DORCESCU, DORUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1422167818.html [Corola-blog/BlogPost/377057_a_378386]
-
de vânt; Călcata mi-i târna de slobozii căi. Mi-e glasul firav fiindcă-i nechiotit Să dau mărturie cu el, nu văd rost De nici nu mai știu: am fost, nu am fost? Un vers se preschimba în plâns hohotit. Îmi sângeră-n carne rebelul fluid Când vin să te-ntâmpin precum prima oara Iar mâna ce-odată mi-a fost o vioară Nu vrea să mai cânte refrenul druid. Și-mi plimb disperarea în nevindecare; Iertatele tâmple-s târzii
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sonetele_primaverii_sufletesti_cezar_cezarina_adamescu_1334120363.html [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
meu discurs, azi, 5 iunie 2015, la aniversarea doamnei Berca, decât cu versurile sensibile ale lui Eugen Dorcescu care deschid periplul prin viața frumoasă a femeii unice și iubite, soția sa, și dincolo de moarte. “dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. Dorul (În loc de Prefață) Olimpiei - Octavia” Cristina Ștefan, 5 iunie 2015, la o aniversare Referință Bibliografică: OLIMPIA BERCA- Din literatura timișoreană / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
OLIMPIA BERCA- DIN LITERATURA TIMIŞOREANĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1433518779.html [Corola-blog/BlogPost/379111_a_380440]
-
munți apare luna. Cu-al meu bolid de curse-oi compara un fulger ce erupe-n luminiș! Mai vreau, - cât sub pământul povârnit n-ajunse larvă trupu-mi, cât aluna, - să-aud cum de sub șina mea, nebuna, sare argint de praf - plâns hohotit... Ținând strâns volanul oblic și vibrant unde aș zbura? Vreun adăpost uitat mi-ar aminti de vatra mea natală; Iar la drum de-ntors, apăsând cu talpa pedala și pârghia laterală, voi porni din nou în iureș pe șosea. Cuburi Să
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
puțin șaptezeci de noduri pe oră spre operatorul tv care filma spectacolul și, deci spre patria-mumă, cu toate accizele, impozitele și taxele după el... Îți spun drept că arăta înfricoșător și parcă clipocitul apei lacului se transformase într-un sinistru hohotit diavolesc și chiar domnul ministru mi s-a părut câteva momente un spirit al răului așa cum era nebărbierit și cu părul vâlvoi... -Cum?!? Doamne-ferește! Și altceva n-ai mai visat? -Nu, auzeam doar vocea domnului Sebastian Bodu la emisiunea ,Nașul
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ținea granița dintre tărâmuri. Buzele îi erau roșii, ca niște artere întoarse, zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri în altă parte. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea, pe de altă parte, ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise, dar când încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea?, explică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Iar Mama groasă cu pistrui Îngenuncheată să se roage! - Hai dați din bețe și din doage. Și tu, întunecat flăcău Măsea-de-Fier, nene Dulău Te roagă lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe, doage și Nimica Ieși, cântec pentru Răsturnica. Vii lumânări, burați polen! E cimitirul un desen Cu linii supte, slăbănoage Frânturi de bețe și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric mai mic ca un ibric Și potriviți două mârțoage Acum, la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întâmplă cu tine, pari bolnavă! - Sunt, mamă, sunt...! - Atunci, hai la spital! - Nu e cazul, boala mea nu mi-o poate vindeca nici un medic. - Atunci, ce ai, spune, spune fată dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
reproșezi niciodată ceva care să te lezeze, te voi ocroti, te voi iubi, îți voi îndeplini toate voile, dar te rog din suflet să nu mi ceri niciodată, dar niciodată să-ți gătesc gulaș unguresc. Alex izbucni într-un râs hohotit, gata-gata să și piardă echilibrul. Se opri o clipă, îi luă din nou mâna Inei, i-o sărută, și iar izbucni în acel râs nestăvilit. - De ce? De ce, draga mea? - E o poveste mai lungă, totul e ca tu să fii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pentru făptura aceea îndeajuns de firavă ca să poată trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ține granița dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spusese/ și demonul sta singur sub ceasul de pe zid." Trecând prin văile tulburi ale vieții, existența capătă aspectul vânătorii. Poetul este un izolat în această lume în care drumurile confraților sunt ocolite: "Veniți în urmă, de pâslă și piatră,/ Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Späthe). Schițez un arțar sterp. Dar monumental. Cutremur! Întîi, bubuitura unui fruct țepos, uscat pe cartonul alb, apoi, fulgerător, saltul unei veverițe ruginii peste mîna dreaptă. Cartonul, creioanele sar în aer. Rîd. După nu știu cîte luni, rîd, în fine, hohotit. Înapoi, spre Iași. Intercity. Jos pălăria! Doar că pe elegantele vagoane, cît îs de lungi, scris mare, ochios, elegant: Intercity expres Mihai Eminescu. Hait! N-are dreptate tagma iconoclaștilor față cu sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]