1,824 matches
-
pe cer, pândind vreo aterizare. De la ieșirea din oraș sunt zeci, poate sute de reclame, dar aproape nicăieri indicatoare, nicăieri tăblițe cu numărul de kilometri (chiar metri) care să-ți indice apropierea aeroportului. Când, în fine, după ce te-ai tot holbat printre case, stâlpi etc., vezi în dreapta, peste câmp, aproape de tot, clădirea, ai toate șansele să nu pregătești din vreme virajul, fiindcă tăblița e modestă de tot, nici a zecea parte din uriașele reclame pe care le-ai înghițit până acum
Actualitatea by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/15329_a_16654]
-
propria pisică, singur ca un urs panda, căutînd ceva în care să creadă și victimă a vagabonzilor locali. Florin Lăzărescu are o mînă fină pentru figuri pitorești, de la Șobolanu, „tata” copiilor fugiți de la orfelinat și adăpostiți într-un cavou, sau Holbatu, cel mai recent protejat al său și singurul alfabetizat, la părintele Nicolae, la muncitorul care știe să pună gresie, dar nu și să picteze biserici, la realizatoarea de emisiuni TV izvoditoare de lacrimi sau Toma însuși, despre care Holbatu crede
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
sau Holbatu, cel mai recent protejat al său și singurul alfabetizat, la părintele Nicolae, la muncitorul care știe să pună gresie, dar nu și să picteze biserici, la realizatoarea de emisiuni TV izvoditoare de lacrimi sau Toma însuși, despre care Holbatu crede că-i Isus. Toată această lume pestriță e amenințată să-și piardă simțul lucrului sfînt (prin asta înțelegîndu-se și, pur si simplu, contactul imediat cu cel de lîngă tine); în cel mai bun caz, e o lume de urși
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
și al apei. Și, iată, cei trei cu instrumentele lor lucitoare pe umeri ridicându-se tiptil din orchestră, furișându-se printre tufișuri, pe sub ulmi...Dar când să se înalțe în aer, au dispărut, nu-i mai vedeam. În zadar mă holbam să-i descopăr undeva deasupra bazinului, a brazilor. Pe unde s-au strecurat, mi-era cu neputință să înțeleg. Căci deodată, de acolo din luminișul dintre brazii de pe colina învecinată s-a auzit, ca de obicei, melodia dulce a cornului
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
îngrijorare - valiza, valiza! Grăbesc pasul iar, depășesc alt sec, dar mi se pune-n cale iar ăla care m-a oprit întâi. își scoate ochelarii de soare și-mi spune: - Ce tot te-mpingi așa, mă? Ce, ești țigan? Mă holbez la el. Are părul negru și creț, cărunt pe tâmple, și o figură foarte măslinie, grasă și sigură de sine - și străvechi hindusă. Lasă lumea să treacă, bombăn eu, în timp ce mă cuprinde o furie periculoasă - furia asta o știu bine
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
care dănțuiau ca la horă cu puțoi dați cu gel în cap și antrenori de fotbal sau oameni de afaceri necurate însoțiți de manechine și prezentatoare de buletine meteorologice. Numai vreo doi rechini de presă veniseră cu nevestele și se holbau la țîțele modelistelor. Le-ar fi trebuit o cură de curinol compensat, gîndea Telu. După vreo șapte minute, Telu simți că se va rupe ceva în el. Din fericire, iadul se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
îngustă). Da, fiecare cititor are poetul său. Dar ce te faci cînd poetul e un bețiv Care dă gata butoiul cu bere Vreme de o poezie, Se îmbată cu Dumnezeu în timp ce aranjează un mic trafic Cu clipe eterne, Cu ochii holbați de gradele de la vodkă se uită la tine și se vede Tot pe sine, imperial se ia de după umeri și plonjează În cea mai neagră drojdie: ziua în care își clătesc viețile ca niște cămăși asudate toți nefericiții pămîntului Sau
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
au suferit numeroase modificări, cuvintele de origine latină ascund surprize pentru cititor: e spectaculos felul în care din lat. volvere „a rostogoli, a învîrti” provin, pe diverse căi, directe sau indirecte, prin transformări fonetice și prin derivare, cuvinte ca a holba, volbură, vîlvoare, a bulbuca, participiile învechite învolt și desvolt - și, pornind de la ele, chiar formația cultă a dezvolta.
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
și mai sus, scoțând la iveală un cap lunguieț, aplatizat, cu un diametru de peste zece centimetri, ce se rotea ușor Într-o parte și alta de parcă ar fi vrut să se convingă că nu-l păștea nici o primejdie. Joo se holba la rându i prin folia transparentă Încercând să deslușească ceva din fundul gropii mele, fără prea mult succes. Era destul de miop și ochelarii nu-l ajutau Întotdeauna să-și Învingă acest neajuns. Curând, din străfundul galeriei se auziră sunete ascuțite
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște crini, numai zaimfuri și lumini Ah, aceste Hůrii, în acompaniament de tamburii au cîntat o tînguitoare maneŕ Slugărimea "prostimea" se holba peste porți, printre ostrețe, la preamăritele fețe, la beizadelele bete și la zaifetul din palat. Mă simțeam ca un sac îndesat de munții de bucate, de băutură, ba chiar rușinat. Dar înălțimile lor m-au scos din încurcătură. Cu două
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
adam și sfârșește cu alegerea mea pentru care cred că sunt pregătit lauri negri frica mi-a fost sădită în corp de la început nici n-au așteptat anotimpul prielnic nici n-au așteptat să mă nasc n-aveam păr îmi holbam ochii către un bec din Suceava dar laurii ei îmi creșteau pe sub piele de jur împrejurul capului și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
Ceilalți intrau, beau ce beau și plecau. Aveau scopuri în viață. Erau frumoși, pîntecoși, purtau pe umeri mătreață. în formă de stele. Erau coloneii trupului meu, generalii vieții mele. De la o vreme, însă, o dădusem pe moarte. Iar ei se holbau prin binocluri și tot nu puteau pătrunde atît de departe. Pînă unde tot ce era de sfîrșit se sfîrșea. Și tot ce era de-nceput începea. Pînă la masa mea, unde Duhul Sfînt doar pentru mine dansa... ieri am vorbit
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
întreg neam. Vlăjganul are un băiat. Pe măsură ce povestesc, nu mai am de-a face cu el. Dar dacă îl uit, mi se strecoară în vorbe, mă trezesc cu el în orașul în care-mi petrec vacanța... Da, da. Cine se holba astă-iarnă la mersul trenurilor în gară la Sibiu? Vlăjganul. Cu picătura înghețată în vîrful nasului. Cu vlăjganul am fost ca un arc ținut întins atîta vreme, că, dacă i-ai fi dat drumul, n-ar fi țîșnit, ci ar fi
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
la adăpostul trîmbelor de pămînt și al fumului. Ilie trăgea cartuș după cartuș, la fel de nesigur ca și cum ar fi aruncat cu pietricele în baltă. Nervos, înecat de tuse, își întrebă vecinul dacă din stînga lui nu venea vreun ordin. Acesta își holbă ochii de o mirare fără margini și porni automat în direcția indicată. Repede și Ilie ghici răspunsul după mișcarea lividă a buzelor. Nu mai trase. Își desprinse baioneta din centură și o fixă la capătul țevii. Apoi, fără să știe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
un lucru sigur te poți baza pe el diana. piciorul de ghips micro doișpe. blocuri lângă blocuri cuvinte lângă cuvinte într-o propoziție fără sens. le va scoate cineva din gunoaie din praf din rugina combinatului de oțel se va holba pensulând cu delicatețe arheologică? melancolia între gunoaie nu are sens. în gunoaie acum piciorușul de ghips! în pubelă în sucul ei gastric în ruginitura asta scârțâitoare care vomită în mașina de gunoi. nu mai așteaptă nimic de la noi ea nici o
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
fără guri... în ierburi - apoi - sufăr de fulgerul despotic și mă ascund sub glie - ca un pârâu molatic... și Mumele - și vâlve - deasupră-mi țes lumina de-ajung prins în gogoașă - fluture ușuratic: sunt surd și mut și sincer: ochii-mi holbează vina... ...da - aștept Învierea - aștept furtuni de raze Fulgerul Mărturiei - orânduit în fraze... sus - pe cresta muntelui stâna blând Părintelui: ieslea stă dărăpănată nu-i potică - nu-i nici vatră s-adunară brazii magi veniră și sfinții fagi: liturghia nu
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Marocas Înghite-Mile, care avea o motocicletă cromată toată și mai avea și mania curbelor strânse, călcase până atunci trei pisici și doi oameni, tocmai era pe punctul să descrie o curbă de o mare frumusețe, dar a rămas cu ochii holbați la legătura de camoni încununată cu Un-Metru-Jumate, și-a pierdut direcția, a drăcuit, a înjurat, s-a urcat pe trotuar, a făcut praf vitrina lui Raul Aur-Fals de a început să plouă cu coliere de sticlă, ceasuri de mână, broșe
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
ne tot referim, ci oricare alt cetățean al planetei care are acces la Internet. Deci și timișoreanul. Cârcotașii vor spune că „una e, dom'le, să ții un ziar în mână și să-l răsfoiești, și alta e să te holbezi la un ecran că la televizor“. La prima vedere, așa este. Dar nu cumva e vorba doar de obișnuință, a doua natură a omului? De ani de zile, aproape două mii de români citesc „Agenda“ pe Internet. Mâine-poimâine numărul lor poate
Agenda2004-7-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282055_a_283384]
-
de timișoreni încă în 1844. Și sosită tot pe Bega. Într-un reportaj mai amplu despre orașul nostru, un umorist vienez consemna: „Zilele acestea a sosit la noi un vapor cu aburi, cu o roată ruptă, iar mulțimea adunată se holba la monstru...” Nemulțumiri de gazetar Cu aproape 150 de ani în urmă, în ediția din 1 martie 1853 a ziarului „Temeswarer Zeitung” - ce purta încă pe frontispiciu vulturul bicefal - un ziarist de altădată deplângea la rândul lui starea drumurilor: „Suntem
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
zile negre. Asta da spectacol. Copii, rîdeam de ne prăpădeam. Plîngeau doar cei care își priveau propria mamă. Dar nu prea aveam vreme să-i luăm în seamă. N-a trebuit să fugim de la scoala. Au fugit învățătoarele, cu ochii holbați de groază. În poarta școlii, golănasul clasei a strigat mieros un barbat: "Nene, da și mie un leu!". Omul s-a oprit, a scos din buzunar o hîrtie de o sută, apoi două, apoi un pumn de sute. "Ia-le
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
glas nu mai avea, abia o auzeam că-i șoptea ceva în ureche, încîlcit, de parcă alergase pînă la gardul magaziei și înapoi, nu înțelegeam nimic. Cred c-ar fi trebuit să răcnesc după ajutor, dar ceva mă ținea cu ochii holbați la ei și cu gura uscată și-am tot amînat momentul, pînă cînd tata s-a răsturnat într-o parte, la loc. Asta m-a blocat! Că el părea cel răpus, nu ea! Îl dovedise. Am avut numaidecît un respect
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
urâțească - aceasta este ăntrebarea care al urmărește obsedant. Niciodată n-am ănteles - mărturisește autorul din perspectiva copilului care a fost odată - de ce unele mame le pun copiilor mâna pe cap și le ciufulesc părul; iar când am ăntrebat cu ochii holbați pe o tânți cât butoiul, ce se foia an fața mea la rând, mi-a spus că atunci ai mângâie; și atunci când am ăntrebat ce-nsemna că ai mângâie, mi-a răspuns că le pune mâna pe cap, așa că m-am
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
structurile, rigiditățile ambientului: Ar trebui să fim mai atenți/ cu scheletul nostru secret,/ să păcălim realitatea cu mușchi de atlet dopat/ care ne cântă zilnic prohodul./ Dar cine știe ce ne face mai bine!/ Să stau atunci și eu/ și să mă holbez la propria viață./ E tot un fel de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ ați susura lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te ămbracă an giulgiul
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
lamai în fața muzicanților. "Mândrii militari - povestește cu o admirație falsă și rău prevestitoare ămemorialistulă -, subțiri în talie ca niște viespi, cu nasturii de alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic, mustăcios, încorsetat, cu părul tuns perie, cu pieptul bombat, cu fireturi
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
vizita lui Sotir acasă la bătrânul Ahasverian, unul dintre ultimii cunoscători ai secretului turnării clopotelor: "Casa lui Ahasverian era o dărăpănătura în care, cel puțin dacă o priveai dinafară, iti și era frică să intri. Arată că un ochi mare, holbat spre ceva, spre nu-știu-ce. De departe, Sotir ghicise că aceea e casa, semăna cu un huhurez care nu avea nici un chef să fie deranjat din bârlogul lui, încropit într-un frunzar. Iedera abundență și o bolta de vită de vie
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]