212 matches
-
modificarilor comportamentale. Medicina alopată nu ține cont de impactul minții asupra sănătății sau vindecării. Ce este medicina holistică? Spre deosebire de medicina alopată, medicina holistică vede starea de sănătate ca fiind de fapt o stare de completă bunăstare fizică, mentală și socială (holism - concepție potrivit căreia întregul nu poate fi redus la suma componentelor sale, deoarece aceste componente sunt în strânsă interacțiune între ele. Bolnavul nu este privit ca o sumă a organelor sale, ci ca un ansamblu de elemente care interacționează între
Denisa Manelista, boală. De unde ar veni salvarea by Diana Popescu () [Corola-website/Journalistic/104451_a_105743]
-
obiective cum numea T.S. Eliot tropii săi favoriți. Chipul poetului în poem este „ridat” ori de câte ori greșește meșteșugul potrivirii cuvintelor... Tradiția imnică este rescrisă într-un poem despre întâlnirea de gradul trei, cu transcendentul întrupat în Isus, în dulcele stil nichitastănescian, holismul necuvintelor acestuia fiind însă înlocuit de o ipostaziere interioară, a poetului în dubletul propriei conștiințe de sine... (...) Această artă poetică în negativ, definind creația prin afirmarea contrariului ei, conferă gândirii poetice profunzime, relief, sugestivitate. Poezia e în esență joc, reprezentare
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_ana_tupan_1459855956.html [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
anii '50-'60 pentru critica distincției dintre enunțuri analitice și enunțuri sintetice („Two Dogmas of Empiricism”, 1951) și argumentul indeterminării traducerii radicale ("Word and Object", 1960). Aceste argumente, împreună cu teza subdeterminării teoriilor științifice de către evidență, sunt folosite pentru a susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinată nu individual, ci de întregul limbaj/ întreaga teorie (sau, cel puțin, de un fragment suficient de cuprinzător). Deși teza înrudită a holismului epistemologic (nici un enunț nu
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
folosite pentru a susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinată nu individual, ci de întregul limbaj/ întreaga teorie (sau, cel puțin, de un fragment suficient de cuprinzător). Deși teza înrudită a holismului epistemologic (nici un enunț nu este confirmat de experiență în mod izolat, ci numai prin participarea sa la o teorie științifică) este larg acceptată de către filosofii contemporani, celelalte au fost sursa unor dezbateri extrem de animate, dar nu în totalitate satisfăcătoare (Dennett
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
autonomă, se dorește astăzi de către filosofi și biologi deopotrivă, ca filosofia biologiei să devină un domeniu de sine stătător asemeni filosofiei limbajului, filosofiei științei, or altor ramuri ale filosofiei. Una dintre problemele filosofiei biologiei este relația dintre reducționismul științific și holism. Putem distinge trei direcții de cercetare în filosofia biologiei. Mai întâi, abordarea tezelor generale din filosofia științei în contextual biologiei. Un exemplu în acest sens ar fi dezbaterea generată de încercarea lui Kenneth F. Schaffner de a aplica modelul logic
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
negative asupra sănătății psihice, sau poate duce uneori, în chip paradoxal, la reversul său, la năzuința de a fi superior, cu consecințe la fel de nocive. A reliefat dinamica puterii pornind de la voința de putere concepută de Nietzsche. Adler a argumentat în favoarea holismului, analizând individul mai degrabă din perspectiva întregului vieții psihice decât reducționist - reducționismul fiind pe atunci felul dominant de a vedea lucrurile. S-a numărat printre primii care au susținut psihologic feminismul, considerând că dinamica puterii între bărbați și femei este
Alfred Adler () [Corola-website/Science/308326_a_309655]
-
cu alte ipoteze, în ansambluri teoretice sau unități corporative", ceea ce este valabil și pentru judecățile morale. Analiza permite mai buna situare a teoriei lui Rawls în raport cu paradigma holistă din științele sociale; în special criticii comunitariști i-au imputat lui Rawls holismul teoriei sale morale. Horia Moașa analizează un tip special de cultură organizațională, și anume "cultura tăcerii": ceea ce produce insatisfacție angajaților dintr-o organizație este menținut într-un regim de interdicție discursivă, pentru a proteja organizația de dezordine. Interdicția de a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sau corporatistă"47. În plus, o analiză evoluționistă a schimbării conceptuale, realizată într-o manieră similară modelului propus de Stephen Toulmin 48, poate releva cu ușurință influența pe care istoricismul și organicismul secolului al XIX-lea au avut-o asupra holismului lui Duhem. Concepția lui Duhem a avut o notorietate limitată până la mijlocul secolului trecut, când Quine o menționează în "Două dogme ale empirismului"49. Acest articol reprezintă un adevărat "nod evolutiv" pentru majoritatea lucrărilor filosofice ulterioare. Astfel, Goodman, Rawls și
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o preocupare centrală astăzi: protejarea celor ale căror tradiții culturale minoritare se pot afla În pericol. În fond, ca și În cazul drepturilor-creanțe, este vorba despre eficientizarea garantării drepturilor individului. Dar „este oare posibil, fără pagube grave, să punem lupul holismului colectivist particularist de pază la stâna individualismului universalist?” (Haarscher, 1996, p. 171). Ni se pare că se poate răspunde pozitiv la această Întrebare, respectiv că se poate depăși opoziția dintre libertate și egalitate. Așa cum subliniază Kervégan, „la origine, oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vehiculul valorii, ci sursa ei” (Smith, 1971 și 1981). În ceea ce-l privește, Louis Dumont Încearcă să caracterizeze formarea „ideologiilor naționale”. Conform definiției sale, o ideologie de acest tip asociază reprezentări Înglobante, care fac din corpul social un „tot” organic („holism”), și concepții atomistice care, dimpotrivă, nu văd În colectivitate decât un agregat de indivizi („individualism”). Holismul și individualismul nu se exclud decât aparent. De fapt, se Întrepătrund. Spre deosebire de ceea ce se crede de obicei, „configurația ideologică” a societăților tradiționale este În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să caracterizeze formarea „ideologiilor naționale”. Conform definiției sale, o ideologie de acest tip asociază reprezentări Înglobante, care fac din corpul social un „tot” organic („holism”), și concepții atomistice care, dimpotrivă, nu văd În colectivitate decât un agregat de indivizi („individualism”). Holismul și individualismul nu se exclud decât aparent. De fapt, se Întrepătrund. Spre deosebire de ceea ce se crede de obicei, „configurația ideologică” a societăților tradiționale este În principal, deși nu În exclusivitate, holistă. Tocmai această dominantă este contestată de modernitate: se introduc În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Japonia, India). Dacă ne gândim la națiune În acest context mondial, suntem obligați să examinăm marile tendințe ideologice și factuale care se completează și se opun la acest nivel (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Opoziția dintre universal și particular, dintre holism (În dublul său sens comunitar și globalist) și individualism a produs, prin Încrucișare și hibridare, două mari curente ideologice: primul este un universalism individualist. Îl vom numi universalism, pentru că așa i s-a spus Încă din epoca Luminilor. Celălalt este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dublul său sens comunitar și globalist) și individualism a produs, prin Încrucișare și hibridare, două mari curente ideologice: primul este un universalism individualist. Îl vom numi universalism, pentru că așa i s-a spus Încă din epoca Luminilor. Celălalt este un „holism” particularist (Dumont, 1977), În fapt comunitarist. Să-l numim particularism, pentru că se subînțelege că este comunitar din punct de vedere cultural. Termenul de „holism” este impropriu, pentru că aici nu se definește de fapt o structură simbolică ce rezumă structura lumii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
vom numi universalism, pentru că așa i s-a spus Încă din epoca Luminilor. Celălalt este un „holism” particularist (Dumont, 1977), În fapt comunitarist. Să-l numim particularism, pentru că se subînțelege că este comunitar din punct de vedere cultural. Termenul de „holism” este impropriu, pentru că aici nu se definește de fapt o structură simbolică ce rezumă structura lumii. Or, adevăratul sens al cuvântului holon se aplică sistemului de castă, studiat de Dumont, dar nu și oricărui tip de comunitarism. Mai sunt posibile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
deviat astfel într-un sociologism fără subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a opus individualismul metodologic centrat pe acțiunea individuală saturată de semnificații. Numai că și abordările de tip weberian s-au restrâns la practicile și dezvoltările sociale circumscrise național și chiar comunitar. Singularitatea sau particularismul fiecărei societăți concrete
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
respective sunt pe cât de etnocentrice, pe atât de teleologice, rămânând astfel încă ancorate în „proiectul iluminist” de știință socială, adică de concepere a societății. Referințele lor sunt eminamente macrosociale, nu prezintă mecanismele sociale propriu-zise ale dezvoltării, sunt cantonate într-un holism metodologic ce ignoră actorii sociali individuali și modul de agregare a acțiunilor lor pe calea generării sau construcției de acțiuni colective ce configurează un anumit model al dezvoltării și mai ales se raportează teleologic la o „metanarațiune” ideologică sau filosofică
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Prefață la volumul din urmă). Sfătuindu-ne să căutăm adevărul poetic la nivelul întregului, criticul notează că fragmentarismul postmodern, amestecul de scriituri, ecuația imaginarului și cumpăna contrariilor hrănesc "un adevăr în devenire" și definesc poezia ca încercare, plonjând într-un holism transmodern. La apelul lui Theodor Codreanu vin în sprijinul tezei și prestigioase nume din spațiul european. Astfel, demersul Svetlanei PaIeoIogu-Matta. Încercând "restaurarea transparenței", este compatibil cu noua paradigma a transmodernismului (p. 265). Cunoscuta analistă, "una dintre "logodnicele stelare" ale poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transmoderniști avant la lettre (dar și George Bacovia și Ion Barbu), iar apoi descoperim unele lucruri despre un heraclitean transmodern, și anume poetul basarabean mai puțin cunoscut Victor Teleucă, autor al volumului Ninge la o margine de existență, de un holism transmodern (cum apreciază Th. Codreanu). Singurul lucru pe care îl putem reproșa acestui volum este că mai avea nevoie de o secțiune finală și că, altminteri, se încheie brusc, fără concluziile așteptate. În rest, modestele noastre comentarii nu pot acoperi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obiectelor de studiu, aducând împreună diferitele aspecte ale curriculumului în asociații semnificative care să se centreze pe ariile mai largi de studiu. Predarea și învățarea sunt văzute dintr-o perspectivă holistă, reflectând lumea reală, care este interactivă (1989, p. 5). Holismul este o teorie care subliniază relațiile structurale și/sau funcționale dintre părți și întreg, renunțând la focalizarea exclusivă pe elementele separate ale unui sistem. Procedura de lucru a holismului implică reconstrucția „de jos în sus”, încercând să valorifice informațiile care
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
perspectivă holistă, reflectând lumea reală, care este interactivă (1989, p. 5). Holismul este o teorie care subliniază relațiile structurale și/sau funcționale dintre părți și întreg, renunțând la focalizarea exclusivă pe elementele separate ale unui sistem. Procedura de lucru a holismului implică reconstrucția „de jos în sus”, încercând să valorifice informațiile care se pierd prin spargerea întregului în părți componente (procedură specifică reducționismului). Holismul înseamnă ireductibilitatea întregului la părțile componente, superioritatea (nu neapărat cantitativă) a ansamblului față de suma părților și viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
părți și întreg, renunțând la focalizarea exclusivă pe elementele separate ale unui sistem. Procedura de lucru a holismului implică reconstrucția „de jos în sus”, încercând să valorifice informațiile care se pierd prin spargerea întregului în părți componente (procedură specifică reducționismului). Holismul înseamnă ireductibilitatea întregului la părțile componente, superioritatea (nu neapărat cantitativă) a ansamblului față de suma părților și viziunea integrală și integrată asupra obiectelor, fenomenelor sau proceselor studiate. O altă definiție interesantă îi aparține lui Dressel (1958): Într-un curriculum integrat, experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
sunt marcate de un anumit grad de inerție. O valoare euristică crescută pentru analiza dezvoltării și persistenței instituțiilor o are teoria dependenței de cale (path dependency theory). Abordarea metodologică a raportului dintre indivizi și instituții relevă tensiunile dintre individualism, respectiv holism metodologic. Pentru adepții individualismului metodologic, accentul cade pe maniera în care acțiunea individuală provoacă atât apariția instituțiilor, cât și schimbările instituționale. O instituție poate avea interese și scopuri numai în măsura în care acestea sunt stabilite de indivizi. Holiștii consideră că ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
crede că latența structurilor sociale este menținută de clasele dominante în scopul menținerii privilegiilor pe care le dețin. Fără a intra în detalii, amintim aici sintagma „individualism instituțional” avansată de J. Agassi ca o a treia cale între individualism și holism. 1 O primă variantă a acestui text a fost redactată în cadrul proiectului „Interesul public” al Institutului pentru Politici Publice, coordonat de Elena Iorga, iulie-septembrie 2006. Fragmente din textul original pot fi citite pe site-ul prof. Larry R. Ridener la adresa
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în care acestea din urmă capătă sens. Ștergerea diferențierii ierarhice interne a întreprinderii se prezintă ca o constantă importantă a globalizării culturale: antonimele supunere, subordonare, docilitate / dominație, control, coerciție dispar în favoarea tautologiilor reconcilierii enunțate în termenii valorizării morale și ai holismului cultural; automatismul comportamentelor eficiente având drept matrice o autoritate parentală ipostaziată și extensivă, fondată pe afecțiune și recunoaștere, predomină într-o perspectivă care nu mai este astăzi exclusiv managerială, cât ghidată de căutarea tărâmurilor îndepărtate propice investițiilor fructuoase. Totuși, ele
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
politic german al lui Hegel și al urmașilor săi, cât și organicismul cultural francez al lui Maurice Barrès și Charles Maurras. Nu se poate susține că "naționalismul oriental" este exclusiv cultural, iar cel occidental doar politic. Pe de altă parte, holismul lui Herder nu neagă individualismul. Departajarea între "cosmopoliți" (occidentalii) și "naționali" (orientalii) este la fel de falsă ca orice ideologizare (maniheistă) a antitezelor. O spune, în alți termeni, și Dieckhoff: Nimeni nu este cetățean al lumii, suntem cu toții cetățeni francezi, americani, japonezi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]