18 matches
-
De fapt, ideologii radicali ai noului curent merg și mai departe: nici macar modă, zic ei, nu se mai poartă. Cei interesați pot adera la noul curent cu orice renunțare găsesc la îndemână: pentru că nimeni să nu se simtă exclus, abordarea holista e exclusă din start. Precizare importantă: deși prelungirea sezonului de primăvară în lunile iunie-august este posibilă, acest text nu reprezintă în nici un fel o garanție, explicită sau implicită, ca acest lucru se va întâmpla (i.e. nu aștepta soldurile, grabeste-te
Primavara se poarta Zen by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83077_a_84402]
-
rațiunea nu le cunoaște", el a recurs la considerații care au de-a face, în ultimă instanță, cu eleganța sau simplitatea unei conjuncții de enunțuri. White arată că perspectiva lui Duhem referitoare la ansamblurile teoretice a fost etichetată ulterior ca "holistă sau corporatistă"47. În plus, o analiză evoluționistă a schimbării conceptuale, realizată într-o manieră similară modelului propus de Stephen Toulmin 48, poate releva cu ușurință influența pe care istoricismul și organicismul secolului al XIX-lea au avut-o asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nu văd În colectivitate decât un agregat de indivizi („individualism”). Holismul și individualismul nu se exclud decât aparent. De fapt, se Întrepătrund. Spre deosebire de ceea ce se crede de obicei, „configurația ideologică” a societăților tradiționale este În principal, deși nu În exclusivitate, holistă. Tocmai această dominantă este contestată de modernitate: se introduc În forță valori individualiste, care amenință să detroneze valorile tradiționale și să răstoarne ordinea stabilită. Cărțile nu sunt făcute definitiv. Se pot imagina combinații multiple. Strategia adecvată constă În a integra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
programelor de participare de către sindicate, incapabile să sesizeze că unele elemente ale acestora ar putea fi încorporate în politica lor, atât timp cât prevăd siguranța sau anumite avantaje pentru salariați se soldează tot cu efecte negative. Trecerea de la viziunea atomistă la cea holistă se impunea de la sine. O multitudine de alte cauze, cum ar fi globalizarea, trecerea de la organizațiile mari (în care esențială este ierarhia) la organizațiile mici (axate pe rețele), de la organizații autonome și cu integrare pe verticală la organizații dependente de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
raționale, dar care nu se unifică, nu se sintetizează în mod rațional. Dincolo de individ, este posibil de atribuit o anumită raționalitate subiecților colectivi, cum sunt partidele politice sau statele. Din punctul nostru de vedere, atît ideologia individualistă, cît și cea holistă, nu sunt decît reprezentări parțiale. Fiecare declară drept primordiale anumite caracteristici ale vieții umane, cărora le subordonează altele. O viziune globală, integratoare, va considera cele două abordări în interrelațic, determinare reciprocă, complementaritate necesară. Ar fi eronat să vezi tot binele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să definească in mod clar și limpede alte premise decît cele individualiste. Ea încearcă diferite abordări socializante, pe care le opune în principiu economiștilor, fără a ști însă prea bine căror valori slujesc. Acest conflict dintre paradigma individualistă și cea holistă este atît unul de ordin teoretic și explicativ, cît și în egală măsură unul de ordin normativ. Oricum, în vreme ce prima consideră că indivizii acționează în primul rînd ca indivizi, holiștii susțin că acțiunea acestora nu capătă sens și efectivitate decît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
principal căzînd pe piață și firmă, care funcționează în baza unor "convenții constitutive", a unui cadru comun care permite analize intersau trans-disciplinare (economice, sociologice, istorice), ca și vindecarea rupturii dintre reflecția teoretică și practica economico-socială, între abordarea individualistă și cea holistă, între cea micro și cea macroeconomică ș.a.m.d. Astfel de autori sunt: A. Orlean, J. P. Dupuy, F. F. Eymard-Duvernay, O. Favereau, R. Salais, L. Thevenot și alții. "Cu eforturile lor, reluate fără încetare, de a reda economiei dimensiunile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
2. Eliberarea sau drepturile animalelor? / 113 2.1. Eliberarea animalelor / 113 2.2. Drepturi sau datorii? / 119 2.3. Propunerea lui Regan / 124 2.4. Minimalismul lui Nozick / 132 2.5. Concluzii polemice / 134 2.6. Drepturile animalelor versus etica holistă a mediului / 139 3. Etica bazată pe datorii / 141 3.1. Datorii față de formele de viață / 142 3.2. Datorii față de speciile aflate în pericol. Dreptatea între specii / 143 3.3. Datorii față de ecosisteme. Viziuni asupra conservării ecosistemelor / 147 3
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
al contractualisnului voi reveni atunci când voi discuta despre situații specifice, așa cum ar fi cazul obligațiilor față de generațiile viitoare, caz în care contractualismul pare în dificultate, deși nu este vorba despre alte ființe decât oamenii. 2.6. Drepturile animalelor versus etica holistă a mediului Am afirmat mai sus că dezbaterea din etica mediului duce la conturarea a două grupări teoretice care se recunosc pe baza unor presupoziții filosofice de maximă generalitate pe care le împărtășesc în comun. Este vorba, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
convergența dintre scopurile politice susținute de persoane cu concepții filosofice diferite despre mediul înconjurător. Concentrarea pe politici de mediu și pe realizarea convergenței duce la disoluția dihotomiei dintre antropocentrism și biocentrism, dar și a celei dintre abordarea individualistă și cea holistă. În al treilea rând, deosebesc între drepturi corelate cu datori și cu asumarea de obligații și responsabilități și ceea ce este corect din punct de vedere ecologic. Iar ceea ce este corect ține de echilibrul și integritatea ecosistemelor și de bunăstarea indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mai ales în etapa selectării categoriilor, în sortarea și numărarea lor. Fiecare decizie luată trebuie să se bazeze pe considerarea atentă a scopurilor cercetării, ca și pe fezabilitatea diferitelor opțiuni. Concentrarea asupra unei perspective „categoriale” mai degrabă decât asupra uneia „holiste” înseamnă, de fapt, extragerea din povestea vieții a secvențelor relevante și neglijarea contextelor în care apar. Acest lucru poate ridica probleme; atunci când se propun interpretări, ar trebui să se țină seama și de factorii holistici și contextuali. În mod similar
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
-l generalizează, îl sistematizează, elaborînd astfel o teorie care îndeplinește funcții cognitive, normative, tehnice. Se conturează astfel o nouă orientare epistemologică favorabilă științelor despre om. Mai mult, putem vorbi chiar de o schimbare a raportului dintre abordarea reducționistă și cea holistă, consecințele acestui mod de gîndire generînd: nașterea de noi concepte transdisciplinare capabile să unifice cunoștințele la nivelul fundamentelor categoriale; apropierea axiomaticilor științelor, sănătății, comunicării, motricității etc. alcătuirea unor discipline integratoare ca: informatica, teoria deciziei, ecologia, cibernetica, științele cognitive (foarte importante
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
cerebrale), sau harta "centrelor perceperii și execuției", distinge 47 de arii corticale. Ariile Broadman de pe suprafața laterală Ariile Broadman de pe suprafața internă Tehnologia modernă a permis investigarea modului de funcționare al creierului, fapt care a înlocuit concepția "localicistă" cu cea "holistă" sau Gestalt. Creierul lucrează ca o unitate, funcțiile sale de gândire, memorizare, vedere, auzire și mișcare angajează creierul ca o entitate în ansamblu. Aportul localicismului este neîndoielnic în privința determinării zonelor de percepție și analiză a stimulilor primari. În anul 1940
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
opinie ne este întărită și de cercetările efectuate de E. Goffman (1959, p. xi) care avansa ipoteza conform căreia cultura organizațională cunoaște două abordări: individualistă, dacă ne interesează reprezentarea asupra sinelui pe care o are fiecare individ în raport cu ceilalți, și holistă, dacă interesul nostru vizează "modelele tipice de comportare, ritualurile și tradițiile, normele și credințele dominante, climatul socio-uman dominant din respectiva organizație". Când analizează cultura organizațională din perspectivă individualistă, Goffman se bazează pe elementele comportamentale care prezintă o anumită stabilitate în
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
func?ie de agregare a ac?iunilor individuale m care depind de structură situa?iei S �n care se afl? actorii, ea �ns??i afectat? de datele macrosociale M'. Prin această, Boudon se opune hoț?r�ț unei tradi?îi �holiste� ?i deterministe. El afirm? c? explică?ia sociologic? implic? luarea �n seam? a ra?ionalit??îi actorilor �inten?ionali� �n situa?îi de interac?iune a c?ror structur? poate fi aceea a unui sistem �func?ional� (�n care rolurile
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a acestor premise, lansată de teoreticienii critici în anii '80, voi examina originile constructivismului și principalele sale premise teoretice. Apoi voi face distincția între trei forme diferite de gândire constructivistă în cadrul disciplinei relațiilor internaționale: sistemică, la nivel de unitate și holistă. Vor urma câteva reflecții asupra nemulțumirilor ce caracterizează constructivismul ca abordare teoretică, printr-o discuție despre contribuția constructivismului la teoria relațiilor internaționale, și printr-o scurtă trecere în revistă a direcțiilor ce s-au dezvoltat în cadrul constructivismului în ultimii cinci
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Antoine Hennion et alii, 2000, pp. 29-30. Această reacție este reluată de curentul "comprehensiv" așa cum încearcă Nathalie Heinich să-l reprezinte (1998 și 2001). În cadrul a ceea ce astăzi poartă numele de "întoarcere a actorului" (Ricœur și Touraine), ea critică optica holistă în beneficiul analizei comprehensive a jocului actorului. Ea a încercat să arate că reprezentările nu sunt reductibile la iluzii devoalate de sociolog (2000). Pentru ea, arta nu ține doar de credințe și de iluzii ce trebuie denunțate. Pentru sociologie, ceea ce
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
alt tip de substanță, cu proprietăți diferite” (apud Lukes, 1979). George C. Homans (1980), unul dintre cei mai activi promotori ai individualismului metodologic, reia ideea atunci când argumentează că propozițiile generale (legile) ale sociologiei vor trebui să fie individualiste, și nu holiste. Sociologia trebuie să pornească de la legilegenerale pe care le oferă psihologia și să deducă din acestea proprietățile interacțiunii dintre persoane. O poziție individualist-metodologică amplu elaborată o găsim la Raymond Boudon (1979). Punctul său de vedere este că fenomenele sociale trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]