111 matches
-
urmărit atîția ani a fost aceea a unui bătrîn straniu, pe jumătate vagabond, pe jumătate savant, care audiase cursurile noastre de matematică la Universitatea București, la începutul anilor nouăzeci”. Personajul evocat este - depun eu însumi mărturie! - unul real: un bătrîn homeless gîrbov cunoscut, printre studenții anilor ’90, sub numele de „Gică Bibliotecă”, însoțit pe culoarele facultăților de Litere și Matematică de o nelipsită tolbă plină cu cărți. El a inspirat scrierea nuvelei Să auzi forma unei tobe din volumul Imperiul generalilor
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]
-
un prieten, iar căutarea nu este decît un pretext pentru autoanaliza și autodezvăluiri. Asta și face, mai bine de o oră, într-un monolog în care, într-o singură voce se recunoaște o polifonie a vocilor disperării. Căile alienării unui homeless care iese printre picioarele spectatorilor dintr-un culcuș improvizat sub băncile de spectacol sînt punctate, alteori dezvoltate mai mult de eroina în nuanțe bine dozate. Scenariul are momente cînd se lasă liber în mînă actriței și modificabil în funcție de reacțiile publicului
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
ca diferite în raport cu un model social al stabilității: bandele underground, copiii străzii, șomerii și pensionarii, prostituatele și cerșetorii, persoanele abuzate, săracii, delincvenții și toxicomanii. Și ar mai putea fi: alcoolicii, persoanele cu dizabilități fizice, bolnavii mintal. Despre astfel de oameni homeleșii, copiii fugiți de-acasă, drogații, cerșetorii, bătrînii din azile și ghicitorii Clujului - e vorba și în cele 15 povești-reportaje ale unor studenți-jurnaliști, plecați pe străzile Orașului să-i descopere alteritatea. Unele sînt mai bine scrise, altele sînt mai stîngace, unii
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
scrisul la semn (adică la 4-5.000 de semne) și alunecarea la 10 mm deasupra realității. Povestirile lui Cosmin consumă paginile vitale, sunt obeze și ajung direct pe orbită. Îi dă cu aripi de îngeri, cu mirese albe, cu profeți homeleși, cu yoghini schizofrenici proiectați în Shambala pentru a țese o înlănțuire de texte, într-o ordine condiționată (o altă regulă pe care o încalcă), care aduce când a David Lynch, când a Frații Cohen, când a estropiații lui Cărtărescu puși
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
unei noi plecări aduce cu sine eșecul, nescontat, pe toate planurile: erotic, profesional, existențial. Părăsit de iubitele inaccesibile sau accesibile, dat afară de la ziar pentru intransigență în raport cu gangsterii noii puteri, adăpostit de milă pe la prieteni și aruncat în stradă, printre homeleși, în timp ce se zbate să salveze aparențele și ce se mai poate salva, Anton se scufundă în zona întunecată a poveștii, comicul palpitant din prima jumătate a cărții lăsînd locul unui mizerabilism deprimant, ce transformă un roman jovial într-unul dramatic
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
o uit, să n-o uit! Mă simt bogat și special, de parcă aș fi înghițit un ban de aur. Îmi vine să zburd, înaintez prin orașul pustiu, înghețat și-mi răsare-n minte această imagine: sunt exact în situația unui homeless care până mai ieri nu avea nici după ce să bea apă, iar acum ține strâns în mână, în buzunarul de la pantalonii ferfenițiți, lozul cel mare, care are înscrise pe el toate cele șase numere câștigătoare. (Din romanul cu același titlu
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
care sporesc lista celebrelor starcats din istoria cinema-ului. Prin contribuția și a scenaristului Night Shyamalan (cineast precoce, autor al filmului de top Al șaselea simț), pufosul și orgoliosul motan Chinchilla botezat suav Snowbell/ Clopoțel, severul gangster siamez ori tărcatul homeless mereu flămând sunt memorabili și nu doar adorabili spre meritul supervizorului expert cu nume de basm, Henry Andersen, și al Multioscarizatului John Dykstra. Pe unda verosimilității acestui șoarece umanoid (ale cărui mânuțe de copil provoacă totuși un frison neplăcut!) se
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
pierd chiar viața. Dacă ați recunoscut povestea, da, așa este: Adina Rosetti s-a inspirat din povestea tinerei decedate în urmă cu câțiva ani, în București, de prea multă muncă. Cealaltă poveste reală absorbită în carte este cea a artistului homeless, care își adună toată comoara artistică - despre care abia la bătrânețe află că este o comoară - în ghena unde locuiește (personajul real este de-acum celebrul Ion Bărlădeanu). Acestea sunt cele două puncte opuse ale lumii noastre din care autoarea
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
provincie - , sunt scene remarcabile și dovada unei desăvârșite stăpâniri a mijloacelor artistice ale prozei. Dar nu numai vocile narative le alternează Adina Rosetti, ci și perspectiva. Lumea este redată în Deadline prin ochii unor corporatiști, ai unor blogeri, ai unui homeless, ai unor bătrâne provinciale sau ai unor bucureșteni curioși - vecinii Mirunei -, prin ai înțelepțitei Laura, fosta soție a lui Augustin Dună, care pledează pentru downshifting, pentru că vede viața curgând pe lângă ea, dar și prin ochii... motanului Ben, pisoiul Mirunei, care
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
acestei aparențe se află o mînă de oameni, aceiași de fiecare dată, cei cîțiva reprezentanți independenți ai tinerelor generații. Deși consider că nu trebuie să ne victimizăm, nu am cum să nu iau în calcul faptul că sînt încă un homeless al culturii române, că în prezent lucrez la cel de-al doilea spectacol produs de Centrul Național al Dansului de la Paris, pe care vreau să îl creez cu artiști români, dar pentru care nu am găsit aici nici un spațiu disponibil
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
care își atrag fani pozând cât mai sumar îmbrăcată și arătându-și atuurile fizice. Cu toate acestea, pe aeroportul din Los Angeles, ea a aparut îmbrăcată într-o ținută deloc feminină. Apariția să semăna mai degrabă cu cea a unui homeless: bocanci, pantaloni largi, tricou lălâu, un ditamai rucsacul în spate și o mimica mai degrabă specifică bărbaților. Toți cei care au dat nas în nas cu cântăreața au rămas cu gura căscată, nevenindu-le să creadă că artista a renunțat
Vezi noua schimbare de look a Rihannei by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/73000_a_74325]
-
orice oraș le are, o urâțenie conformistă, nicidecum radicală, un cenușiu lavabil. Până și sărăcia lucie are ceva stil, bucuria tinerilor îi conferă un strat de poleială. Cred că frații Dardenne pierd puțin controlul atunci când oferă cuplului alcătuit dintr-un homeless cu afaceri marginale și iubitei lui de profesie fără ocupație o mașină șic. S-ar putea ca în cazul de față să funcționeze și o prejudecată, nu reușesc să văd chipul sărăciei românești, prin comparație cu cea franceză sub forma
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
e un loc magic, în care cei mai necăjiți și fără speranțe copii se întorc la inocența pierdută și redescoperă copilăria fără nedreptăți, fără cruzime. „Casa de Clovni începe acolo unde societatea contemporană refuză să privească“, explică Dominique. Copilărie cu homeless, imigranți și pușcăriașe Dacă e să vorbească despre copilărie, primul lucru de care-și amintește sunt năzbâtiile pe care le făcea. A fost și s-a comportat ca un clovn de mic. El era comediantul clasei, în primii ani de
Agenda2004-20-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282410_a_283739]
-
au permisiunea ca, pentru câteva weekend-uri, să iasă și să se reacomodeze cu exteriorul. Pușcăriașele care nu aveau familie veneau la noi acasă. Acasă la mine veneau și... cum li se zic aici, mulți boschetari. Tata, când vedea un homeless, îl chema la noi, unde stătea și mânca timp de trei zile. Așa era înțelegerea. Avea o cameră a lui, duș, lua masa cu noi. După trei zile, pleca în lumea lui, pentru că nu putea să stea la noi, trebuia
Agenda2004-20-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282410_a_283739]
-
posibilitatea de a ocupa o locuință de protocol (ceea ce a și obținut), Ady trebuia să mai aibă o locuință "corespunzătoare". Și atunci a încheiat un act fals de donație a imobilului sau către socru și în acest fel a devenit "homeless". Iată cum reiese falsul din CONTRACTUL DE DONAȚIE încheiat între Nastase Adrian și Nastase Daniela, soți, domiciliați în București, str. Aviator Jean Texier nr.4, sector 1, având un descendent în calitate de donatori și Miculescu Angelo-Romeo- Constantin, domiciliat în București, str.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Schlemihl" La Începutul noului roman al lui Imre Kertész, Liquidation (Lichidarea, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 2003), Keseru, redactorul de editură, fascinat de biografia și opera lui B., privește, de la fereastra locuinței sale, În Budapesta anului 1999, spre acei Obdachlosen (homeless li se spune În engleză, „fără adăpost” sau „vagabonzi”, le-am spune În românește) pe care Îi contemplase adesea În ultima vreme. „Relația forțată care se dezvoltase recent, s-ar putea spune fără știrea și consimțirea sa, cu cei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vită : relatarea scriitoarei conține descrieri dezamăgitoare pentru fanul din mine („ Patriarșie Prudî, locul locul unde sau Întîlnit Berlioz și Bezdomnîi cu trupa de șoc a diavolilor : este un parc mic și cam dezamăgitor, murdar, Înțesat de sticle și gunoaie, cu homeleși”) sau glisări ludice , delec tabile pentru chisnovatul de mine(„ Îl tachinăm pe Virgil că seamănă la figură cu Lenin și cu Paul Everac”). Pentru cercetătoare, realitatea moscovită este surclasată de cea din roman, casa lui Bulgakov situîndu-se sub așteptările bulgakofilei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
părți. Aș pune în același coș și filmul lui Michael Yorke, Dossers, realizat în 1982 și prezentat la Sibiu, în cadrul unui program special consacrat cineastului care și în acest an a fost membru al juriului. Eroii lui Dossers sunt niște homeleși londonezi. Dintr-un grup de mai mulți alcoolici fără căpătâi, filmul îi evidențiază pe Mick și Martha, care alcătuiesc un cuplu (care pe mine m-a făcut să mă gândesc la cuplurile de anonimi care realizează dragostea, despre care vorbește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
să parcurgă drumul de la orizontalul tăcut la verticalul îndrăcit. Mi-a luat-o nasul razna Nasul a fugit. A luat-o la sănătoasa de pe fața netedă ca o felie de gresie pe strada aglomerată. Nasul a devenit un fel de homeless urban, un organ vital căruia i-au crescut peste noapte picioare. Nu mai are corp, nu mai are stăpân. Nasul, regizat de Alexandru Dabija la Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu, e o jucărea muzical nazalizată, o poveste excelent dramatizată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
omul care a citit, văzut, auzit cuvântul, care însă nu și-a aflat în el ecoul lăuntric se rupe de comuniunea reală și va deveni la rândul său globalizat, o simplă mașină demnă de consumism, de viața fără viață, un homeless care, în accepțiunea dicționarului urban este o persoană fără adăpost, aflat în moarte sufletească. Adăpostul și învierea sa sunt date tocmai de comuniune și împărtășire, de puterea de a-L iubi și a-L trăi pe Hristos, însă nu oricum
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Present Adopted Child: Adoption Openness and Boundary Ambiguity", în Family Relations, 2000, vol. 49, nr. 4, pp. 425-433. Freundlich, Madelyn, "Adoption Research: An Assessment of Empirical Contributions to the Advancement of Adoption Practice", în Journal of Social Distress and the Homeless, 2002, vol. 11, nr. 2, pp. 143-166. Ge, Xiaojia, Misaki N. Natsuaki, David M. Martin, Leslie D. Leve, Jenae M. Neiderhiser, Daniel S. Shaw, Georgette Villareal, Laura Scaramella, John B. Reid și David Reiss, "Bridging the Divide: Openness in Adoption
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de Crăciun o jucărie vie, cumpărată pe bani mulți, cât un salariu mediu. La picioarele lor, atingându-le călcâiul, puppets vagabonzi, homeless și hopeless, cum s-ar zice pe aici, pe la Vadu Boului (Ox Ford), unde se face învățământ universitar din secolul treișpe. Nu, nu mai sunt fetița cu chibrituri. Acasă mă așteptă canichul propriu, voi cumpăra un brad scump și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
astfel de spectacole, ce zdrobesc, poate, inimile unor români ce nu și-au mai văzut țara de mulți ani, am avut un sentiment de jenă. Mă deranjează să văd cum e traficat dorul. La micul dejun, Nick îmi povestește despre homeless, "oamenii fără casă", nu puțini, din câte înțeleg, la Washington, îmi aduc aminte de pamfletele feroce, de prin anii '50, care demascau "civilizația dolarului". O "istorie cu homeless''' ar fi fost atunci foarte gustată de propaganda oficială. Și nici măcar n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
văd cum e traficat dorul. La micul dejun, Nick îmi povestește despre homeless, "oamenii fără casă", nu puțini, din câte înțeleg, la Washington, îmi aduc aminte de pamfletele feroce, de prin anii '50, care demascau "civilizația dolarului". O "istorie cu homeless''' ar fi fost atunci foarte gustată de propaganda oficială. Și nici măcar n-ar fi fost mincinoasă decât prin omisiune, selectând din realitate, cu penseta, ceea ce convenea propagandei "antiimperialiste". Dar pe Nick, american și prin naștere și prin alură, nu-l
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dar pe Nick, american și prin naștere și prin alură, nu-l pot bănui, firește, de nici o "americanofobie". El judecă lucrurile cu seriozitatea unui bun gospodar din Ardeal pentru care a avea o casă înseamnă a avea un destin. Mulți homeless, îmi spune Nick, sunt bolnavi mintal. În aziluri, sunt paturi goale, dar ca să fie internați trebuie să semneze că sunt de acord. Și mulți nu vor să semneze. Preferă să doarmă, la Washington, pe grătarele unde iese căldura (iarna) de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]