13 matches
-
să fac față încercărilor fără să vreau să mă răzbun. Când v-ați descoperit talentul de scriitoare? Prin clasa a cincea. Eram sub influența lui Alecsandri și am făcut o compunere la limba română despre iarnă ...cu multe sclipiciuri și horboțele. Profesorul meu de atunci - era tânăr și frumos, eram și rude, și eu eram foarte sensibilă la laude -, cu care am rămas într-o prietenie plină de recunoștință pe tot restul vieții, a fost primul care m-a descoperit, ca să
CONSUL LA AMBASADA ROMANIEI DIN CANBERRA de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_ileana_andrei_cudalb_consul_la_ambasada_romaniei_din_canberra.html [Corola-blog/BlogPost/344937_a_346266]
-
Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
târg, era de formă pătrată, îndoită pe diagonală. Aceasta se lega la spate de către fetele necăsătorite și într-o parte, cu „fleoanță”4 sau „fleontiță”5 de către neveste. Era ornamentată pe frunte precum și pe colțul care cădea pe spate cu horboțică și mărgele. Batista se aplica pe cap în așa fel încât un colț să cadă pe spate, iar porțiunea cu horboțică, mărgele și fluturi metalici pe frunte, pentru a proteja împotriva razelor solare ochii și o parte din față, întrucât
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fleoanță”4 sau „fleontiță”5 de către neveste. Era ornamentată pe frunte precum și pe colțul care cădea pe spate cu horboțică și mărgele. Batista se aplica pe cap în așa fel încât un colț să cadă pe spate, iar porțiunea cu horboțică, mărgele și fluturi metalici pe frunte, pentru a proteja împotriva razelor solare ochii și o parte din față, întrucât femeile țineau foarte mult să-și păstreze tenul alb. Atât fetele cât și femeile purtau la gât mărgele împletite „în coada
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
într-un viitor mai bun, nu speră într-o răzbunare a timpurilor sau într-o mântuire colectivă care să schimbe sensul nefast al istoriei. Unde duce totul o spune concluziv ultimul paragraf al romanului: ,Câmpia Sorocii... O zare rotundă de horboțică albastră, întinsuri largi, fermecătoare, o soartă grea și încurcată, un suflet blând, împovărat de propria sa bunătate - atâta primește acest fiu al pământului în ziua nașterii sale, atâta poate porunci pe patul de moarte, căci - vede sfântul Dumnezeu - nici mai
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
la altul, în funcție de vârstă și destinație (muncă sau sărbătoare). Pe cap, femeile purtau un colțar, adică un batic de forma unui triunghi, făcut din pânză de in, țesut în două ițe. Pe partea din față era împodobit cu mărgele sau horboțică (o danteluță lucrată manual). Acest colțar este purtat mai ales vara. În rest, femeile purtau tulpan, o broboadă de culoare închisă. Când timpul se răcea, purtau barize țesute în stative din borangic sau casânci (basmale de cașmir). Cămeșa era făcută
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ta n-ai văzut nici a treia parte din garderopă, am încă mai multe carte acasă, ș-așa, din fir în fir, cum arată și astea, bucată cătră bucată, aa făcute încît nu le lipsește neci o panglicuță, neci o horboțică, neci o încrețitură, nimic, nimic, nimic! (vrînd să meargă) îmi pare rău din inimă, domnul meu că [nu] pot să zăbovesc mai mult căci azi la mine se croiește Otello și, daca lipsesc eu, lipsesc toate. O să am însă mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca, mă uit la fețișoara ei bălaie și aștept să-și schimbe ochișorii de lapte să fie căprui, bag un deget pe sub horboțelele de la scufiță să-i caut părul care încă nu i-a crescut, să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără mamă? Cum spuneam, neică Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa mea acum, la soroc de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jupânițe. — E chiar așa de rău maica? veni întrebarea de la masa doamnelor. Fără să răspundă, Ștefan verificându-și cutele caftanului își trase umerii în jos și se îndreptă spre fereastră grăbind bătăile inimilor de sub pieptarele de brocard și cămășile cu horboțele. Aș învăța și eu, mă rog domniilor voastre, meșteșugul înșiratului de mărgăritare, se adresă el jupânițelor aprinse roșu în obraji. Până să apară prințul Constantin, întrebând și dânsul de doamna, nici un fir de mătase nu mai nimeri urechile acelor, nici un bob
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică? răspunse Marghiolița. Singurică, cu treaba... A mai fost pe la curte... se amestecă moșneagul... A mai învățat-o niște horboțele madama călugăriță... Și i-a dat și niște zahar... Ia dă tu, fa Marghioliță, zahar cu apă, ca la boieri... Zâmbind stânjenită, fata scoase din sân o hârtie pe care o desfăcu încet și alese din ea bucățele de zahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
marginea cofei. Flăcăul se așeză pe prispa din proaspăt lipită; moșneagul se lăsă și el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă, cu horboțele la mâneci și la guler, că pieptănătura i-i strânsă și lucie și cosițele groase îs așezate în cunună. Acuma parcă-i părea mai năltuță decât întăia oară, și mijlocul mai strâns de bârneața roșie. Ridică privirile spre obrazul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în casă, înjurând: Mamă, da' tămădăii 'măsei, de ce nu te mai înțărci odată? Ignorând interogativa prezență a lui Nicanor, care revenise din pivnița înghețată și din gerurile de afară, lelea Maranda sărea cu gura la nuroră-sa, Petronia, ocupată să coase horboțele pruncului aflat pe cale: Fato, nu e bine să pregătești lucrușoare copilului, înainte de venirea lui pe lume! amenința ea superstițioasă. Cât despre Nicanor Galan, el nu lua în seamă ce avea să se întâmple în curtea lui, de parcă mai petrecuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 105. 906 Ibidem, p. 106. 244 personajului: „Frumoasă foc și mlădioasă, puica/ Trupșor alung avea ca nevăstuica./ Purta un brâu vârstat cu borangic,/ șorț alb - precum smântâna din ibric -/ Pe șale și tivit cu horboțele,/ O ie albă numai-n găurele/ Lucrată jur în jurul gâtului,/ și guleraș ca pana corbului./ La scufa albă își lega cordele/ Aidoma cu gulerul și ele,/ Iar sus pe frunte-și înnoda maramă./ și-avea o uitătură...mamă, mamă.../ Sprâncenele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]