83 matches
-
delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului. Amprenta mateină e astfel mărturisită: "Pentru ce, descoperind acum implacabilul, m-ar bucura
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
din nou mă voi naște, secunda dinaintea primei respirații, când tot ce am fost într-un punct cutremurat se va contrage. strâmta vamă îmi va fi mamă, păcălind, pentru a câta oară, onesta moarte dantelată-n adâncul meu ca o horbotă învechită, destrămată și prăfuită, pe care, dacă o scuturi, dai de omizi și de fluturi colorați și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se stinge. Femeile își pierd aerul pudic și ajung să se închine tocmai zeului pe care creștinismul l-a repudiat secole de-a rîndul: sexul. Inima li se înveșmîntează în dezinvoltură, la fel cum, pe dedesubt, hainele lor își simplifică horbota intimă: desuurile dispar din prea mare dificultate a mînuirii lor. Din cetăți menite cuceririi, femeile devin trufandale menite culesului timpuriu. Dramele umane, chiar dacă mai există, își relativizează proporțiile, după cum presiunea colectivității asupra individului nu depășește pragul opțional al unei cutume
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
orice numai să fie cu noi. Lasă că asta îi o treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele și ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ediții Penguin, la mîna a doua, pentru armată, iar un altul mai degrabă Își presărase taraba, decît s-o umple, cu haine vechi, dintre cele mai bizare - garderoba bătrîneții -, fuste lungi cu buzunărașe, corsete zăngănitoare, gulere Înalte, cu franjuri de horbotă și cu balene, toate scoase din dulapurile epocii eduardiene În folosul „mamelor libere“. Tricotajele pentru sugaci erau foarte rare acum, cînd lîna era raționalizată: chiar și cele uzate erau păstrate pentru prieteni. A treia dugheană era tradiționala dugheană a „elefantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pierdut în adâncile iezere ale ochilor lui. Simțeam, și mai târziu mi-a mărturisit că simțise și el la fel, că timpul s-a oprit ca să ofere un mic răgaz pentru iubire celor doi căzuți sub vraja privirii schimbate deasupra horbotei de liliac alb. Nu am schimbat nici o vorbă și totuși a doua zi m-am trezit cu el ținându-și roibul de căpăstru în cadrul portalului dărâmat de ruși. Emoția amândurora era în afara cuvintelor, în afara gesturilor. După o lungă tăcere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
III.Eminescu și Bizanțul. Cel mai greu lucru va fi, probabil, după această scanare magnifică a manuscriselor eminesciene, să redefinim eminescologia ca știință. În ce va consta această știință de acum înainte? Avem întreg câmpul scrisului la dispoziție, o adevărată horbotă de forme, cu posibilitatea pe care ne-o oferă calculatorul de a mări fiecare centimetru pătrat cât dorim putând, astfel, să înțelegem sensuri noi, ascunse celor două sau trei perechi de ochelari completate de Perpessicius cu lupe de diferite mărimi
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
detaliază: ciubotării, tălpălării, boiangerii, cojocării, băcălii, precupii, brașovenii, bărbierării, croitorii etc.), 30 de crâșme (identificate tot de recensământul de la 1830) etc. Fălticeniul, cu ulița Rădășenilor, unde a locuit și Sadoveanu câțiva ani mai târziu la începutul vieții sale conjugale, cu horbotă de praf vara la trecerea căruțelor, animalelor și oamenilor, înglodat din pricini de ploaie primăvara și toamna, cu Trăsnea adormind pe un hat, într-un noiembrie rece din cauza "fiorilor" gramaticii, cu Oșlobanu pe post de Goliat cărând lemne, emană și
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
citi, în diagonală (și nu fără un nod în gât) aceste rânduri: O carte „fermecătoare sub toate aspectele (inclusiv acela grafic [...]). Se remarcă îndată finețea cuvântului, răsucit cu vârful degetelor în jurul unui lujer de sens. [...] De un superb rafinament, în horbota de imagini artificiale, macedonskiene, este arătarea de la urmă a păsării Phoenix...” Fiind ziua mea, o astfel de recenzie a cronicarului din pagina la care revista „România literară” se deschidea singură, aș zice, mi s-a părut unul dintre cele mai
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
O făcuse și Paganini mai înainte; exhibiționismul său virtuoz era susținut de o imaginație ieșită din comun, de un uimitor simț melodic cu totul propriu muzicii italiene în general. Aidoma romanticilor, Liszt vorbește ca un tribun; declamația sa, agrementată de horbota stufoasă a sunetelor ornamentale, depășește nevoia strictă a unei comunicări de anume atracție; dimpotrivă, are consistență, dispune de valoare poetică, se sprijină pe o meditație filosofică hrănită de lecturi din Petrarca, Dante, din Goethe, este inspirată de marile călătorii, cele
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
înmiit dospitoare, care scrie sclipitor, dar exclusiv sub unghi teoretic, despre o temă în privința căreia viața nu-i dăduse nici o șansă: căsătoria. De aceea, judecată sub unghi psihologic, juridic sau medical - domenii aflate în afara elementului predilect al lui Kierkegaard - toată horbota conceptuală desfășurată în jurul căsniciei seamănă cu aripele unei gingașe libelule: impresionante prin culoare, dar fragile prin stofa din care sunt croite. Din acest motiv, Kierkegaard trebuie citit estetic și nu sapiențial. Îi urmărești frumusețea analogiilor și spontaneitatea improvizațiilor, dar nu
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu și verdele. Catrințele se purtau cu colțul părții de deasupra ridicat. Pe dedesubt se purta o fustă din pânăză care avea la poale fie pui, fie horbotă lucrată, care se vedea pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la București, își amintește că luncașii au venit din Bucovina cu costumul lor, dar că nu sunt fotografii cu bătrânii pe care i-a apucat în viață. Menționează la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
părții de josă a satului, partea bisericii, colii și drăgăneștilor, ne spune că bărbații purtau părul rătezat până după urechi și purtau ițari, sumane, brâie, cojoace, mintene de pănură, căciuli din piele de miel. Femeile purtau pe cap basmale cu horbotă, tulpane, casânci cu franjuri, barize; cămeșa (era formată) din stani și poale, uneori se coseau tot pui, pe stani erau cusute flori (pui); la poale, uneori, se coseau tot pui sau se punea horbotă croșetat de femei sau cumpărată; pe deasupra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Femeile purtau pe cap basmale cu horbotă, tulpane, casânci cu franjuri, barize; cămeșa (era formată) din stani și poale, uneori se coseau tot pui, pe stani erau cusute flori (pui); la poale, uneori, se coseau tot pui sau se punea horbotă croșetat de femei sau cumpărată; pe deasupra purtau mintene din pănură, cojoace, cataveici, acestea din urmă erau îmblănite și pe margine aveau garnitură de blană, de regulă, de vulpe. Femeile mai purtau sumănici înflorate și cu diverse garnituri. În picioare purtau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prietenie, dar și cu o invitație: «Mâine, pe 1 Aprilie, te aștept, dragul meu, la Muzeul Enescu, orele 18:00»” Până când nu dedulcește el cuvintele, umplându-le cu miere și cu dulceață de cireșe împodobindu-le cu ciucuri și cu horbotă dulce. până și nu le dă strălucire de chihlimbar, ca în textul de mai jos, nea Marin al nostru de pe plaiurile luminate ale Oltețului nu poate, că așa este el făcut din miros de crini și din cântece de ciocârlii
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
chiar ai crede-o, de n-ar fi să-i răscolești trecutul „pavat cu bune intenții” și „imparțialități” și, când ești gata să te predai fără condiții în brațele proteguitoare ale neofitului, un al „șaselea simț” te avertizează că poalele horbotei se franjurează, iau apă, iar pentru a salva aparențele ținuta fermă de „sacerdot” este sumețită și rearanjată pentru a nu se uda, murdări sau șifona. Invocă și cultivă apartenența la un naționalism moderat și de bună factură, strămoșii daco-romani ocupând
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori treziți de chipul îndrăgit
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
tot de nostalgie. Râmnicul lui Anton Pann, cu mirificul parc Zăvoi și misteriosul deal al Capelei își găsesc în lirica lui Teodor Barbu evocarea emoționantă: „salve, Râmnic!, porțile-s deschise, // podul se ridică doar peste un ceas, // Iau cu mine horbota de vise // Și le veșnicesc într-un atlas”// (Atlas de Râmnic) Se găsesc în volum multe autodefiniri, autoportretizări (Un loc de povară, Noroc, Un taler în plus, Dorința, Inimi), arte poetice și profesiuni de credință (Poem cu pegași, Rondel cu
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
liceului la care participam, lampadarele în formă de floare de crin ce luminau difuz, odată cu venirea serii lungile coridoare zugrăvite în roșu pompeian ale Școlii, umbra deasă a cireșilor japonezi, „ningând” primăvară de primăvară în curtea interioară a liceului o horbotă de petale roz satinate, scaunele solemne și înalte, îmbrăcate în piele de Cordoba din cancelarie și câte altele. „Sunt cea mai mică fată a lumii între rândunelele ei” Însă cel mai frumos „suvenir” legat de liceul unde am învățat este
DEMOAZELĂ LA ŞCOALA CENTRALĂ DE FETE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354803_a_356132]
-
spera la un veșnic început. Se strecoară că prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe langă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireazma văzduhului răspândită de horbota florilor din curtea părinteasca, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, de mângâierea blândă a razelor călduțe de primăvară timpurie care
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
de spice pârguite, amintindu-mi de înfățișarea tinerei noastre profesoare de franceză, căci din clasa a VIII-a începând studiam și franceza, pe lângă limba rusă. În holul spațios al Casei de cultură, catafalcul înalt și sicriul acoperit cu o imensă horbotă albă, de sub care se înălțau protuberanțele trupești ale defunctului, te țintuiau locului încă de la intrare prin prezența lor masivă. Pe peretele dinainte, flancat de aplice susținând fiecare câte un bec electric aprins, fusese atârnat un portret uriaș, din tinerețe, al
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
și norii, verile calde, iernile grele și calea lactee și zorii. pe tine, iubito, te-am legănat, în brațele-mi aspre și blânde, tu veșnic mi-ai adăpat dragostea frumoasei osânde. se zbuciumă lumea și crește, se zbate magma în horbota spumii un nou răsărit se ivește în huietul vremii, în freamătul lumii. vine iar toamna cea policromă, cu romanțe cântate -ngânând, toamna cu dulcea-i aromă și cocori peste zare zburând. toamna ce-ncearcă a ne-ntrista, cu norii grei
CALM ATIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360049_a_361378]
-
în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori treziți de chipul îndrăgit
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]