10 matches
-
pasagerii, aci cătră geamul în care stă în picioare omul cu sacul...” (I.L.Caragiale, III, 227), „Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.” (M. Eminescu, I, 140), „Și tot horhăind el când pe o cărare, când pe un drum părăsit, numai iaca ce iar îi iese spânul înainte...” (I. Creangă, 203) Mai rar, coordonarea alternativă se exprimă și prin conjuncții, fie, fie că, sau repetate: „Atunci, ca și acum, stam
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de acasă încă de la orele 16 spre câmp în Bogdana, privește răsăritul grâului și se-ntoarse seara, târziu, după ce localnicii se adăpostiseră fiecare în casa lui, nebănuind nimeni că un intelectual ca el la vreme târzie, în noapte, mai poate „horhăi” prin sat având într-un ziar alături de diverse documente și ceva pentru câini spre a-i liniști. Mihăiță venise din „misiunea” lui și foarte obosit, intuind secretul învățătorului, aștepta în camera de din jos, persoana ce cândva îi admira curajul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pălăriile pe ochi, au privit uitați de ei șirul carelor ce se depărtau în zare, până când Pâcu a rupt tăcerea: De ce taci ca mutul de la manutanță, Dumitre? Da’ ce aș mai avea de spus, când am rămas singurisingurei, ca huhurezii, horhăind spre casă printre lanuri... Dacă o vreme am purtat zarea în priviri, de ce vrei tu acum să mă duci acasă să stau între patru pereți ca un pustnic? Uite că n-ai să stai între patru pereți. Așa de repede
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un timp, am pornit în neștire... Dar ce să vezi noaptea? Urlam precum urlă lupul la lună. Nu știu ce anume spuneam, dar cred că îi strigam pe nume... Între timp, a pornit o vântoasă de culca copacii la pământ. Și am horhăit prin pădure până către ziuă, când am văzut că sunt în marginea ei. Eram pe aici pe undeva. Am ieșit la lumină și am cercetat cu grijă fiecare dâmb sau tufă de pe islazul din fața mea. Țipenie! Am luat-o pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a mâncat miei, eventual iezi și evreii au făcut pe ușile locuințelor lor semne cu sânge de miel. Așa a fost statornicită sărbătoarea evreiască a Paștelui. Cred că ar fi fost mai mare hazul, să vezi cum Dumnezeu cu îngerii săi, horhăiesc pe la miez de noapte prin orașele egiptene, având asupra lor spade binecuvântate de Domnul, pentru măcelărirea pruncilor nevinovați și felinare pentru cercetarea ușilor. Și scrie Biblia mai departe: „Și iată că, la miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâi-născuții
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Poate a trece repede prăpădul ista. De trecut a trece, dar nenorocirea se poate isca dacă ne pârăște cine știe cine. Rușii care umblă cu rechezițiile trebuie să aibă pe unul din sat care să știe rusește. Altfel nu umblă ei așa horhăind ca chiorii. Asta-i drept, fiindcă am auzit eu în sat că rusul umblă cu moșneagul Hadarag, care zice că le știe graiul. Umblă din casă în casă, dar n-o pârât pe nimeni până amu’. Poate nu l-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
grăbit spre Bariera Trei Calici. Când m-am văzut dincolo de pârâul Nicolinei, m-am proțăpit pe marginea uliții numită Calea Gălății și am rămas în așteptare... Pe când soarele, clipind somnoros, și-a arătat fața înfiorată de răcoarea dimineții, drumeții somnoroși horhăiau spre nu știu unde. Îndată a apărut și prietenul meu ieșeanul. Bună diminmeața, vere! Bună să fie! Da’ nu văd creanga de dud... Eu am luat-o drept o încercare de a șugui, dar cum văd tu ai spus-o serios. Păi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ne-am pus burta la cale și ne am udat binișor gâtul...Ne așteaptă drumul. Si-i lung, bată-l focul să-l bată. Iaca și soarele a scăpătat spre asfințit. Dacă ne mai încurcăm prin urzici, cum se spune, horhăim din șanț în șanț toată noaptea. Nu te gândi la asta, că te duc boii. Ei nu rătăcesc drumul niciodată. Eu am să mă culc în coșul carului și ai să vezi tu cum ajung acasă viu și nevătămat. In
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au pierdut până la urmă și ultimul strop de nădejde. Moș Toader - taică su - s-o dus și în târg pe la regiment, să afle ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea Jănel o plecat de acasă. Intr-o zi de toamnă frumoasă, ședeam cu oile pe miriști, cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului s-o ivit un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd că vine la gard, cu o furcă În mână, și Întreabă: „Ei! Măi! Care ești acolo? De ce umbli horhăind În miez de noapte și nu lași lumea să doarmă?”... ― Și ai răspuns? - l-a Întrebat Petrică. ― Dacă nu răspundeam, Înghețam acolo... ― Asta Îmi aduce aminte de noaptea ceea când s-a rupt gheața pe amărâtul cela de pârâu, tocmai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]