21 matches
-
În leagăne, creșe*), grădinițe cu program săptămânal și case de copii preșcolari, conținutul regimului de viață va fi astfel organizat, încât, pe lângă stimularea dezvoltării corespunzătoare a motricității, a funcțiilor de cunoaștere, a vorbirii și a comportamentului social, să prevină apariția hospitalismului prin varietatea activităților, a mijloacelor de stimulare și a individualizării stricte a activităților cu copiii. ... (2) În unitățile de preșcolari și școlari se va urmări desfășurarea activității în condițiile unui regim de activitate și de odihnă corespunzător capacității de efort
EUR-Lex () [Corola-website/Law/160856_a_162185]
-
În leagăne, creșe*), grădinițe cu program săptămânal și case de copii preșcolari, conținutul regimului de viață va fi astfel organizat, încât, pe lângă stimularea dezvoltării corespunzătoare a motricității, a funcțiilor de cunoaștere, a vorbirii și a comportamentului social, să prevină apariția hospitalismului prin varietatea activităților, a mijloacelor de stimulare și a individualizării stricte a activităților cu copiii. ... (2) În unitățile de preșcolari și școlari se va urmări desfășurarea activității în condițiile unui regim de activitate și de odihnă corespunzător capacității de efort
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275780_a_277109]
-
de dezvoltare intelectuală (QI). II. Stadializarea afecțiunii: tulburare cronică, durează toată viața III. Criterii de includere - Istoric sugestiv de comportament deosebit, posibil asociat cu retardarea mintală, a limbajului, posibil istoric de agresiuni, pre, peri și postnatale, posibila problematică de neglijare (hospitalism), - Prezența simptomatologiei specifice în diferite grade de intensitate. Examinare psihiatrică: observarea comportamentelor, gradului de instabilitate, a relaționării, dezvoltării psihice, abilităților motorii, stereotipii, - Absența tulburării specifice de dezvoltare a vorbirii, - Posibila prezența comorbidității organice, afecțiuni genetice, epilepsie. IV. Tratament: recuperator, educațional
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227422_a_228751]
-
ar fi trebuit să se ridice și să pășească, stăteau imobili, cu ochii inexpresivi, într-o stare de teroare. Ei prezentau adesea comportamente autostimulative, autoerotice. Această descriere a fost făcută, recunoscută ca fiind tipică pentru cei crescuți în condiții de hospitalism, într-un sistem instituțional cu caracter medical, în care copiii sunt bine îngrijiți din punct de vedere strict medical, dar nu sunt tratați ca persoane autonome, cu trebuințe și tendințe proprii având o istorie personală. Completând această descriere, Rutter a
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
prin programe vaste de adopțiune și plasament. Neglijarea copilului într-o instituție se datorează reducerii numărului de contacte dintre adulți și copii la cele din timpul actelor de îngrijire, a copilului cu care la rândui conduce la apariția simptoamelor de hospitalism. Copilul hospitalizat devine, treptat trecând prin mai multe faze apatic, dezinteresat de ceea ce se petrece în jurul său, după ce în prealabil a încercat în zadar să atragă asupra sa atenția celor care îl îngrijesc (Robertson 1967ă. După o primă fază în
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
prin acceptarea jenantă a apartenenței la o familie umbrită de vicii grave sau evitarea și respingerea părinților; - comportament revendicativ - concretizat În revendicarea ostilă a unor necesități și drepturi, stridențe comportamentale, izolarea și apariția fenomenului de marginalizare etc.; - sindromul de instituționalizare/hospitalism - prezent la copil după o perioadă mai Îndelungată de timp petrecută Într-o instituție de asistență și ocrotire - generează o stare de inadaptare la condițiile dificile ale vieții, o incapacitate de identificare cu alții, concretizată prin lipsa de rezistență față de
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
de adaptare la situații speciale noi care apar la 24-28 săptămâni; h. arierare relativă în dezvoltarea limbajului care apar la 12-15 luni. Internarea copiilor la vârste foarte fragede duce la apariția fenomenelor menționate mai sus și cunoscute sub denumirea de hospitalism, ajungându-se să se vorbească de un sindrom de deprimare care se instalează deprimabil în jurul vârstei de 2 ani. Printre tulburările care afectează toate laturile personalității începând cu cele fizice (dezvoltarea staturalmatrică), intelectuale (arierare mintală, nedezvoltare a limbajului) se enumeră
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
ar fi trebuit să se ridice și să pășească, stăteau imobili, cu ochii inexpresivi, într-o stare de teroare. Ei prezentau adesea comportamente autostimulative, autoerotice. Această descriere a fost făcută, recunoscută ca fiind tipică pentru cei crescuți în condiții de hospitalism, într-un sistem instituțional cu caracter medical, în care copiii sunt bine îngrijiți din punct de vedere strict medical, dar nu sunt tratați ca persoane autonome, cu trebuințe și tendințe proprii având o istorie personală. Completând această descriere, Rutter a
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
prin programe vaste de adopțiune și plasament. Neglijarea copilului într-o instituție se datorează reducerii numărului de contacte dintre adulți și copii la cele din timpul actelor de îngrijire, a copilului cu care la rândui conduce la apariția simptoamelor de hospitalism. Copilul hospitalizat devine, treptat trecând prin mai multe faze apatic, dezinteresat de ceea ce se petrece în jurul său, după ce în prealabil a încercat în zadar să atragă asupra sa atenția celor care îl îngrijesc (Robertson 1967). După o primă fază în
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
mintali normali”(op. cit. de C. Păunescu, 140; p.89), nu atinge particularitățile psihoindividuale ale D.M. În această grupă se încadrează disritmiile psiho-motorii la vârstă mică, continuate prin disritmii ale dezvoltării psiho-intelectuale, cauzate de maladia somatică periferică cu privațiune afectivă, prin hospitalism repetat, traumatisme psiho-afective, privațiune de joc, tulburări sensoriale temporale (hipoacuzie) tulburări fonoarticulatorii în primii ani de viață cu răsunet asupra organizării sistemice a limbajului. Vom ilustra cele afirmate cu descrierea unor cazuri concludente: C. Dorina, în vârstă de 8 ani
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pot da multe exemple de acest fel, în care existența defectului labio-velo-palatin încă de la naștere creează o privațiune de lungă durată și care imprimă un ritm lent de dezvoltare întregii personalități. Această disritmie de evoluție accentuată de intervențiile chirurgicale cu hospitalism adesea repetat, nu afectează structura mentală ci numai capacitatea de recepție și prelucrare. Spre deosebire de copiii cu deficiență mentală, ei pot învăța și în cazul corectării tulburărilor dislalice sunt capabili de reînvățare, de corectare a vorbirii până la normal chiar dacă starea anatomică
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cât și fizică. Atunci când un sugar este abandonat și adăpostit într-un orfelinat unde nu are parte de o prezență quasi-permanentă a adultului, el nu crește în greutate în mod normal și dezvoltarea sa suferă pe toate planurile (fenomen numit hospitalism). Dar și mai târziu, chiar adultul are nevoie de prețuire, de afecțiune. Alfred Adler vorbește de „sentimentul comuniunii sociale” care stă la baza solidarității și colaborării cu ceilalți. În condiții favorabile se formează dispoziția altruistă, tendința de a ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Paris, 1964. Singh, J.A.L.; Singh, R.M., Le Journal des enfants loups de Midnapore, Indes, Éditions Complexe, Bruxelles, 1980. Este necesară gimnastica minții? Stimularea și dezvoltarea cerebrală Prin anii ’45, psihologul american René Spitz a descris sub numele de hospitalism faptul că micuții bolnavi din spitale prezentau o apatie generală și o întârziere în dezvoltare. El a avut ideea, novatoare în acea epocă, de a atribui acest retard absenței stimulării senzoriale; pereții, draperiile etc., din spitale fiind în general pe
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
manifestă decalaje de dezvoltare față de copiii din familii, rămâneri în urmă puse pe seama carențelor afective. Efectele carenței afective sunt tot mai grave pe măsură ce această carență se instalează mai de timpuriu și durează timp mai îndelungat 103. O formă extremă este hospitalismul (ansamblu de tulburări suferite de sugari, cauzate de internarea prelungită în spital). Deprivarea maternă este posibilă atunci când copilul nu este susținut de nici o altă persoană apropiată, care să-i ofere afecțiune și îngrijire de tip matern. Apare ca rezultat al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tem adesea că ar putea să-și piadă părinții prin boală, despărțire, divorț sau chiar moarte. Anomaliile de atașament pot lua și forma unor tulburări psihosomatice. În cazuri anomaliilor emoționale deosebit de grave s-au observat tulburări în procesul de creștere. Hospitalismul este un astfel de exemplu. O relație părinte-sugar de exemplu, poate duce la tulburări de alimentație sau somn ale micuțului. Bindungsstörungen können sich auch in Form psychosomatischer Störungen zeigen. Hierbei zeigen sich in besonders heftigen Fällen von emotionaler Verwahrlosung Wachstumsstörungen
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
de suport social, motivația de a influența proactiv propria viață. Persoanele cu HIV/SIDA, ca și cele care se confruntă cu alte boli cronice, înregistrează, de regulă, următoarele pierderi: pierderea istoriei personale: consecințele bolilor cronice, precum degradarea stării de sănătate, hospitalismul și chiar decesul persoanelor apropiate, reprezintă în fond o pierdere a istoriei personale; pierderea securității psihosociale: insatisfacție, nesiguranță, dezamăgire; pierderea rolurilor sociale și a statuturilor comunitare; pierderea bunăstării emoționale: apar anxietatea, depresia, ideația suicidară, supărarea cronică, culpabilizările, iritabilitatea, mâhnirile sufletești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
elita educată a societății. „Biografia individului are în determinarea temperamentului și a caracterului o însemnătate comparabilă cu cea a eredității.... Obișnuința este a doua natură”(Victor Săhleanu, 1977, (30)). Victor Săhleanu (30), îl citează pe R. Spitz, care a descris „hospitalismul sugarilor și copiilor mici, crescuți fără părinți sau fără doici, departe de atmosfera afectivă dată de mamă, astfel: creșterea încetinește, pofta de mâncare scade sau dispare, copiii căzând ușor victimă oricărei boli infecțioase.” În prezent, educația tuturor oamenilor (copii și
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
a analizat copiii instituționalizați care păreau să se piardă din cauza lipsei de afecțiune și aceasta în ciuda faptului că nevoile lor fiziologice erau satisfăcute. Datorită caracterului extrem al letargiei lor și a suspinatului lor cronic, Spitz a numit reacția acestor copii hospitalism. Depresia la copiii mici și preșcolari Recent, cercetătorii au constatat că și la preșcolarii în vârstă de 3 ani pot apărea unele din simptomele și caracteristicile clasice ale tulburării depresive majore (anhedonie, tristețe sau iritabilitate, semne neurovegetative). La copiii mici
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
prin acceptarea jenantă a apartenenței la o familie umbrită de vicii grave sau evitarea și respingerea părinților; comportament revendicativ concretizat în revendicarea ostilă a unor necesități și drepturi, stridențe comportamentale, izolarea și apariția fenomenului de marginalizare etc.; sindromul de instituționalizare/hospitalism prezent la copil după o perioadă mai îndelungată de timp petrecută într-o instituție de asistență și ocrotire generează o stare de inadaptare la condițiile dificile ale vieții, o incapacitate de identificare cu alții, concretizată prin lipsa de rezistență față de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
C. Factori postnatali (3-12%): > infecții de S.N.C. (meningite, encefalite); > tumori cerebrale; > traumatisme cerebrale; > intoxicații diverse(Pb, nitriti etc.); > boli somatice în stare gravă: bronhopneumonii, sindrom de deshidratare, tulburări hidroelectrolitice, carențe nutriționale grave. D. Factori de mediu (psihosociali): > carențe afective grave; > hospitalism de orfelinat. E. Cauze necunoscute încă (30-50%). 5.4. Tulburările psihice la copil și adolescent 5.4.l. Tulburări de comportament Din punct de vedere al fenomenologiei clinice de manifestare, se împart în două categorii: A. Tulburări de comportament neepisodice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de dezvoltare intelectuală (QI). II. Stadializarea afecțiunii: tulburare cronică, durează toată viața III. Criterii de includere - Istoric sugestiv de comportament deosebit, posibil asociat cu retardarea mintală, a limbajului, posibil istoric de agresiuni, pre, peri și postnatale, posibila problematică de neglijare (hospitalism), - Prezența simptomatologiei specifice în diferite grade de intensitate. Examinare psihiatrică: observarea comportamentelor, gradului de instabilitate, a relaționării, dezvoltării psihice, abilităților motorii, stereotipii, - Absența tulburării specifice de dezvoltare a vorbirii, - Posibila prezența comorbidității organice, afecțiuni genetice, epilepsie. IV. Tratament: recuperator, educațional
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227927_a_229256]