15 matches
-
căsătorit, intră în cercul relațiilor diplomatice. E mare clucer și, sub Grigore Alexandru Ghica, cumnatul său, mare vistier. În anii războiului ruso-turc (1768-1774), sub ocupația rusească, împotriva curentului („unii păntru râvna legii, alții păntru pohta slavei și alții păntru iubirea hrăpirii să făcură ostași ruși”, scria el), se află împreună cu familia în pribegie la Brașov. Îi scrie feldmareșalului Rumianțev și obține eliberarea când, cu pașaportul în neregulă, e oprit de autorități de a participa, ca dragoman al delegatului otoman, la conferința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
întreagă Basarabia, și astfel pentru a le tăia acestora drumul spre București, au fost opriți în drum și delegații Basarabiei. Ceea ce vrea astăzi Ucraina nu e numai o poftă de-a ei, ar trebui să zicem: o poftă rusească de hrăpire, cunoscuta în Răsăritul Europei de o mie de ani; ci e și o dovadă caracteristică pentru politica Austriei. Ucraina singură, neajutată de Austria, în împrejurările acestea nu ar fi avut îndrăzneala să se gândească la întinderea hotarelor ei până la Prut
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
românilor în jurul ei și tămîiarea ei cu amintirea faptelor eroului național, atunci iată deodată un guvern hrăpitor că îmbrîncește pe ctitori și ia el asupră - și să prezinte publicului scumpa imagine. Mai mult decât atîta: porniți pe această pantă a hrăpirii, miniștrii duc la Iași pe deputații și senatorii creați de dânșii, duc diferiți impiegați, spre a oficializa sărbătoarea. Pun apoi în gura Majestății Sale vorbele următoare: "Încredințez Iașilor, leagănul Unirii, această statuă!... " Cum? M. Sa, după guvernul roșu, poate încredința
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că cel care-i doritor de liniște și de bună înțelegere face așa pentru că i-ar fi frică. S-ar putea să se încredințeze, până la urmă, că altfel stau lucrurile, dar nu asta dorim. Însă dacă pășește cu gând de hrăpire în țara și în pământul nostru, cată a-l domoli cum se cuvine. Iată însă că, de patru zile, eu și fiul nostru n-am dat de capătul firului care ne trebuie. Mai avem trei zile și, cu ajutorul sfetnicilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
serios concurată de frica de "dezmădulare" a universului. Față de obiectul liric, Heliade arată o impetuozitate, un nesațiu care se potolește îndată ce obiectul este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, înfiorare în fața lucrurilor sublime "din afară"". Între întemeietori și Grigore Alexandrescu la rîndul său se lamentează, deplînge sărăcia limbajului, nu mai puțin lipsa unor modele, de posibilitățile de exprimare lirică reduse ale limbii... În pofida
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mintea-mi cea hrăpită semeț mă-nțraripam”?! De citit Îl putem citi În litera alegoriei, dar ceva rămîne neexplicat, o temă nouă, scăpată de rația poetului, se substituie temelor repetate, alegorizate În poem. Este tema zborului și, În subtext, este tema hrăpirii, aceea care definește impetuozitatea, caracterul violent al demersului liric. Mai este o referință În acest lung vis moralizator care merită a fi citită și prin ceea ce poate ascunde: În cîntul (să-i spunem astfel) al XVI-lea, poetul vorbește de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
serios concurată de frica de „dezmădulare” a universului. Față de obiectul liric, Heliade arată o impetuozitate, un nesapu care se potolește Îndată ce obiectul este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, Înfiorare În fața lucrurilor sublime „din afară”. Heliade caută mereu compania elementelor sublime, „hrăpirea” este starea ce deschide drumul spre marile viziuni. „Nu este om - zice el Într-un loc - care, văzînd sau Închipuindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
potolește Îndată ce obiectul este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, Înfiorare În fața lucrurilor sublime „din afară”. Heliade caută mereu compania elementelor sublime, „hrăpirea” este starea ce deschide drumul spre marile viziuni. „Nu este om - zice el Într-un loc - care, văzînd sau Închipuindu-și aceste objecte despre care vorbirăm sau alte asemenea, să nu vie Într-o stare de mirare, de Înfiorare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este om - zice el Într-un loc - care, văzînd sau Închipuindu-și aceste objecte despre care vorbirăm sau alte asemenea, să nu vie Într-o stare de mirare, de Înfiorare sau să nu se vază Într-o stare oarecum de hrăpire, adică să nu se simtă sublimul ce se pricinuiește sau din Înfățișarea lor sau din descrierea ce i se face despre dînsele” (Pentru stil). CÎteva pagini mai Înainte, retoricianul Heliade dăduse o definiție a stării de hrăpire: „Așadar, după aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stare oarecum de hrăpire, adică să nu se simtă sublimul ce se pricinuiește sau din Înfățișarea lor sau din descrierea ce i se face despre dînsele” (Pentru stil). CÎteva pagini mai Înainte, retoricianul Heliade dăduse o definiție a stării de hrăpire: „Așadar, după aceasta eu zic: expresia sau mișcarea ce ne aduce Într-o astfel de stare de hrăpire a sufletului, aceea este sublimul.” Las necomentate ideile estetice din aceste pasaje, mă interesează doar acțiunea (imaginară) care decurge din starea de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din descrierea ce i se face despre dînsele” (Pentru stil). CÎteva pagini mai Înainte, retoricianul Heliade dăduse o definiție a stării de hrăpire: „Așadar, după aceasta eu zic: expresia sau mișcarea ce ne aduce Într-o astfel de stare de hrăpire a sufletului, aceea este sublimul.” Las necomentate ideile estetice din aceste pasaje, mă interesează doar acțiunea (imaginară) care decurge din starea de hrăpire a poetului În prezența obiectului său liric. Acțiunea presupune, Întîi, surescitarea (mirarea, Înfiorarea) subiectului, urmată de agresiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Așadar, după aceasta eu zic: expresia sau mișcarea ce ne aduce Într-o astfel de stare de hrăpire a sufletului, aceea este sublimul.” Las necomentate ideile estetice din aceste pasaje, mă interesează doar acțiunea (imaginară) care decurge din starea de hrăpire a poetului În prezența obiectului său liric. Acțiunea presupune, Întîi, surescitarea (mirarea, Înfiorarea) subiectului, urmată de agresiunea față de obiect. O exaltare, totuși, care nu duce la pierderea rațiunii, o agresiune care se ferește să „desfigureze” obiectul. Surescitarea este totdeauna controlată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dispersează Într-un spațiu vast. Numai În poemele satirice (Ingratul, Un mueroi și o femeie, Solcan, O festă În comemorară zilei de 23 septembrie 1854 sau cobza lui Marinică, CÎntecul ursului etc.) fantezia se ține mai aproape de materie și nesațiul, hrăpirea caută vorbele colorate, atingătoare. Există, În fapt, trei muze la Heliade, trei Învelișuri ale lirismului său, considerat global. O muză pe care, Într-un vers, el o numește cetățeană, și care stimulează pe omul datoriei, pe Părintele social și moral
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului. Însă marile teme rămîn, de regulă, În pragul acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În lumea arhanghelilor și imaginea surpării universului. Nunta cosmică. Ordinea „adamiană”. Erosul heliadesc. Figura conjugalității. Zburătorul și originea unei boli necunoscute. Dragostea ca energie ascensională. Femeia și „misticul trianglu”. Delirul creațiunii, iarăși. Un discurs format din mai multe discursuri. Figura „hrăpirii”. Cele trei muze ale lui Heliade: muza cetățeană, muza astrală și muza buclucașă. VII. Grigore Alexandrescu. Lipsa modelelor. O modestie numai pe jumătate sinceră. „A mări frumos”. Figura desăvîrșirii. Teama de anarhia limbajului Cultul „stilului deslușit”. Înălțarea obiectului liric. Migăloasa
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]