247 matches
-
antologice și monografice de cântece populare. Comișel, E. Folclorul copiilor, Editura Muzicală 1982 Comișel, E, Studii de etnomizicologie, Editura Muzicală, București, 1986 Constantinescu, G., Boga, I., O călătorie prin istoria muzicii, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2007 Cosma, O. L: Hronicul muzicii românești vol I-IX, Editura Muzicală, București Cumpătă, D. - Elemente de metodică a studiului și predării instrumentelor cu coarde, Ed. Academiei de Muzică, București, 1997 Dediu-Sandu, V., Muzica românească între 1944-2000, Ed. Muzicală, București, 2002 Denizeau, G., Să înțelegem
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
antologice și monografice de cântece populare. Comișel, E. Folclorul copiilor, Editura Muzicală 1982 Comișel, E, Studii de etnomizicologie, Editura Muzicală, București, 1986 Constantinescu, G., Boga, I., O călătorie prin istoria muzicii, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2007 Cosma, O. L: Hronicul muzicii românești vol I-IX, Editura Muzicală, București Cumpătă, D. - Elemente de metodică a studiului și predării instrumentelor cu coarde, Ed. Academiei de Muzică, București, 1997 Dediu-Sandu, V., Muzica românească între 1944-2000, Ed. Muzicală, București, 2002 Denizeau, G., Să înțelegem
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Nicolae Pauleti]]. Cel din urmă a făcut obiectul unei ediții masive realizate în 1980. I. Volume independente. "Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian", I-II, Editura Dacia, Cluj, 1972 (coautor Iosif Pervain); "Alexandru Papiu Ilarian și Academia Română", Cluj, 1973; "Chipuri din hronicul neamului", Editura Albatros, București, 1977; "Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian", Editura Politică, București, 1983 (ed. a 2-a, Editura România Press, București, 2002); "Figuri de cărturari", Editura Albatros, București, 1987; "Naționalismul modern", Cluj-Napoca, 1996; "Memoriale 100", Cluj-Napoca, 1998
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
sunt români. Pe coperta cărții traduse (imaginea alăturată), este scris cu litere chirilice că a fost tradusă în "limba româniască ", anul 1717, Sankt Petersburg.Titlul complet al lucrării este: "" întăi pre limba" "lătiniască izvodit, iară acmu pre limba romîniască scos"." "„Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”" este o lucrare de sinteză și prezintă concepția lui Dimitrie Cantemir asupra formării poporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare foarte bogată, din peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
Dimitrie Cantemir asupra formării poporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare foarte bogată, din peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, poloneză și rusă,(cuprinse într-o lungă listă bibliografică ce precede textul Hronicului) originile poporului român și evoluția sa până la cel de-al doilea descălecat, momentul întemeierii țărilor române Muntenia și Moldova.O copie a manuscrisului "Hronicului" a fost cumpărată de Inocențiu Micu-Klein, episcop luminat al românilor din Transilvania, care o va populariza
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
în limbile latină, greacă, poloneză și rusă,(cuprinse într-o lungă listă bibliografică ce precede textul Hronicului) originile poporului român și evoluția sa până la cel de-al doilea descălecat, momentul întemeierii țărilor române Muntenia și Moldova.O copie a manuscrisului "Hronicului" a fost cumpărată de Inocențiu Micu-Klein, episcop luminat al românilor din Transilvania, care o va populariza și o va face să circule. Manuscrisul a fost folosit de corifeii Școlii Ardelene: Petru Maior, Samuil Micu și Gheorghe Șincai Dimitrie Cantemir a
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
Micu-Klein, episcop luminat al românilor din Transilvania, care o va populariza și o va face să circule. Manuscrisul a fost folosit de corifeii Școlii Ardelene: Petru Maior, Samuil Micu și Gheorghe Șincai Dimitrie Cantemir a scris numai tomul I al Hronicului, istoria poporului român de la originile sale până la fundarea statelor Țării Românești și Moldovei, pe care le datează din veacul al XIII-lea. Istoria românilor începe pentru Cantemir cu cucerirea și colonizarea Daciei de către romani, adică cu Traian. Ideea principală a
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
istoria poporului român de la originile sale până la fundarea statelor Țării Românești și Moldovei, pe care le datează din veacul al XIII-lea. Istoria românilor începe pentru Cantemir cu cucerirea și colonizarea Daciei de către romani, adică cu Traian. Ideea principală a "Hronicului", în tomul I, este romanitatea poporului român. Autorul îi consideră pe români ca urmași ai romanilor și numai ai romanilor, iar dacii și populația băștinașă ar fi fost exterminați. Rezultatele la care a ajuns istoriografia de după Cantemir nu confirmă această
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
a ajuns istoriografia de după Cantemir nu confirmă această teorie, se știe astăzi că dacii au rămas și au fost romanizați. Romanizarea este un fapt de cultură, aceasta a însemnat adoptarea limbii și culturii latine de către băștinași. Înainte de Cartea I a Hronicului sunt prezentate ""Prolegomenele"" [Prolegomene = parte introductivă a unei expuneri] care tratează despre problemele preliminare ale istoriei poporului român : dacii, romanii, combaterea istoricilor care au înțeles greșit istoria propriu-zisă a românilor, de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian. Dimitrie Cantemir este un
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
fenomenul a încetat, ci dimpotrivă că nu s-a produs o schimbare de la afirmarea lui. Pe acest temei Cantemir susține continuitatea românilor în Dacia: faptul că nu se menționează nicăieri plecarea lor, înseamnă că ei tot acolo au rămas. În "Hronicul."..Dimitrie Cantemir a folosit unele informații din izvoare medievale și anume din cronici medievale privitoare la românii din evul mediu, dintre care unele au rămas necunoscute istoriografiei române moderne. Astfel sunt două știri extrase de Cantemir din cronica Poloniei a
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
populară despre "curțile lui Ler împărat". În realitate, cuvântul "ler" care apare ca refren în colinde ar putea fi,probabil, o aliterație a cuvântului religios [Ha]llelu[iah], așa cum menționează "Dicționarul" "limbii române", tom VII Limba folosită de Cantemir în "Hronic" este un amestec de limbă veche românească în dialect moldovenesc din veacul al XVIII-lea, cu cuvinte grecești și latinești, cu forma frazei retorice, ceea ce apare ca ceva hibrid și neestetic. În "Hronic" se află multe pagini care se pot
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
tom VII Limba folosită de Cantemir în "Hronic" este un amestec de limbă veche românească în dialect moldovenesc din veacul al XVIII-lea, cu cuvinte grecești și latinești, cu forma frazei retorice, ceea ce apare ca ceva hibrid și neestetic. În "Hronic" se află multe pagini care se pot citi relativ ușor, fraze cu ritm și cu ordonanță logică a subordonatelor ideii principale, totuși deseori se întâlnesc lungi perioade, dacă nu obscure, în orice caz prezentând o uriașă eflorescență de cuvinte și
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
cu ritm și cu ordonanță logică a subordonatelor ideii principale, totuși deseori se întâlnesc lungi perioade, dacă nu obscure, în orice caz prezentând o uriașă eflorescență de cuvinte și idei. Pe ansamblu, stilul lui Cantemir este atât de greoi, încât "Hronicul" a fost puțin citit, chiar de specialiști, fiind socotit ca ilizibil. În frazele sale, verbul principal este așezat la sfârșit ca în limba latină, iar adjectivul precedă substantivul său ("vărvăriască sălbăticie, "crivățene noroade"). Autorul "Hronicului" are însă deseori vervă naturală
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
este atât de greoi, încât "Hronicul" a fost puțin citit, chiar de specialiști, fiind socotit ca ilizibil. În frazele sale, verbul principal este așezat la sfârșit ca în limba latină, iar adjectivul precedă substantivul său ("vărvăriască sălbăticie, "crivățene noroade"). Autorul "Hronicului" are însă deseori vervă naturală, imagini și comparații spontane. Invectiva polemică are forță și ritm: Vino acum aicea, iscusitule în basme, Simioane, și teaca minciunilor, Misaile, vino, zic, aice și te uită la rumînii și la locuitorii Valahiei, pre carii
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
Miereanu, Adrian Păunescu, conf. univ. Al. Piru, Andrei Șerban, Ioana Vlasiu, conf. univ. Mircea Zaciu. Colaborează la revistă de la primul număr, susținând rubrica „Am citit în această lună“. în primul număr publică articolul: „Doi copii ai secolului nostru“ (Lucian Blaga, Hronicul, Jean Paul Sartre, Cuvintele). Începând cu nr. 6 (iunie, 1966) inaugurează rubrica „Jurnal de poet“, cu articolul „Condițiile poeziei“. La 28 februarie citește la Cenaclul „Nicolae Labiș” împreună cu Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Ileana Mălăneioiu, Gheorghe Pituț, Grigore Hagiu
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
d. 17 martie 1964) a fost un avocat și scriitor român, cunoscut epigramist, gurmand și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. A rămas în literatura română prin epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este "Hronicul măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost "Hronicul măscăriciului Vălătuc", aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: "Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai" și
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
că la Păstorel Deși scriitor polivalent, cu disponibilități pentru toate genurile literaturii, de la epigrame la teatru și de la aforisme și vorbe de duh la cronici gastronomice, proza este ramura cea mai Împlinită a scrierilor sale. Este destul să amintim că „Hronicul Măscăriciului Vălătuc” a fost premiată de Academia Română În anul 1928, iar În 1937 scriitorul a fost distins cu Premiul Național pentru proză. Referindu-se la „Hronicul Măscăriciului Vălătuc”, criticul literar Gheorghe Hrimiuc consideră că, alături de Țiganiada, Amintiri din copilărie, Pseudokinegeticos
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
proza este ramura cea mai Împlinită a scrierilor sale. Este destul să amintim că „Hronicul Măscăriciului Vălătuc” a fost premiată de Academia Română În anul 1928, iar În 1937 scriitorul a fost distins cu Premiul Național pentru proză. Referindu-se la „Hronicul Măscăriciului Vălătuc”, criticul literar Gheorghe Hrimiuc consideră că, alături de Țiganiada, Amintiri din copilărie, Pseudokinegeticos și Craii de curte veche, aceasta se Înscrie În acele opere singulare „care deschid și, În același timp, Închid un drum posibil al unui gen. Fără
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
o jumatate de secol. Lucian Blaga s-a născut la data de 9 mai 1895 în comuna Lăncram de lângă Albă Iulia într-o familie de slujitori ortodocși ai altarului. După cum avea să mărturisească în poezia „Autoportret” și în volumul autobiografic „Hronicul și cântecul vârstelor”, până la vârsta de patru ani a fost „mut că o lebădă”, neputând articulă nici un cuvânt. A urmat cursul primar la Scoala Germană din orașul Sebeș iar liceul în orașul de la poalele Tâmpei, unde s-a familiarizat de
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
Ivanco ("Ioan") a fost despot al Pricipatului Cărvunei ("Karvuna") între 1386 și 1388. Ivanco era fiul despotului Dobrotici și nepotul de frate al prințului Teodor. În 1388, Ivanco ajunsese să stăpânească toată Dobrogea (cu excepția Deltei Dunării), cronicarul Leunclavius menționând în hronicul său: "„Ivanco, qui Varnæ cum regione finitima Dobritze vocata regulus erat”" (adică „Ivanco, care era regișorul Varnei și al regiunii vecine numite Dobrogea”). Petre Diaconu a prezentat o ipoteză împărtășită și de către alți specialiști potrivit căreia Ivanco ar fi unul
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
i se părea totodată de neomis faptul că anterior, mulți autori moldoveni își numeau limba moldovenească, de la Grigore Ureche la Miron Costin sau Dimitrie Cantemir,deși Dimitrie Cantemir are destule lucrări care atestă denumirea limbii ”Moldovenești” in ”Limba Românească” precum ”Hronicul Vechimii Româno-Moldo-Vlahilor”. Lingvistul Eugen Coșeriu, implicat și el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă moldovenească”, preciza că înșiși susținătorii moldovenismului scriu într-o română îngrijită, pe care o denumesc „moldovenească”, fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenței acestei
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
ia cărții laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711. A contribuit la cartografierea Rusiei și a lucrat în sistem Mercator. Colecția sa de hărți, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris "Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor", susținând latinitatea limbii și a poporului format pe teritoriul vechii Dacii, inclusiv faptul că româna are patru dialecte. Această lucrare a devenit o referință fundamentală pentru corifeii Școlii Ardelene. Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
fost un prolific om de litere, cu interese în filozofie, istorie, muzică, lingvistică, etnografie și geografie. Cele mai importante lucrări ale sale, "Descriptio Moldaviae" conținând informații despre regiunea Moldova din estul României, scrisă în latină și publicată în 1769 și "Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor", o primă istorie critică a României. Dimitrie Cantemir a fost cunoscut în Europa educată ca un savant remarcabil, autor al mai multor scrieri în latină: nu numai "Descriptio Moldaviae" (comandată de Academia de la Berlin, membru al căreia a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]