247 matches
-
domnia lui Dimitrie Cantemir începe epoca fanariotă. În 1714 este ales membru al Academiei din Berlin. Personalitate prodigioasă, cu preocupări enciclopedice, poliglot, comparabil cu umaniștii Renașterii, a lansat lucrări de istorie ("Incrementa atque decrementa aulae othomanicae", operă de răsunet european, "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor", în care demonstrează romanitatea poporului român, unitatea de origine si de limbă, continuitatea lui pe teritoriul vechii Dacii), geografie ("Descriptio Moldaviae", însotită de o remarcabilă hartă), orientalistică, muzicografie. Este unul dintre ctitorii beletristicii românești, prin "Divanul sau
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
lui Wilhelm Meister"” de Goethe, „"Amintiri din copilărie"” și „"Povestea lui Harap Alb"” de Ion Creangă, „"A portrait of the artist aș a young mân"” (în română, „"Portretul artistului în tinerețe"”) de James Joyce, „"Românul adolescentului miop"” de Mircea Eliade, „"Hronicul și cântecul vârstelor"” de Lucian Blaga și „"Enigmă Otiliei"” de George Călinescu. <br>
Bildungsroman () [Corola-website/Science/299412_a_300741]
-
ia cărții laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
de aprobarea unirii românilor cu Biserica Romei. Ultimul a spus „noi destul am tudumănit și o instanție la împărat am dat contra instanței aceeia, dară nimica am isprăvit, că rezoluție tot s-au dat” (traducerea lui Gheorghe Șincai, "Opere", III, "Hronicul românilor și al mai multor neamuri", ed. F. Fugariu, București, 1969). Actul de unire din 1697 a fost remarcat de la început de mediile politice și religioase din Transilvania, indiferent de poziția acestora față de unire. Johannes Filstich, rectorul gimnaziului săsesc din
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Fata lui Vasile Lupu la Paris, Domnița Maria Voichița, fata lui Radu cel Frumos). Mircea Damian îi intervievează pe Ion Minulescu și pe Perpessicius. Cronica literară este susținută de Pompiliu Constantinescu, care recenzează Necazurile părintelui Ghedeon de Damian Stănoiu și Hronicul măscăriciului Vălătuc de Al.O. Teodoreanu, semnând și două articole despre Ion Creangă. George Mihail Zamfirescu face cronică dramatică la spectacolele de la Naționalul bucureștean, de la Teatrul Mic și Teatrul „Regina Maria”, oprindu-se asupra montării de la Național cu piesa lui Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287201_a_288530]
-
două sute de ani. Piese unice în felul lor prin retorism și reverie meditativă, aceste „parentalii” sunt adunate în volumul cu un titlu împrumutat parțial de la Vasile Pârvan: Memoriale. 100 (1998). SCRIERI: Alexandru Papiu Ilarian și Academia Română, Cluj, 1973; Chipuri din hronicul neamului, București, 1977; Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, București, 1983; Figuri de cărturari, București, 1987; Naționalismul modern, Cluj-Napoca, 1996; Memoriale. 100, Cluj-Napoca, 1998; Simion Bărnuțiu. Suveranitate națională și integrare europeană. O hermeneutică de texte, Cluj-Napoca, 1999; Cultură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
la proză, de la reportaj la cărți pentru copii, de la memorialistică la istorie literară - nimic nu i-a fost străin. Totuși, predominantă în creația sa rămâne poezia. Debutând în 1936 cu placheta Vitralii, continuă să dea la iveală alte producții lirice: Hronic (1939), Cântec de țărână (1939), Cetățile înecate (1941), Carnet de soldat. Poet sensibil, cu înclinație spre lirismul nostalgic, el nu se poate sustrage total influențelor și în multe versuri se pot depista cu ușurință rezonanțe argheziene sau chiar timbrul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
activității sale a dedicat-o însă creației pentru copii: Un alai la pescuit (1972), Cerbul de lumină (1977), Secretul de la Fântâna Roșie (1981), În grădina de lumină (1984). Ca traducător, s-a manifestat sporadic și nesemnificativ. SCRIERI: Vitralii, București, 1936; Hronic, București, 1939; Cântec de țărână, București, 1939; Cetățile înecate, Bucureși, 1941; Carnet de soldat, București, 1942; Hai cu mine, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1942; Puntea din vale, postfață G. Călinescu, București, 1948; Vâltoarea, București, 1950; Vizite, București, 1955; O întâmplare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
una dintre cele mai prielnice zone pentru drumeții și excursii de toamnă. Nu întâmplător, aceste locuri au reprezentat sursa de inspirație pentru unele creații ale lul Lucian Blaga și Mihail Sadoveanu. „În vacanța mare din vara anului 1903 - relatează Blaga („Hronicul și cântecul vârstelor“), - aveam să-mi lărgesc orizontul cu experiența unei lumi noi, aceea a muntelui“. Împreună cu întreaga familie va porni din Lancrăm și, trecând de Sebeș, va urca pe drumul ce șerpuia mai întâi domol și bine bătut, apoi
Agenda2004-36-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282852_a_284181]
-
zori, mai dă o luptă cu trei sute de tătari care Îl urmăreau, Îi lasă fără suflare și trece Nistrul Înapoi, fără să piardă un om! Cu răniții În spinare! Asta, Într-adevăr, faptă de rușine și de scris În toate hronicele Europei! Nu, vornice Isaia? Nu, cinstiți boieri? Asupra Sălii Sfatului se lăsă din nou liniștea. Vocea tunătoare a voievodului nu prevedea nimic bun. Comisul Toader, alb, Înalt, cu mustăți albe lăsate oală, Îndrăzni, totuși, să răspundă. - Să-mi fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
5-6; Predescu, Encicl., 914; George Breazul, Patrium Carmen, Craiova, 1941, 352-353; Viorel Cosma, Dimitrie Vulpian - un folclorist pe nedrept uitat, ATN, 1969, 2; Bârlea, Ist. folcl., 264-266; Gheorghe Ciobanu, Studii de etnomuzicologie și bizantinologie, București, 1974, 245-246; Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii românești, IV, București, 1976, 278-285; Dicț. lit. 1900, 921-922; Viorel Cosma, Muzicieni români, I, București, 1989, 401; Datcu, Dicț. etnolog., II, 287-288. L. Bd.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290670_a_291999]
-
Organic. În decembrie 1832 este desemnat membru permanent și secretar al Comitetului scolastic, organ consultativ al Epitropiei Învățăturilor Publice. Din 1835 funcționează ca profesor la Academia Mihăileană și director al Tipografiei Mitropoliei, unde va scoate, în două volume, în 1835-1836, Hronicul romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
epigrafiei românești, iar ca arheolog s-a remarcat prin cercetările referitoare la monumentul de la Adamclisi. Pentru sinteza Dacia înainte de romani (1880) i s-a acordat Premiul Academiei Române. Dintre manuscrisele lui D. Cantemir, descoperite în bibliotecile din Rusia, editează în 1901 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, însoțindu-l cu un studiu introductiv. Consacră pagini și altor personalități ale istoriei naționale: Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu și N. Bălcescu. Îndeosebi ultimului îi face o amplă prezentare în dubla-i ipostază de revoluționar și de om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
București, 1876; Țăranul român, București, 1879 ; Chestionar folkloristic, București, [1898]. Culegeri: Materialuri folkloristice, I-II, București, 1900; ed. I-III, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1980-1981; Balade și doine, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1958. Ediții: Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-valahilor, introd. edit., București, 1901. Repere bibliografice: Lui Gr. G. Tocilescu, București, 1900; Artur Gorovei, Literatura populară, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, Minerva, 1976, 142-149; Gr. G. Tocilescu, RIAF, 1910, 7-16; N. I. Apostolescu, Hasdeu și Tocilescu, RIAF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
de fier a unei copilării fără copilărie; copilul lui Creangă din universul mirific al Humuleștilor, cel al lui Marin Preda, învățînd lecția împărțirii unei pîini cu ai săi, într-o scenă antologică din "Viața ca o pradă" ori copilul din "Hronicul și cîntecul vîrstelor" al lui Lucian Blaga, cu lăuntrul forjat în zariștea casei și spațiului ardelenești nu se regăsește, în romanul prozatorului de azi, între copiii robiți jocurilor video de pe consolă ori tabletă, crescuți pe scările blocurilor gri în gașca
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Filipache) - Manicatide (un cinic stilat), pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce a fost numită livrescă, B. dezvăluie arta unui mare colorist, degustător de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în Istoria ieroglifică o imagine - în convenția alegorică a măștilor zoomorfe - a relelor, păcatelor și slăbiciunilor care trăgeau neamul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
memorialistică propriu-zisă, ci, mai degrabă, de o autoficțiune relativ obiectivată, enunțată cu oarecare detașare și cu grijă preponderent pentru aspectul estetic. Termenii de comparație - dintre operele „clasice” ale genului - ar fi Amintiri din copilărie de Ion Creangă și Cântecul și hronicul vârstelor de Lucian Blaga, scriitorul procedând, efectiv, la depănarea unor „amintiri din copilărie”. Vatra natală e, la prima vedere, banală și nespectaculoasă: e vorba de Bacăul de la jumătatea secolului al XX-lea, orășel încă patriarhal și nemodernizat, mai mult târg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
Diversitatea de opinii a colaboratorilor este relevată și de Paul Costin Deleanu în articolul Adeziune: „Plecăm cu table și ordine de valori deosebite, cu concepții despre lume diferite, cu doctrine opuse.” Publicația conține rubrici ca „Poezie”, „Cronica”, „Încotro merg intelectualii”, „Hronic săptămânal”, „Curier”. Versurile incluse în sumar sunt îndrăznețe, parcurgând toate palierele expresivității și inovației poetice, de la expresionism la gratuitate ludică. Publică poeme Eugen Ionescu (Cântec de dragoste), Horia Stamatu (Alegorie pentru noi), Emil Botta (Comă), Mircea Streinul (Balada spunerii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
de îngrijit ori de o pere sunt ca și caprele negre, căci o asemenea întreprindere presupune multă și profesionistă muncă, bani fiind puțini. Însă universitarii noștri mai noi vor invers, după câte văd. Citesc apoi postfața lui Gheorghe Hrimiuc la „Hronic ul măscă riciului Vălătuc”(Junimea, 1989) , care mi se pare cel mai bun lucru care s a scris până acum despre Păstorel. Și nici mă car nu știu cine este acest autor (poate mă vor ajuta cititori i). Apoi mă cufund în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care aș ignorao. Iată însă că arhitectura planului meu inițial o modifică, nu un cultivator, ci un beletrist. Distinsul meu conf rate, domnul Șerban Cioculescu, băiat deștept și publicist apreciat, semnează în Adevărul o cronică literară relativă la volumul meu Hronicul Măscăriciului Vălătuc. Ce i drept, domnul Cioculescu, obiectiv și de o precoce comprehensiune literară, e, cu m ine, ind ulgent tare și cu o vădită bunăvoință; îmi adresează amabile cuvinte de încurajare, îi mulțumesc frumos. (Sunt foarte încântat că ai
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
În 1937 primește Premiul Național pentru proză. La sfârșitul anilor ’50, ca urmare a epigramelor sale de circulație orală cu aluzii la regimul comunist, este arestat și condamnat, ieșind din detenție în 1962. Cea mai importantă carte a lui T., Hronicul măscăriciului Vălătuc (1928; Premiul Academiei Române), scrierea lui de debut, este singulară în proza artistă și umoristică românească din perioada interbelică. Genul proxim al celor opt texte - unele în proză, altele în versuri și fiecare de altă factură stilistică, având ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin rafinamentul aluziei licențioase și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes drôlatiques, narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader și Costache Zippa, Marghiolița, „neobositulu Kostakelu” ș.a.) și o atmosferă inconfundabilă de patriarhalitate medievală, cu infiltrații levantine și de jovialitate sudică. Compuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
de povestitor, pentru a ne apropia de sfârșitul ei, plin de vesele peripeții” - Pursângele căpitanului). Procedarea e „postmodernă”. Câte ceva din ea se întâlnește și în prozele ulterioare, ca și în epigrame, chiar dacă nu se mai ating decât rareori performanțele din Hronic...: volumele Mici satisfacții (1931), Un porc de câne (1933) și Bercu Leibovici (1936), unde reconstrucția trecutului e înlocuită de schița de moravuri contemporane (Manevre, Berzele din Boureni, Alegeri libere) sau de efigia lingvistică a unor caracteristici etnice zonale (La Blaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
introduc în micile vicii, cum mici erau și ale eroilor lui Caragiale, din cari se hrănesc, cu voie bună și seninătate, muritorii de obște, pentru cari gluma sau paharul de vin nu exclud sentimentele nobile, compasiunea, amiciția, devotamentul. PERPESSICIUS SCRIERI: Hronicul măscăriciului Vălătuc, București, 1928; ed. 2, București, 1930; ed. îngr. și pref. Titus Moraru, Cluj, 1972; ed. îngr. și postfață Petre D. Anghel, București, 1992; Trei fabule, București, 1928; Mici satisfacții, cu un portret de Ștefan Dimitrescu, București, 1931; Strofe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]