81 matches
-
Bou Negru-l ajungea”. Motivul capului tăiat și așezat în suliță, mai frecvent în colindele de tip III, 53, Șarpele, va încheia vânătoarea, cu semnificația unei victorii asupra forțelor obscure. Imperativul adresării face din cele două apariții zoomorfe divi¬nități htoniene cu puteri formatoare asupra reliefului. Într-o colindă de vânător din Voineasa, Vâlcea, bourii dorm lângă fântâna - bornă pentru calea de acces în sacru, iar trezirea mișcă pământul: „În picioare se scula,/ Se scula, se scutura,/ Pământul se clătina,/ Frunza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
surprinde falia temporală și valorifică accesul în sacru. Densitatea predicatelor, mai numeroase decât numărul de versuri, formează un tablou cataclismic, ochiul receptor părând a nu putea urma rapiditatea cu care focalizarea se mută și ia proporții universale. În basme bourul htonian apare cu aceleași puteri seismice și este perechea bourului solar. El mișcă pământul printr-o simplă zvâcnire de picior și îndepărtează obiectul magic aducător de somn nimicitor: „eu când oi tremura din picioru meu o dată și când oi da, să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
băga/ Și scoasă cheie lată/ Să-m discuia grajd de piatră,/ Grajd de piatră-mi discuia/ Și scoasă pe murgu-afară.” (Condrea - Galați). „Calul din cămară” a fost analizat ca motiv de V. I. Propp, simbolistica lui fiind una a forțelor htoniene. In balada Corbea II (88), zăvorârea calului are proporții hiperbolice, ca indiciu pentru puterile excepționale ale armăsarului: „Cu lacăt cât banița/ Și cheie cât veriga” (Găița - Ialomița). Prin intermediul acestora și al strănutului, trezirea fiarei se face fără pericol. Ea este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își sfătuiește aparent rău puiul, are aceeași caracteristică precum boul sur, e „la păr căruncioară”, simbol al vechimii sale, posibilă „ipostază a Marii Mame Pământ”, e o aleasă, căci are darul oracular, al „miorii”. Legătura ei cu piatra, ca animal htonian este evidentă în colindele în care scapă ascunzându-se sub o stană, unde se confundă cu materia originară. Cerbul „tretior”, aflat și el, precum protagonistul, într-o perioadă de trecere spre maturitate, confirmă o dată în plus legătura totemică cu flăcăul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt exorcizați prin unelte specifice vieții cotidiene: „arcul”, „mreaja”, „zgarda”, ceea ce instituie îmblânzirea și ordonarea haosului. înghițirea inițiatică Faptul că șarpele este animalul cel mai des învestit cu funcție mitică a înghițirii neofiților argumentează credința cosmogonică ce așază acest zeu htonian la originea lumii. Centrul universului și oul genezei sunt înconjurate de trupul șarpelui în imaginarul uman, reptila acționând, în termenii lui Junger, ca „un stâlp-frontieră” între neant și creație. De aceea, Uroborosul reprezintă imaginea prefacerii continue a timpului și a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
această perspectivă: „el a fost făcut de drac, de aceea pielea lui e piele de drac. Diavolul l-a făcut din degetul lui să-i fie «un ajutor»”. Șarpele bun vine din mitologia greacă unde avea un caracter sacru și htonian cu menirea de a proteja spațiile consacrate. De la păzirea locurilor sacre până la spiritul protector ce stă sub talpa casei s-a ajuns ușor, prin tradiția orală. Astfel de șerpi sunt considerați o prezență binevoitoare și „devin atât de familiari încât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
chinul pe care i l-a pricinuit fiul în ziua de Rusalii se resemantizează. Forța blestemului poate fi explicată printr-o apartenență magică a figurii materne la dimensiunea feminină a zânelor (cvasi) malefice, fapt ce implică și legătura cu forțele htoniene figurate de șarpe. Călușarii, prezențe inițiate, „se bucură de ocrotirea Irodiadei”, zâna ielelor, și prin dansul ce imită zborul ființelor mitologice ei înconjoară printr-o horă benefică victima, circumscriind cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mit prin baia în lapte este o formă a consacrării, insolența împăratului pasiv a fost pedepsită de calul năzdrăvan, funcția acestor animale fiind adeseori justițiară în basme, unde femeile rele sunt cel mai frecvent ucise prin schingiuirea de către un cal htonian, care nu a văzut lumina soarelui până în momentul execuției. Pe de altă parte, calul năzdrăvan revine la forma sa miraculoasă printr-o abluțiune în lactic solicitată viteazului: „-Atunci scaldă-mă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Acasă mi-l aducea,/ Grajdi de piatră mi-l băga.” Remarcăm că locul în care este găsit calul este un spațiu scos din geografia fenomenală, „pustiu”, deci inaccesibil. Bidiviul este asociat aici forțelor telurice care vor fi sporite prin atribute htoniene, căci flăcăul îl ține șapte zile, cât timpul creației însăși, în grajdul de piatră tipic. Hrana calului nu este nici ea întâmplătoare, ci cuprinde elemente sacre: „De mâncare ce i-ș da?/ Da grâu roșu vânturat,/ Cu banița măsurat./ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de bere ce mi-ș da?/ Da vin roșu strecurat/ Cu vechița măsurat./ De-așa mult nu-l va ținea/ O săptămână o lună plină”. Ca și somnul eroului din basme, pregătirea calului reprezintă o acumulare de energii de natură htoniană ce stau sub semn pozitiv și au capacitatea de a anihila forțele haosului. Debutul inițierii este obligatoriu „joi de dimineață”, fapt ce asigură încărcătura magică a actului. Important este gestul întoarcerii din drum, care am văzut că apare și în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor. Din nou femininul este cel care asigură eroului accesul în sacru; între fata sălbatică și Iovan există „elemente de legătură prin prezența acelor componente htoniene” de natură ofidiană. În basme, Ileana Cosânzeana este instanța superioară ce transformă trupul în piatră, pretextul pedepsei pentru intruziunea în sacru îndeplinește o funcție rituală. Deși prevenit asupra puterii ei cauzatoare de transmutație ontologică, eroul nu poate evita absorbția în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le-a lepădat, de trei ori lea-nghițât, dă trei ori le-a lepădat și l-a făcut mai mult mândru și frumos după cum era” (VoiaDâmbovița). Mama pajură este ipostaza solară a devorării, în timp ce mama șarpe transferă prăzii sale temporare energii htoniene: „Mă-sa, când s-a dus să-l sărute, l-a șî înghițât. Atunci, bătrânu șî șarpele, când a șuierat o dată, i-a dat bătrânu o palmă după ceafă la mă-sa șî l-a făcut mai mândru șî mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
insolite prin apele ieșite din matcă creează sugestia stăpânirii stihiilor prin traversarea înotând. Glasul fetei și țesutul în mijlocul leagănului (el însuși o formă de legare) vor supune în totalitate forțele haotice ale începutului. Bourul are cel mai frecvent o cromatică htoniană: „Malin, malin, bouș niegru,/ El ’mi’noată, ’n coarni poartă,/ Poartă ’un leagăn di mătasă.” (ZozuleniTransnistria), „Printre brazi printre molivi/ Miau tunatu un bohor negru/ Dar de înalte coarne își poartă/ Poartă un leagăn cine șade” (Porumbacul-de-Sus - Sibiu), „Bour negru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
potopului, precum și ivirea florilor aducătoare de fete. Ipostaza de fons et origo a mării primește în acest text excepțional o dimensiune dinamică, ce însumează totalitatea acțiunilor cosmocratoare. Vom cita extensiv colinda pentru imaginea deosebită a arborelui lumii ce face legătura htonian - acvatic - uranian și pentru adresarea directă a mării către pom: „Acolo-n josu, mai din josu,/ Din prunduțul mării,/ Mândru-i mărul rămuratu,/ Cu ramurile în pământu/ Cu vârșoare sus pe soare,/ Cu d-odrese jos pe mare./ Rupse marea de-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea, a-nceput să-l tragă în capcană” (Chilii - Olt). Hierofania induce ieșirea din spațiul mundan și deschide procesul inițiatic sub semnul feminității sacre, ce participă la actul regenerator la nivel mistic. Zâna mireasă ia o formă uraniană, spre deosebire de natura htoniană a ciutei în care se ascunde viitoarea soție. Cele două dimensiuni paralele respectă planul originar al prezențelor feminine ce au în comun restabilirea fecundității universale. Zâna pasăre pedepsește feciorul neascultător prin retragerea din universul cunoscut, însă plecarea ei poartă deja
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
di fier, sî ti pui în cercuri, sî pui pi cap - tot din fier șî când s-a roadi opincili și cărjile, atunci ai sî mă găsești” (IzvoareSoroca). Neofitul este îmbrăcat într-o „armură” completă pentru călătoria dincolo. Origi¬nea htoniană și infernală a fierului provoacă o coborâre în adâncuri a neofi¬tului, un fel de recluziune în mișcare printr-o circumscriere totală în metalul dur și nocturn. Tânăra capătă o nouă identitate prin intrarea în armura întunecată și transcende spațiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în nivelul superior nu este posibilă. Gestul indicat de a trânti de pământ poate scoate din morți (adică îl aduce de pe tărâmul sepulcral) calul măiestru și pregătește armele. Cumularea energiilor htoniene prin gestul violent al izbirii de sol poate fi o stilizare a motivului înghițirii de către Terra Genetrix, un abandon temporar menit să revigoreze prin cufundarea în matricea telurică. Obiceiul îngropării în incintă pentru a nu se irosi încărcătura numinoasă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mormântul tatălui împărat constituie contextul a trei hierofanii cabaline. Calul de aramă, de argint și cel de aur îi dau feciorului fire de păr din coadă și se pun astfel la dispoziția lui. Venit de dincolo de mormânt, calul cumulează forțe htoniene și psihopompe, dar transmite și experiența acumulată a tatălui, inițiatul care i-a premers feciorului în actualizarea tiparului cosmogonic. Motivul calului de la mormânt a evoluat în forme artistice subtile, de la oasele îngropate în grajd, până la imaginea calului din colinde și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin mijlocirea anima¬lieră. Ființa ivită din miezul pământului, „armăsar sălbatic, care nici nu văzuse soarele” (Voia - Dâmbovița), reprezintă forța în formă primară, invocată de oameni pentru a purifica dimensiunea profană. Bourul aflat în tovărășia eroului are, de asemenea, puteri htoniene, atestate de legendele omenirii. „Vechii perși, de pildă, credeau că pământul se sprijină pe coarnele unui taur (...). Cutremurele de pământ se produceau atunci când, obosit, taurul arunca pământul de pe un corn pe celălalt”. Influența asupra stabilității terestre se exercită prin intermediul simbolului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolului viril al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu omologul său solar completează imaginea hierogamiei uranian-teluric și provoacă recolta mitică: „noi nu sîntem boi să arăm căte-o brazdă. Noi sîntem vânt și pe unde mergem noi, crește grâu și să coace” (Fărcașele - Olt). Bourul din colinde, a cărui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pă cuțâtele ălea, că nu poț’ să te sui. Ălea intră”. Armura folosește puterea apotropaică a fierului pentru a contracara nocivitatea spațiului sacru, contondent tot prin mijlocirea metalului sacru de origine uraniană (el „a fost considerat căzut din cer”) sau htoniană („confirmă datele embriologiei tradiționale”). Muma pădurii îi dă eroului, întrun basm cules de G. Dem. Teodorescu, vase care au un efect opus mediului sacru și formează un microclimat numai pentru neofit: cofa încălzește în mijlocul gerului năprasnic, sticla răcorește pe arșița
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea să-mi prididească!” (Atârnați). Flăcăul ales respectă și aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată și captată de ritualul pregătirii lui: „Cu țesala-l țesăla,/ Cu gebreaua mi-l ștergea” (Ibidem, p. 63). Respectarea ceremonialului magic asigură reușita „expediției” flăcăului, fapt ce creează o inversare a forțelor: fata este cea care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu care poetul se înfrățește simbiotic. Și tot precum lupul, simbol lykomorf și agonic, poetul este un fecund daimon sexual. Totodată lupul este un simbol stoic al omului suferind în singurătate, murind neștiut (Byron, Vigny, Hesse), dar și un duh htonian, o călăuză a sufletului mortului până în lumea de dincolo (vezi textele bocetelor românești). Subliminal, poetului și deci și cititorului, i se arată biserica din sat de pe pereții căreia au plecat toți îngerii și n-au mai rămas decât literele inscripțiilor
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
căzut, omul, perceput pascalian, are privilegiul redempțiunii prin cunoaștere» (p. 44); sau că, la Octavian Doclin, «dihotomia masculinfeminin, simbol al fecundității continue, este văzută ca o hierogaie cosmică, nuntă între cer și pământ, reprezentată printr-o ninsoare în sus, elementul htonian, simbol al morții, fiind generator de viață» etc. (p. 60). Se poate să fie așa; lucruri atât de importante se pot petrece în orice soi de poezie, fie ea bună, fie ea mai așa; e însă limpede, din felul în
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
îndeobște, între simbolurile ascensionale, ale contemplării monarhice, cum îi spune G. Bachelard; la Cassian Maria Spiridon, pasărea e un simbol al căderii, e îngerul căzut. Calul, fixat de Nichita Stănescu între figurile lirice înalt semnificative e un animal solar și htonian, fiind legat de stihia apei și a focului, invocat în mitologie, mai ales, în riturile fertilității și în cele de trecere spre lumea de dincolo; în lirica lui Cassian Maria Spiridon, calul e un simbol al transferului ființei în marea
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]