81 matches
-
Străinul (din volumul Ne cheamă pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la 1918, stă aprins
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
pentru că pămîntul e ca trupul unei mame, și contactul direct cu ea ne menține sănătoși la minte și trup. Zice că creșterea valului de războaie și crime se datorează compoziției pantofilor cu tălpi din cauciuc care ne izolează de curentul htonian, lăsîndu-ne pradă influenței lunare. Cîndva aș fi rîs, bineînțeles, dar știința modernă reconfirmă multe lucruri pe care le consideram pure superstiții. Se pare că aricii chiar sug țîțele vacii... Lanark stătea întins pe pernele de la nivelul cel mai de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
secol XVIII, punând piciorul În bătrâna biserică abațială, inclusă În ansamblul arhitectonic mai târziu, așa cum se găsea altădată inclusă În parohia prioratului originar. Intri și rămâi orbit de această conspirație care pune alături universul superior al ogivelor cerești și lumea htoniană a devoratorilor de uleiuri minerale. Jos se Întinde un cortegiu de vehicule automobilistice, de bicicluri și trăsuri cu abur, de sus năvălesc avioanele primilor inventatori; În unele cazuri obiectele sunt Întregi, chiar dacă sunt scorojite, roase de timp, și toate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
garfo é de prata, muito grande é seu tesouro... Pomba Gira das Almas, vem toma cho cho... Nu Îndrăznii să intervin. Poate că am accelerat bătăile baghetei mele de metal ca să mă unesc carnal cu femeia mea, sau cu spiritul htonian pe care ea Îl Întruchipa. Cambonos o luară În grija lor, o puseră să Îmbrace haina rituală, o sprijiniră În timp ce transa ei era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Momentul critic, când balanța s-ar putea înclina în favoarea lui, este sfârșitul anului vechi și începutul celui nou. în paranteză, notez faptul că astfel de credințe nu sunt singulare în sud-estul Europei. În Grecia, de exemplu, se credea că demonii htonieni (Callicanțari) bântuie așezările omenești timp de 12 zile, între Crăciun și Bobotează. „Este vremea când ei ies la suprafața pământului, încetând să mai roadă arborele lumii, care tocmai acum este pe punctul să se prăbușească și care se poate reface
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi asemănat foarte bine cu balaurul din mito-folclorul românesc. în descântece, șarpele este numit „iudiță” (88). Ca și balaurul, Iuda se mișcă la fel de bine în pământ, în apă, în aer sau în foc. El este, pe rând sau simultan, demon htonian, acvatic, aerian și igneu pentru că, fiind o întruchipare a Haosului precosmogonic, el conține, în stare virtuală și nediferențiată, toate cele patru „stihii primordiale”, toate cele patru „începături ale lucrului de materie”, cum le numea Dimitrie Cantemir (28, p. 22). Cam
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
orașe” (70, p. 95). Putem să ne imaginăm că preoții geto-daci nu-și trimiteau săgețile numai în nori, pentru a răpune/alunga pe cale magică daimonul uranian (cf. Herodot), ci și în pământ sau în copac, pentru a răpune/alunga daimonul htonian sau dendronian, în vederea unei întemeieri. în spațiul indian, înainte ca o singură piatră a unei case noi să fie așezată, magul-astrolog arăta ce punct din temelie se afla exact deasupra capului șarpelui care susține lumea. Meșterul zidar își făcea - din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
primordial plasat de zeul demiurg în Cosmos sub formă spiralat- -labirintică (5, p. 245) și imaginea Glykon-ului de la Histria - șarpe fantastic cu cap semiovin-semiantropoid, cu trupul încolăcit sinuos, în forma unui „ghem” labirintic. Analogia dintre Minotaur și Dragon (amândoi monștri htonieni, hibrizi, distructivi și antropofagi) a condus la reprezentarea drago- nului în centrul sau la intrarea labirintului, în unele gravuri medievale (49, p. 23 ; 6, II, p. 143). De fapt, chiar și în legendele populare din Creta modernă, Minotaurul sălășluind în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ipoteza că poțiunea psihotropă kykeon, atât de impor- tantă în cadrul ritualului de inițiere în Misterele eleusine, avea ca ingredient psihedelic central fungusul parazit cornul-secarei (Claviceps purpurea) (144). Substanțele narcotice par să fie folosite la ceremoniile funerare, în relație cu daimonii htonieni și infernali, la contactul cu „lumea de dincolo”. Să ne aducem aminte că sciții din preajma Nistrului, vecini cu geții, practicau fumigații de cânepă anume în cadrul riturilor funerare (cf. Herodot, Istorii, IV, 75). Mircea Eliade credea că aceste obiceiuri rituale sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
elemente privind mitologia populară a morții și ar configura mai bine (u)topografia lumii de dincolo, așa cum era imaginată de mentalitatea arhaică și tradițională românească. Această ipoteză pare să fie confirmată de faptul că, în vechime, macul se oferea divinităților htoniene, funerare și infernale : Iștar (Inanna), Demetra, Persefona, Hypnos etc. Macul se oferea, de asemenea, defuncților - susțin antropologii - pentru a-i „apăra împotriva spiritelor rele de dincolo de mormânt” (110). 7. Opium, hașiș, tutun. Ciubuce, narghilele, tabachere Prin incizarea capsulelor verzi de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dorința durerii îndrăgostite etc. Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amintind de atitudinea argheziană perpetuă, oscilând, în poem, între surâsul cu verzi ghețari și flacăra gurii, iar femeia poate apărea ca zeitate htoniană, care accede însă, prin atributele ei, la spațiul astral, de vreme ce Spicul din vis răsare ca un sân / hrănind în cer aceleași căi lactee / pe care ar în nopți c-un rug bătrân / într-un mormânt în formă de femeie. Horia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în narațiunile investigate, am situat piperul într-o primă subclasă. Piperului i se atribuie virtuți fecundante și purificatoare. "El apare ca simbol falic și ca atribut al zeului cerului în mitul esențial indo-european al luptei eroului uranian cu un monstru htonian [ ... ]. Asocierea cu focul ceresc se explică prin iuțeala piperului («ardei» vine de la «a arde»), iar implicarea sa în provocarea magică a ploii e urmarea logicii paradoxale, specifice gândirii mito-poetice: setea (uscăciunea) provocată de iuțeala ardeiului, cere să fie potolită cu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
4 cai Pyroeis, Eous, Ethon, Phlegon. Plecând de la această concepție, s-a explicat prezența "cailor de foc" în mitologia românească caii de la căruța lui Sântilie.93 Ieșirea din "moarte", începerea unui nou cilcu al vieții, se realizează prin intermediul ursului, animal htonian și lunar, cu virtuți medicale și meteorologice, întruchipare a divinității naturii care moare și renaște în fiecare an.94 Zilele mitice, douăsprezece sau nouăsprezece, dacă se ia în considerare intervalul 20 decembrie (Ignatul) 6 ianuarie care prezintă fața Noului An
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oceanului primordial: din partea superioară a cojii apare cerul, din cea inferioară, pământul, iar gălbenușul se transformă în soare. Prezent în majoritatea sărbătorilor dedicate renașterii naturii, oul este un simbol al regenerării și al fecundității, dar și o ofrandă adusă divinităților htoniene. Ca simboluri ale fertilității, fiind prezente în ceremonialul agrar și în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă în brazdă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
uman, iar cocoșul, ca reprezentant al planului cosmic, vestind și drămuind timpul. Găina și cocoșul au încărcătură ritualică, fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa preotului, înainte de nuntă, îndată ce s-a început a striga vestirile. Mirele se cuvine să ducă un cucoș și mireasa o găină, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
zbura / și prinde a întreba / din femeie în femeie / orbalțul să nu steie, / Ia-l din cap, / de sub cap, / omul să rămână curat, / luminat, / precum maica cea sfântă l-a dat."315 În descântece, pasărea este ilustrată ambivalent, de la negrul htonian al fierului, asociat forțelor primordiale, ca simbol al transcendenței absolute, la albul purificator, al mutațiilor ființei, prin moarte și renaștere: "Păsărică albă / cu aripa albă, / din piatră ai crescut, / cu nor te-au bătut, / trei picături din tine au căzut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
erou civilizator care se întrupează și se jertfește pentru neamul omenesc. Ca imago mundi, șarpele este într-o permanentă interdependență cu cele patru elemente universale: trăiește în pământ sau în apă, veninul său are proprietățile focului ceresc sau a focului htonian, iar, ca șarpe înaripat, aparține văzduhului, aerului. Ca întruchipare a primordialului, a pământului și a apei, a amestecului dintre elementele naturii, șarpele este și un simbol al Logosului divin, al rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
funii nevă- zute, capetele strânse în pumnul lutului, dealul care ne lasă să ne paștem zilele, lunile, anii și viața". (Dealul, p. 110) Toate mitologiile străvechi ale umanității insită motivat asupra simbolismului teluric. Trimiterile sunt la varii și stranii divinități htoniene, mai toate cu diverse funcții cosmogonice. Așa cum demonstrează exemplar Mircea Eliade în Tratat de istorie a religiilor, matricea cosmogonică a fost cea dintâi hierogamie cosmică: nunta dintre Cer și Pământ. Acest fapt originar, de o ,,sacră gravitate" (Mircea Eliade) a
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost o divinitate uranică, acreditând opiniile unor savanți străini, vehement combătute în Getica, după care geto-dacii s-ar fi închinat, din contră, unei zeități htoniene. De aceeași părere era, dintre nespecialiștii de seamă, și Lucian Blaga care, într-un studiu din „Saeculum”, contestă explicit teza lui P. Creator al unei metafizici a „adâncului”, al unei „noologii abisale”, era firesc ca Blaga să se ralieze celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
îl poate desființa, după cum viziunea winckelmanniană a Greciei sau aceea a Renașterii italiene, făurită de Burckhardt, nu a încetat a fi fascinantă ca atare, după ce i s-a demonstrat insuficienta fundamentare științifică. Chiar dacă se dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
formează societățile ierarhizate și, prin urmare, și panteonurile ierarhizate: organizarea religioasă reflectă cu acuratețe structura socială. În special În cadrul creat de conceperea tripartită a lumii, „mișcarea” indo-europeană va coincide cu afirmarea unuia sau a mai multor zei masculini (cerești sau htonieni) și a societăților patriarhale și războinice. Acest model a fost folosit de unii arheologi, care l-au văzut reprodus exact În culturile calcolitice din stepele ruse. Este vorba despre culturi În aparență pastorale care au În comun noua tradiție funerară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
occidentală, alta orientală, și sunt caracterizate de tradiții diferite. Dar aici nu ne interesează analiza acestei situații, motiv pentru care vom aminti doar câteva nume ale acestor divinități nordice. La Heliopolis, nu departe de Memphis, Întâlnim o divinitate la origine htoniană, mai apoi solară, pe nume Atumxe "Atum"; la Sais se află o divinitate feminină, Neith (pe care grecii o identifică cu Atenaxe "Atena"), care se pare că păstrează trăsăturile „Marii Mamexe "Mame"”. La Bubastis este stăpână zeița Bastetxe "Bastet", inițial
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Eufratului, de la Uruk la Ur. Această zonă cunoaște trei tipuri diverse de economie primitivă: cea a locuitorilor mlaștinilor, a păstorilor xe "Ninazu"și a cultivatorilor de diferite plante. Divinitățile regiunii reprezintă aceste tipuri de agricultură și au un pronunțat caracter htonian. Principalele divinități sunt zeița Ninazuxe "Ninazu" (Emeghir, Între Larsa și Ur), zeul Ningișzidaxe "Ningișzida" (Ghișbanda, lângă Ur) și zeul Damuxe "Damu" (Ghirsu). 3) Regiunile crescătorilor de animale - zona sudică a crescătorilor de vaci, unde protectori sunt zeul lunii, Nannaxe "Nanna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sidon și Tir (Adonisxe "Adonis", Eshmunxe "Eshmun", Melqartxe "Melqart"), configurându-se ca un zeu care „murea și reînvia”: despre aceasta ne vorbește un fragment biblic (Zaharia 12,11) care face referire la plângerile pentru Hadad-Rimmonxe "Hadad-Rimmon" În valea Meghed. Dimensiunea htoniană este foarte prezentă și la divinitățile siriene amintite mai sus, la fel ca și familiaritatea lor cu cei morți. Tot din Vechiul Testament avem informații ulterioare despre religia aramaică. În 2 Regi 5,18 se face aluzie la practici cultuale În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În favoarea unei continuități absolute și a unei unități cultuale „minoico-miceniene”, nici În sprijinul unei diferențe profunde. În trecut s-a postulat cu prea multă ușurință o religie „olimpică”, introdusă de micenieni, mai Întâi opusă și apoi amestecată cu o religiozitate „htoniană” practicată la Creta și Întemeiată pe cultul fecundității adus uneia sau mai multor divinități feminine. Dar dacă și cum s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]