81 matches
-
nu foarte transparent, al lui Macrobius (Saturnalia, I, 12, 17 sqq.); Tecexe "Tece" sau Tecumxe "Tecum", o zeitate binevoitoare la al cărei cult, localizat În regiunea lacului Trasimene, se referă statuia de bronz a Oratorului; Cvalalp, o zeitate de natură htoniană care trebuie poate interpretată drept Cul(su) Alp(an) sau Alpanxe "Alpan" În sfera lui Culsu/Culsansxe "Culsans"-Ianusxe "Ianus"; Lvsv, un teonim cu care se află În legătură gentilicul Luvisuxe "Luvisu"; Velcxe "Vel÷", un alt teonim din care derivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lobul drept, pornind de la processus pyramidalis (caput iecinoris al surselor), să conțină cele opt, respectiv șase divinități favorabile (până la incisura umbilicalis, fissum din izvoare), iar lobul stâng cele opt (și șase) divinități defavorabile. În această optică, opozițiile radicale Între sfera htoniană și sfera uraniană, Între influențele pozitive și negative exercitate de diferitele zeități sunt mai degrabă o simplificare modernă decât o realitate antică: aceleași zeități pot avea sedes cerești și sedes infernale și, intervenind În viața oamenilor și trimițându-și propriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult mai precisă fizionomia acestui panteon etrusc, la origine atât de mobil și de plastic: zeii etrusci, supuși grelei condiționări a divinităților grecești corespondente, au dobândit acele puteri și acele profiluri teologice stabile, implicite În caracterizările preponderente, binevoitoare sau ostile, htoniene sau uraniene, ale zeităților În relație cu sedes și În posibilitatea disciplinei auspiciului de a produce interpretări coerente ale semnelor prevestitoare. Tot mulțumită influenței grecești din perioada clasică târzie și mai ales elenistică ce a urmat, aceste doctrine s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funerare și cu escatologia și, În același timp, cu creșterea fertilității agricole, motivează rolul central căpătat de acest cult În interiorul religiei egiptene. Dacă la lumina acestei interpretatio elene Osiris se conturează ca echivalent al lui Dionysos, desigur În baza valențelor htoniene și vegetale, dar și mai mult a acelor pathe („suferințe”) care Îi caracterizează povestea mitică și sunt evocate În practica rituală (Istorii, II, 171, 1), Isis este asimilată, tot În Herodot, cu Demetraxe "Demetra" (II, 59, 2 și 156, 5
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. (Eleusis). La contactul cu această cultură, unele complexe mitico-rituale de origine orientală ce gravitează În jurul unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități cu divinitățile misterice, fie prin conexiunile lor agrare și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele schimbări sociale și spirituale profunde ale elenismului, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vag aspect feminoid generat, mai degrabă, de fluiditatea sa formală. În ce privește conectarea la aria reprezentărilor mitologice românești, Adriana Șotropa lansează o propunere curajoasă privind o posibilă origine comună a tuturor himerelor paciuriene și anume cățelul pământului sau țâncul pământului, animal htonian, trăind sub crucile cimitirelor, paznic al sufletelor morților: Figura cățelului pământului ar putea constitui, de altfel, ambiția unei opere întregi și cheia interpretării tuturor himerelor lui Paciurea"345. Cercetătoarea își întemeiază afirmația pe câteva dintre desenele lui Paciurea, înfățișând himere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]