97 matches
-
țeavă de eșapament, apoi, pentru că din boxele de mare putere erau proiectate spre exterior niște zgomote insuportabile, adică „bașii” care te loveau adânc în ficat combinați cu miorlăiturile isterice ale „solistului”. Ca și cum asta n-ar fi fost destul, șoferul - o huidumă rasă în cap, îmbrăcat sumar, dar plin de fierăraie lucioase pe brațe și pe piept - a început să chiuie animalic, ridicându-se de pe scaun și rotind viguros, ca și cum ar fi mânuit un lasou invizibil, un braț solid, „lucrat” în îndelungate
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
auzii niște gâlgâieli ușurele și-un fluturat din buze, de mai mare minunea. Și-n loc să mă turbeze, cum se-ntâmpla mai mereu când vorbeam cu insul, acum, că adormise la telefon, mă cuprinse un simțământ de duioșie pentru huiduma octogenară, trecut și el dincolo de măreția forței, a rezistenței fizice. Dar ce? Fusese de colea traiectul vieții sale?! trecui pe altă lungime de undă filosofeala. Până la 65 de ani privise bolta-nstelată la Observatorul Astronomic din Capitală. Slujise de la această
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-a Întâmplat niciodată, nici măcar iarna, când ningea viscolit, ca, această huidumă străveche făcută parcă anume să te lase definitiv undeva pe drum, dându-și duhul, să rămână În pană. Dimpotrivă, ca un câine credincios, de două ori pe zi ducea și aducea oameni cale de aproape 50 de kilometri. Cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-i aducă tatălui sfârșitul, iar lui să-i mute viața, Într-o zonă pe care nu și-ar fi imaginat-o vreodată: aceea a vagabondajului și a cerșetoriei. -Plimbă ursu, vagabondule. Bărbatul În jur de patruzeci de ani, o huidumă Îmbrăcată Într-un trening matlasat de culoarea prunei, tremurând de nervi Îl ia luat drept țintă a vituperării lui sălbatice, pe Antoniu. Decât să cerșești mai bine ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vecinei cu nas de papagal, cea care locuiește În casa de alături, m-am oprit câteva clipe și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit-o pe vecină gemând și zbătându-se cu picioarele desfăcute sub o huidumă de bărbat, gol. Am atins fără să vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal În care copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea optsprezece, e studentă în primul an la Colegiul Pedagogic de Stat din Newark, o fată zdravănă, cu fața gălbejită, din care melancolia se revarsă prin toți porii. Uneori se duce la Newark Y1, împreună cu urâta de Edna Tepper, altă huidumă, (a cărei carte de vizită sunt, totuși, niște țâțe cât capul meu) la reuniuni cu dansuri populare. În această vară, va activa în calitate de consilier pe probleme de lucru manual în tabăra de zi a Centrului Comunității Evreiești. Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Îl aruncă de podea, dar nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo unde stau ele e lumea „Vocilor”, acolo-s numai „Voci”, nu poți să-ți imaginezi locul, n-are nici înălțime, nici lungime, ar putea fi toate formele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făcut unul și apoi încă unul. M-am întors încet, foarte încet și foarte atent, și-am început să înaintez spre jeepul galben. În definitiv, o pisică înseamnă răspundere. Iar să hrănești, să ai grijă și să ții la o huidumă de pisică proastă nu-i cine știe ce, nu-i mare lucru în perspectiva tuturor lucrurilor care fac din tine un om și-a conveniențele lor, dar e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu, se repezi să-l îmbrățișeze, imobilizându-l la numai un pas de poarta casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fără figuri de stil sau aristocratice reverențe făcute tradiției. Și cei care în final îi ucid pe cei doi tineri porniți în marea lor aventură fluturând numele eroului favorit au aspect de mezel. Există ceva respingător, grețos în obezitatea acestor huidume încălțate în șlapi, un fel de murdărie ancestrală care nu lasă loc romanței. Nu există loc pentru love story, nici pentru a oferi ca în Goodfellas al lui Scrosese o galerie exotică de portrete de familie, fiecare mafiot fiind prezentat
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
Atunci, să-l distrugem noi pe el, să-l atacăm prin surprindere și să-l nimicim odată pentru totdeauna! - Să-l distrugem! Să-l distrugem! urlau fioroșii.. - Sunteți puternici și viteji, slujitorii mei? - Suntem cei mai fioroși! urlau ca apucate huidumele. Când îi văzu intrați în priză, Iarna se mai liniști. Acum îi putea duce în cel mai îndepărtat colț al Universului. Socoti că este momentul să anunțe expediția și să plece de îndată la atac. Le zise: - Știam că mă
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
învățat să dactilografiez. Apoi, a intervenit la director să mă angajeze după pensionarea ei. Probabil o fi insistat mult că m-am pomenit angajată ca dactilografă la o întreprindere cu vreo două sute de salariați, majoritatea tinere femei. Iar directorul, ditamai huiduma, se simțea ca un taur într-o turmă de vaci. Avea convingerea fermă că toate junincile întreprinderii trebuia să fie montate de importanta sa persoană. Numai în scopul ,,creșterii productivității muncii și realizarea mărețelor sarcini de plan”. Ca atare, a
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
să aud altceva. — Păi ce să-ți spunem? Uriașul păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță, dacă zici că ești moldovean, ceva din „Testament”. — Parte-ntâi sau partea a doua? - întrebă Metodiu. — Partea-ntâi! - hotărî huiduma. — Oiță bârsană, de ești năzdrăvană... începu Metodiu pe nerăsuflate. Și de-a fi să mor în câmp de mohor, să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aice pe-aproape... — E bine! Așa e! zise cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneți scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteți și de unde veniți. — Păi n-am spus? Suntem doi călugări moldoveni care pribegesc... — Vorrrba! Locul și data nașterii! — Hârlău, 3 octombrie, stil vechi. — Hârlău? - făcu surprinsă huiduma. A cui ești din Hârlău? — Sunt de-a lu’ Pipirig. — De-a lu’ Pipirig? Ăla ce ținea capre-n curte? De-a cui ești de-a lu’ Pipirig? — De-a Vasilcăi a lu’ Porojan. — Ce vorbești, dom’le?! - făcu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochi, zise dna Stroeve. Stroeve zâmbi și dădu din umeri. Deja își recăpătase buna dispoziție: — Realitatea rămâne că este un mare artist, un artist foarte, foarte mare. — Cine, Strickland? am exclamat eu. Nu poate fi vorba de aceeași persoană. — O huidumă de om cu o barbă roșie - Charles Strickland. Englez. — N-avea barbă când l-am cunoscut eu, dar dacă și-a lăsat-o să-i crească ar trebui să fie într-adevăr roșie. Individul la care mă gândeam a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a început serviciul religios pe care nenorociții aceia aflați la marginea societății trebuiau să-l suporte ca preț pentru găzduire. El și cu Strickland fură repartizați în camere diferite și când îi dădu jos din pat la cinci dimineața o huidumă de călugăr, până-și făcu patul și se spălă pe față, Strickland deja dispăruse. Căpitanul Nichols rătăci pe stradă printr-un frig cumplit preț de o oră și apoi se îndreptă către Piața Victor Gélu unde se întrunesc de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vedea cu ochii lor priveliștile și scenele descrise de căpitanul Nichols. Când li s-au închis porțile azilului de noapte, Strickland și căpitanul Nichols au căutat ospitalitatea lui Bill Ghioagă. Acesta era stăpânul unei pensiunii pentru marinari și era o huidumă de mulatru cu un pumn zdravăn care oferea matrozilor rămași fără angajament hrană și adăpost până se angajau din nou. Au stat la el o lună, dormind câte doisprezece-paisprezece laolaltă - suedezi, negri, brazilieni -, pe dușumeaua celor două încăperi goale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe „Afaceristu’ ”, cărora nu am să le dau numele reale din motive lesne de înțeles pentru toți. Am să încep, totalmente aleatoriu, cu simpaticul Corcodușe. Eu l-am cunoscut pe la 13 ani ai lui și la acea vreme era o huidumă de vreo 1,70 m înălțime, bine legat, dotat, la partea superioară a corpului, cu o scăfârlie ca o ghiulea, numai bună ca acoperiș pentru hornul gâtului. Ochii, de un albastru de peruzea, erau, oarecum, certați, întrucât cel din stânga capului
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
a dorit să-l tragă de limbă pe Alexei, acesta deodată a devenit suspicios și a plecat către discoteca plină de tineret, pierzându-se în grabă în mulțime. A încercat să-l ajungă, însă s-a trezit încadrat de două huidume ce semănau mai mult a gorile decât a oameni, care fără a se sinchisi de protestele sale, l-au purtat afară unde l-au aruncat în brânci și în pumni și i-au dat de înțeles, că ar fi spre
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mamă, era însurat cu tanti Dumitra care mai fusese maritată cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toata lumea, era o huidumă de om cu un bârdăhan de pe care îi luneca mereu brăcinarul, din care motiv își sălta mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umbla cu
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mama, era însurat cu tânți Dumitra care mai fusese măritata cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toată lumea, era o huiduma de om cu un bârdăhan de pe care ii luneca mereu brăcinarul, din care motiv își salța mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umblă cu
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mama, era însurat cu tânți Dumitra care mai fusese măritata cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toată lumea, era o huiduma de om cu un bârdăhan de pe care ii luneca mereu brăcinarul, din care motiv își salța mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umblă cu
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
ducea, în cel mai bun caz, la o biciuire în piață sub ochii mârlanilor care rosteau măscări la adresa ta. Prin urmare, așteptă fluturând pălăria cam fără nici un rost, dar și complet lipsit de eleganță până când lacheul îi șopti ceva unei huidume care stătea în capul mese și înfuleca mârâind de plăcere. Apoi, la fel de unsuros, lacheul veni și-l invită pe Verdunel să se prezinte doamnei contese. Cum în Fâlfani sau chiar în Craiova, ca să nu mai vorbim de regiment, contesele erau
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
chinga, pleacă pe mare. Nu doar fiindcă asta e fișa postului, ci și fiindcă acolo, «în fiertura amiezii», sub valuri care-ți scuipă sare pe piele, el găsește locul magic unde împletește gînduri în fraze și fraze în povești. Cu huidume și slăbănogi, cu azilanți și robi ai paharului, cu bărboși tandri sub coaja asprimii lor și fete care flutură sutiene în loc de batiste. Dacă lipești urechea de cuvintele lui Radu, auzi un ecou îndepărtat din Conrad, plecat cu nostromul lui să
Pascal desenează corăbii, de Radu Niciporuc [Corola-blog/BlogPost/100897_a_102189]
-
Chimice Turda și el proaspăt absolvent al Institutului de Chimie din Cluj al lui Raluca Ripan. Fusese repartizat la instalația de HCH (hexa clor ciclo hexan) ce încă mai era în construcție de către Hoechst din Germania Federală. Justin era o huiduma cu un cap mai lung ca mine și atârnă cam la 130 de ocale viu. Eram la începutul carierei de negustor și încă nu știam toate cioacele. Sar să-l iau în brațe, să-l pup în neștire și să
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]