45 matches
-
Flory cea mărinimoasă) Tocmai citeam despre îngeri Numai unu și unu cei trimiși să însoțească Minunatul avion dar aleșii lui pasageri Pot fi copleșiți îi cuprinde uitarea și tirania Ispitei; deodată în urma avionului Poți desluși aripi smulse sau arse Un huiet enorm și străpungerea lumii Cât infinitul adânc al oceanului... Dumnezeu ce va face cu îngeri lui stewarzi? Dacă ar mai avea ce să mai adune din ei; Minunatul avion pe fundul oceanului Și cete-cete îngerii păzitori rătăciți într-o unanimă
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
de mai, Vladimir Jurăscu îmi istorisește cum, cu 35 de ani în urmă, jucase chiar acolo, în curtea mănăstirii, rolul Meșterului Manole în piesa omonimă. Spectacolul se terminase, dar nimenea nu aplauda; tăcere preț de câteva minute și-apoi un huiet dinspre public, urale. Pentru cei prezenți, oameni simpli, maestrul era chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până spre finalul înregistrării, când se-aude un huiet straniu. Cu totul altceva decât obișnuitul zgomot de fond al aparatului, cam ca murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde semnătura Voievodului nu s-a lăsat filmată din prima. Tot
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
de mai, Vladimir Jurăscu îmi istorisește cum, cu 35 de ani în urmă, jucase chiar acolo, în curtea mănăstirii, rolul Meșterului Manole în piesa omonimă. Spectacolul se terminase, dar nimenea nu aplauda; tăcere preț de câteva minute și-apoi un huiet dinspre public, urale. Pentru cei prezenți, oameni simpli, maestrul era chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până spre finalul înregistrării, când se-aude un huiet straniu. Cu totul altceva decât obișnuitul zgomot de fond al aparatului, cam ca murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde semnătura Voievodului nu s-a lăsat filmată din prima. Tot
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
sentimentul religios se interiorizează, fiind exprimat prin forme alegorice și simbolice, făcând din el un poet cu adevărat original. Poeziile lui mustesc de cuvinte cu iz rustic, unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos, sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii... Bușteni de-a rostogolul se bat
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
fetelor plutea peste tot. Dacă intri, intră odată, să închid! îl zori fata din ușă. Avea mișcări svâcnite din umeri parcă mereu voia să te împungă cu sânii. Să-l fi căutat, oare, într-adevăr, pe-acasă, sau... Miluță auzi huietul sălbatec al locomotivei venind peste el. Doamne, dacă află mama în ce-am intrat, se-mbolnăvește de inimă. Poate nu s-a-ntâmplat nimic, și zgâtia asta mică vrea numai să mă tragă de limbă. N-avea încredere decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
varianta sa literară? - Mă așteptam să-mi pui această întrebare, fiindcă știu cât te preocupă. Nu pot să uit cum, la prima întrunire a scriitorilor după ^89, când - primul și ultimul - ai cerut lustrația în rândurile scriitorimii, sala, într-un huiet uriaș a tropăit minute întregi, spre a te împiedica să continui. Cum, mai pe urmă, de ce se schimbau lucrurile semănau mai mult cu ceea ce fusese. Am tot scris despre asta, mersul încet, deznădăjduitor de încet și mereu cu jumătăți de
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
băgat în seamă” în zorii fiecărei zile de școală. Mă ajuta să mă dumiresc la cele din jurul meu el, un „necuvântător” în felul lui, care aștepta doar mâini pricepute pentru a-i mângâia clapele și a-i smulge din „măruntaie” huiete neștiute din necuprinsul zorilor dintâi, sălbatec de vulcanici și asuzitori la „zămislirea de lumi ” la care nădăjduiam nu doar visez ci și să fiu martor !. Larma siderală și tainică a nemărginirii celeste - venită din eter de cine știe cât timp și pe
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
blândețe. Ce lungă e calea de la ea la cei ale căror prezențe pe ecran, numai cu gheare și dinți ar mai putea fi comletate, ca recuzită și argument. Multă învălmășeală mai fac aceștia, multă zarvă, multe înjunghieri, multă sfârtecare, mult huiet și dihonie. Însă, ca și cum ar fi dintr-o altă lume media, exprimată expresiv în tot, căldura umană a Alessandrei Stoicescu e deasupra împunsăturilor în carnea clasei politice, e fără vehemență, chiar și în cazul unor critici și acuze de paloș
ALESSANDRA STOICESCU. UN VULTUR ŞI-UN ZBOR, O IUBIRE ŞI UN ADEVĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366181_a_367510]
-
picioarele nu o ascultau, nu avea putere. Cu ultimele forțe se mișcă într-o parte și deschise ușa. Neputând să se ridice, plecă în genunchi spre cameră, depunând un efort deosebit până să reușească a ajunge la pat. Simțea un huiet foarte puternic în urechi. A stat puțin rezemată de marginea patului pentru a se odihni, apoi, cu o ultimă sforțare, s-a ridicat pe pat și a reușit să privească ceasul de deasupra patului. Era ora 15.47 de minute
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
lactee și zorii. pe tine, iubito, te-am legănat, în brațele-mi aspre și blânde, tu veșnic mi-ai adăpat dragostea frumoasei osânde. se zbuciumă lumea și crește, se zbate magma în horbota spumii un nou răsărit se ivește în huietul vremii, în freamătul lumii. vine iar toamna cea policromă, cu romanțe cântate -ngânând, toamna cu dulcea-i aromă și cocori peste zare zburând. toamna ce-ncearcă a ne-ntrista, cu norii grei ce cad dintr-un hău, norocul meu cu
CALM ATIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360049_a_361378]
-
de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță)De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță) De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deșarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină și trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulțimii” (Alexandru Vlahuță)De aproape două decenii, din '89 încoace, s-a inventat sintagma „greaua moștenire”, devenită un laitmotiv, și care e repetată cu o frecvență supărătoare de către așa-zișii „oameni de bine”, politicieni ce încă mai au brânzică pe la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
S-a făcut oră șase dimineață, fără să se crăpe de ziua. La șapte, nici o rază de lumină. La prânz era beznă că la miezul nopții. Păsările n-au cântat deloc, doar bufnita spărgea din când în când liniștea cu huietul ei. Urmară orele lungi, cernite, ale după-amiezii. În cele din urmă sosi și seara, dar nimeni nu se pregătea de culcare. Unii plângeau în tăcere, alții-și frângeau mâinile în disperare. Bisericile erau ticsite de oameni așternuți cu fața la podea. Au
DE LA RECUNOSTINTA LA MULTUMIRE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344904_a_346233]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > DOINĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Afluire Plâns necontenit Pauza dintre lacrimi Prilej de sughiț Pădure Un colț de filă Velină mai respiră Huiet de joagăr Table Joc la plezneală Rostogolește zaruri Din nou un marț... Lectură Cititor fidel Nu pierde șirul slovei Urmărind musca Odinioară Sală de clasă Școlar în genunchi la colț Spărgând nucile Doină Fluiere de soc Cor de muzică veche
DOINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346837_a_348166]
-
pritocitDin aripe de paseriCad steleleZarvăStare confuzăîn lunca liniștităGreier posedat... XIX. DOINĂ, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012. Plâns necontenit Pauza dintre lacrimi Prilej de sughiț Pădure Un colț de filă Velină mai respiră Huiet de joagăr Table Joc la plezneală Rostogolește zaruri Din nou un marț... Lectură Cititor fidel Nu pierde șirul slovei Urmărind musca Odinioară Sală de clasă Școlar în genunchi la colț Spărgând nucile Doină Fluiere de soc Cor de muzică veche
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
duioase melodii. Și Foalele-s Plămînii cei Însuflețiți: Ciocanele-s Însuflețita Inima: Cuptoarele Stomacul pentru mistuire: cumplită a lor furie. Mii și mii trudesc, mii cîntă la instrumentele Cu corzi ori de suflat spre-a domoli ale robiei suferințe. Cu huiete se joacă dansatorii-n dansul morții, înveselindu-se-n măcel. Dure Ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde răsună lîngă goarna cea hăulitoare, Toba cea dublă-îneacă urlete și gemete, si ascuțitul fluier șuiera și țipă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Dumnezeu peste cuptoarele-i Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în somn de moarte-ncătușat. Ochii lui Los fost-au cuprinși de groază și păliră pe cînd bătea în jur 285 Pe demonul care se prăbușea; înfricoșat de chipurile Luate de înrobita omenire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]