1,233 matches
-
Gladstone, Thomas Babington Macauley, Thomas Hâre sau Henry Wheaton sau în ideile "doctrinarilor" francezi care preluau, la rândul lor, calea "bunului-simț" (common sense devine le juste milleu) provenită din lucrările unor filosofi pragmatici, precum Thomas Reid, Dugald Stewart sau David Hume. Putem observa, de asemenea, ca și din filosofia politică franceză, oratorii români aleg cel mai adesea citate de autoritate din autori recunoscuți pentru admirația lor față de orânduirea din Regatul Unit sau SUA: Montesquieu, Voltaire, Pierre Beaumarchais, Alexis de Tocqueville, François
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în spiritul acestei întrebări. Frederick August von Hayek, laureat al premiului Nobel pentru economie în anul 1974, readuce ca punct de plecare în dezbaterea asupra construirii ordinii economice raționale o temă epistemologica inițiată în Epoca Luminilor de către filosoful scoțian David Hume (1711-1776), si dezbătută apoi extins de Immanuel Kant (1724-1804). Anume faptul că percepția lumii sau „ordinea senzorială” pe care o captează fiecare individ este insuficientă pentru sesizarea realității. Toate culturile națiunilor din Europa Occidentală au trecut în secolul XVIII prin
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
principiile Brundtland, John Maynard Keynes, John Rawls, performanța triplă (triple bottom line), publicitate, eticheta ecologică, Rachel Carson, Silent Spring, John Fitzgerald Kennedy, ecuația IPAT, curbă Kuznets, Noua Economie, Nicolae Georgescu -Roegen, OECD („Clubul țărilor bogate”), Friedrich August von Hayek, David Hume, Immanuel Kant, Gheorghe Lazăr, weltanschauung post-modern, Blaga - Cassirer, Joseph Schumpeter, Armând Feigenbaum, Kaoru Ishikawa, Alfred Marshall, Titus Filipas Titus Filipas (blogideologic): În Marea Britanie ministerelor li s-a ordonat să evalueze impactul ambiental climatic al tuturor deciziilor. Am preluat știrea din
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
stăpânire Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpă lui ai pus 7. Și oile și boii și pasărea de sus, 8. Și fiarele și peștii zvâcnind că o sclipire... 9. Numele Tău ! Ce tainic și ce mirific este Pe-ntinderea de huma și-n marile celeste ! 9 1. Inima mea, Întreaga mea ființă Vor laudă pe Cel Etern, spunând Minunile-I oriunde pe pământ. 2. Căci El mi-e bucurie, biruința, Numele Lui Îl venerez și-L cânt : El, Cel teribil. Și
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
ai civilizației, din dorința s-ar zice de a-și satisface un impuls posesiv, dar și dintr-un snobism al imaginarului pliat pe tehnică și pe citadinism: "imaginația ta abundentă/ țevăriile de fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia somnolentă/ se scurge în canale mîzgoase" (Lostrița). Celebrînd în răspăr "formele casante în dimineața derizorie", Ion Vădan încearcă a se sustrage tiraniei
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
bătaie memorabilă, la începerea cursurilor în ’68, dar de data asta cu „revizioniștii", și puțin a lipsit ca Treize să nu-l facă piftie, cu o masă aruncată de la etajul patru, pe un tip ce avea să ajungă director la Huma...[...] Acum suntem foarte sus, am ajuns deasupra frontoanelor circulare, la ultimul nivel al rachetei noastre. Treize inspectează modulul lunar, atinge piatra, se apleacă deasupra puțului. Totul pare OK. Dintr-o dată se răzgândește. Dar Dumnezeu? Asta unde s-a dus? N-
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede: "Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii/ și tainele adâncurilor humii, grădinile lui Dumnezeu în nori// Voi, ciripeli, îmi povestirăți cum îi/ când te ridici pe streașină și zbori./ Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii". Fiecare rondel se instituie ca una din fațetele zarului la finala sa
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
de spume./ Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai.// Dar nu mai știu din care vină-anume/ sfinții-au murit de mult în mine, vai!.../ Și n-am auz să mai ascult alt grai/ decât al meu, al bietei mele hume.// Călătorii, vecinătăți de lume." Charles d'Orléans și-ar fi privit cu mândrie succesorul la tronul rondelului. Pentru scenă, i-ar fi trecut sceptrul, mantia și tristețea exilului... Dinu Ianculescu, Un gând, un chip știut, un vis, un timp..., Editura
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu aceleași particule omenești ce au fost nevoite să fie materia a două identități diferite, urmare a actului canibal? Distanța dintre răspunsul lui Toma d’Aquino, Hugo Grotius, Hume și Freud e iarăși martor al unei evoluții esențiale în concepția asupra canibalismului. O întreagă filosofie a dietei imposibile e dezvoltată în capitolul O chestiune de gust. Poate cel mai surprinzător prin concluziile sale e capitolul penultim, Originile doctrinei comuniste
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
făcut? E din nimicuri, Și întâmplări mărunte: din țărână, Frunze, culese de pe jos, un fir de lână, De la vreun miel, rășină - doi, trei picuri, Noroiul ce îl calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine, Smocuri de iarbă, humă și nisipuri, Care-i secretul, spune-mi ce le ține? Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar le încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al gurii
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
își va da seama că nu există decât o singură idee pe care am putea-o socoti adevărată: totul e un joc - naționalism, internaționalism, religie, ateism, spiritualism, materialism, chiar și sinuciderea. Știi, Țuțik, că am o mare admirație pentru David Hume. În ochii mei el este singurul filozof care nu-i depășit; este astăzi la fel de proaspăt și de limpede ca pe vremea lui. Coney Island se potrivește cu filozofia lui David Hume. Deoarece nu suntem siguri de nimic, nici măcar că soarele
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Știi, Țuțik, că am o mare admirație pentru David Hume. În ochii mei el este singurul filozof care nu-i depășit; este astăzi la fel de proaspăt și de limpede ca pe vremea lui. Coney Island se potrivește cu filozofia lui David Hume. Deoarece nu suntem siguri de nimic, nici măcar că soarele va răsări mâine-dimineață, jocul rămâne adevărata esență a strădaniei umane, poate chiar lucrul-în-sine. Dumnezeu este jucător, iar cosmosul un teren de joc. Ani la rând am căutat baza eticii, dar mi-
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
trei ori: mai întâi ca subiect, în revista "Idei în dialog", al unui articol în care se demonstra o jenantă fraudă intelectuală (a publicat, semnând cu numele său și, presupun, al soției, câteva zeci de pagini aparținând lui Descartes și Hume. Nu e rău, așa că-i doresc la mai mare!); apoi, în "Observatorul" cuplului Mușat-Șimonca; în fine, în "Academia Cațavencu", unde citesc deloc măgulitoare aprecieri la adresa domniei sale: pe vremea lui Ceaușescu, ar fi fost unul dintre zelatorii ("cu ochi albaștri", scrie
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
de-odinioara Ce-ntarcau iubirile strâmb. În cireșii cu poale curtate Albine astrale culeg înțelesuri Cu trompele-n stele-mbaiate Adapă polenul teluric din șesuri. Nuntiți pe vecie cu astrele Își scutur-adesea o glumă Din zaua-nfipta-n braniște Să crească umbră de huma. Și dacă vară mustăcește Sub salul copt de ghidușii Plămada de iubiri le amintește Să-și ningă chitele de gingașii. .LECȚIE PENTRU SUFLET Suflet copil, mai ai de învățat, Ca-n lunca adormita sub soarele retoricii Prietenia-i țoala grea
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
în mine? Și de îl calc, si-aleg păcatul, Cine mă ia în brațe line, Și iad de sunt, ca pe-mparatul Înduioșărilor divine? Și ultimul damnat din lume, De sunt, și spun din cuget: iartă! Cine mă spală dintre hume, Și-n liber, Duhul Tău mă poartă? Dragă mi-e, frate, libertatea, Dar în zadar îi caut în râu, Întreaga ființă plinătatea Ea are, Doamne, chipul Tău! 5 februarie 2009 Cui ne închinam noi Mariei, Domnului Iisus, Și Duhului cel
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]
-
numele pietrei În somn l-am strigat... Stau cu pana cea scriitoare Într-o cumpănă grea, cufundându-mă-n stele și sălcii, așa... TOAST LA STATUIA LUI GORGASALI Linia cea lingușită și tandră mă voia răstignit la apus. Dezgolit de huma disprețului, ard trandafirii rănirii, precum Shota Rustaveli, prefăcut tamada... De după culmea de foc din Saburtalo se ivesc căprioare. Kazbeghi mă cheamă. Și strig: „Gaumargios!”, tinerețe pierdută! „Gaumargios!”, pasăre cu cioc de opal! „Gaumargios!”, mister al iubirii din Bodbe! Și-n
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
într-o limbă filosofica bogată, supla, capabilă să exprime idei dintre cele mai abstracte sau profunde într-o manieră care se potrivește firescului limbii române. Avem, totodată, traduceri din opere filosofice constitutive pentru spiritul filosofic european: Platon, Aristotel, Descartes, Leibniz, Hume, Kant, Hegel, dar și mai aproape de noi, în veacul al douazecelea și începutul celui de-al douăzeci și unulea, Heidegger și Wittgenstein. Limba română este perfect aptă să primească toate aceste opere în structurile și în mediul ei. Așadar, limba
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
o riguroasă și rafinată operație de redimensionare și aducere în prezent a creației eminesciene, printr-o suită de eseuri, cele mai percutante fiind Eminescu al vremii noastre și Eminescu, poet dificil. La 125 de ani de la despărțirea de trupul de humă al ,,omului deplin al culturii românești’’ - cum avea să-l definească, ceva mai târziu, Constantin Noica pe autorul răscolitorului poem Memento mori (Panorama deșertăciunilor), al cărui suflu, apreciem, este demn de Victor Hugo, cu scânteieri ravisante, deloc mai prejos față de
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Nicolae Tzone scurt pe doi nu e greu să te retragi dacă ai poftă s-o faci în bizara maimuță care se spune că ai fost la începuturile lumii și-ale humii foarte bine că nu crezi că te tragi din maimuță e chiar frumos și mărinimos pentru umanitate să crezi că beșica pătrată ce ești este o picătură de lut în care a suflat grav și mofluz dumnezeu scurt pe doi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
o dansatoare din buric. Cu clipsuri. Barbară. s-a făcut riduri prin alte femei. S-a făcut amintire. Și uitare. S-a făcut mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii. Ca iarba să crească, să iasă de sub creasta humii și să străpungă. Viața mea s-a făcut un banc bun. O glumă de-a dreptul existențială. O poantă aproape hilară. 2. Tînăr sînt, de tine moarte nu-mi pasă Da, da, viața mea a curs din mine în afară
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
într-o adevărată gheena. Fiindcă tatăl meu atotputernic și nemuritor e vârât în țărână. Iar aproapele cel mai apropiat, semenul cel mai asemenea mie, vulnerabil, puternic și nemuritor, zace și el în pământ, într-o gaură oarecare, săpată în adâncul humei și acoperită tot cu humă. Și-n care zac de fapt și eu." Dar aceste rânduri (în care memoria pare doar anticamera deznodământului, autoarea socotindu-se de mult îngropată odată cu cei dragi) sunt numai în parte adevărate. Fiindcă Dina Georgescu
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
tatăl meu atotputernic și nemuritor e vârât în țărână. Iar aproapele cel mai apropiat, semenul cel mai asemenea mie, vulnerabil, puternic și nemuritor, zace și el în pământ, într-o gaură oarecare, săpată în adâncul humei și acoperită tot cu humă. Și-n care zac de fapt și eu." Dar aceste rânduri (în care memoria pare doar anticamera deznodământului, autoarea socotindu-se de mult îngropată odată cu cei dragi) sunt numai în parte adevărate. Fiindcă Dina Georgescu a refuzat până în ultima clipă
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
tăcuți. în ușă nu mai bate nimeni. nimeni nu mai dă drumul hergheliilor noctambule. trăim doar atît cît să nu trădăm prea tare moartea. peste apele negre trece sîngele nostru desculț. pe malul celălalt - salutăm trecătorii cu ceremonioase semne de humă. povestim despre amintirile din care am plecat cu bilet de voie. ne întoarcem iară și iară între filele adîncului, ce ne strigă pe numele mic. trecem prin memoria celorlalți ca printr-o tabără militară. aici, în adînc, ce veselă-i
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
uitat de cântat... mărăcini sunt munții - cârtițe-au coroană orbii se prăvală cu toții-n bulboană trezește-Te - Criste - varsă iar agheasmă peste lumi secate de orice mireasmă! învie Grădina - Maica Mântuirii ochilor-găvane redă raza știrii! ...când Poet-Hristosul scapă lira-n hume în cenuși preface omeniri și lume... NEDREPTĂȚIT au venit la mine crinii - osândiți să le dau și foc și sânge - stors din stih au venit la mine câinii zădărâți au venit toți peștii din recif și popoarele de stele-au
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Doamne, mi Te simt aproape !... VI. ÎN CEAS DE TAINĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Sunt un castel cu zidul pe-alocuri dărâmat de valul nestatornic în țărmul lui bătând- un boț de humă arsă cu suflet prea mirat de-atâta ritm ce bate în trupul lui plăpând. Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea căci pentru-ntregul cer ce azi îmi aparține
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]