40 matches
-
în volumul apărut recent, la Madrid, cu titlul „El trahe de Adan”, adică, în românește, „Costumul lui Adam”. De fapt, eu cred că zicerile lui D.S. sunt apropate mai mult de filozofie și literatură, artistul înnobilându-le și cu șfichiuri humoristice, nu de puține ori, dându-le astfel un plus de strălucire și atracțiozitate. Dar, dacă vrem să știm cu adevărat unde autorul nostru „păcătuieșe” din plin, printr-un umor de rară calitate, jubilând și mai mult, și bucurându-ne clipa
UMORISTUL DOREL SCHOR ŞI VIRTUŢILE PĂCATULUI SĂU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_umoristul_do_roni_caciularu_1393303896.html [Corola-blog/BlogPost/353737_a_355066]
-
îmi permit să subliniez că el face parte și din familia de valori a marelui Caragiale! - voi aminti aici: este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Epigramiștilor din România. Președinte al „Academiei Libere PĂSTOREL”, din Iași. Director al revistei humoristice „Booklook”. Redactor coordonator la revista ieșeană de cultură „Cronica”. Redactor la revistele „Intercultural” și „Rapsodia” din Sibiu. Colaborator la revistele de cultură „Obsevatorul” din Canada, „Faleze de piatră” din Anglia, „NiramArt” - Spania, „Agero”- Germania” , precum și la „Tribuna” din Cluj-Napoca, „Ateneu
LUMEA DE RÂSUL LUMII! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_lumea_de_rasul_lumii_roni_caciularu_1329991525.html [Corola-blog/BlogPost/357960_a_359289]
-
aici cu poezii, recenzii, proză scurtă, note, însemnări și reportaje. Articolul-program, Cuvântul nostru (1/1941), enunță „rostul acestei publicații tinerești”: „De când cu noul curent al «literaturii excitare», ce bine știți e propovăduit printr-un număr exagerat de «ziare-fotografii», zise și humoristice - tineretul a căzut, precum era și normal, în brațele acestei literaturi nefaste. [...] Ca tineretul să aibă o călăuză sănătoasă și preocupări ce-l interesează, îi deschidem azi paginile acestei mici reviste.” Publicația are câteva rubrici remarcabil susținute: „Prezentări literare” (cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287190_a_288519]
-
oare Tita Rufo sau Talleyrand? Imposibil! De data aceasta, marele arhitect al universului a, cum se zice, nirnerit-o. Toate însușirile genului, Tănase le întrunește la superlativ: înfățișare, voce, dicție, simț al ritmului, ureche muzicală (era să zic musichallă), comunicativitate, prestigiu humoristic, în fine via comica. Din clipa în care intră și până când iese din scenă, Tănas;e e comic. Râsul izbucnește în spectatori spontan și irezistibil, ca un motor, pus în mișcare prin mise en marche automatique. Dar calitatea de căpetenie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
imagini, București, 1961. Traduceri: Poeții sovietici cântă pacea, București, 1950; Muzica sovietică în plin avânt, pref. trad., București, 1951 (în colaborare cu Anda Boldur și Ada Steinberg); Cartea sângelui (Din lupta eroică a poporului grec), București, 1952; Leonid Lenci, Schițe humoristice, pref. Aurel Baranga, București, 1953 (în colaborare cu M. Mihail); Vítezslav Nezval, Cântecul păcii, București, 1955. Repere bibliografice: Andrei Tudor, în Antologia poeților tineri, îngr. Zaharia Stancu, București, 1934, 257-261; Podoleanu, 60 scriitori, II, 345-348; Mihail Sebastian, Cărți vechi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
obsesia albului proiectând adevărate tablouri bacoviene (convoaie mortuare ce defilează sub cerul lăptos, fețe livide, zăpada murdară). D. a mai publicat o suită de Profils parlementaires roumains (1916), iar în colaborare cu Radu Drăgescu a tradus din E.A. Poe Fantezii humoristice. SCRIERI: Profils parlementaires roumains, București, 1916; Drumuri de sânge, București, 1918; Moartea albă, București, [1918]; Pe urmele bolșevicilor, București, 1918; Hanul durerilor, București, 1926. Traduceri: E. A. Poe, Fantezii humoristice, București, [1924] (în colaborare cu Radu Drăgescu). Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
în colaborare cu Radu Drăgescu a tradus din E.A. Poe Fantezii humoristice. SCRIERI: Profils parlementaires roumains, București, 1916; Drumuri de sânge, București, 1918; Moartea albă, București, [1918]; Pe urmele bolșevicilor, București, 1918; Hanul durerilor, București, 1926. Traduceri: E. A. Poe, Fantezii humoristice, București, [1924] (în colaborare cu Radu Drăgescu). Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 366, 368-369; Nichifor Crainic, Ion Dragu, „Moartea albă”, „Revista critică”, 1918, 2; Caion [Constantin Al. Ionescu-Caion], Cronică literară, „Cronicarul”, 1918, 15; Al.Al. Busuioceanu, Cărțile lui Ion Dragu, LU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
invitația participării la „...o seară evreiască” susținută tot la Teatrul comunal, ocazie cu care s-a produs „...tov. doctor I. Goldenberg” care a conferențiat despre „...literatura idiș”. Atmosfera a fost Încinsă până la incandescență de Dalle Westler „...care a recitat bucăți humoristice din Șalom Alehem”. Dar, așa cum s-a mai Întâmplat și cum se va mai Întâmpla, satisfacția liderilor comuniști evrei a fost demolată de prestația „...tinerilor din Hasomer Hatair” care, invitați la această serată le-au provocat „...un fiasco” deoarece „...au
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
organizația de bază fiindcă nu a promovat noi cadre și acum a căzut pe mine păcatul de a sluji ca instrument de reabilitare. În orice caz, aventura mă amuză și parcă văd că odată și odată voi scrie o nuvelă humoristică, intitulată Cum am devenit lingvist... 14 dec. 1951. Acad. Rosetti mi-a pus gînd rău. Un timp nu m-am dus pe la dînsul și m-am trezit din nou invitat prin intermediul unei asistente. Am fost ieri la el și am
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
grup. În presă debutase în 1930 cu textul Match nul, în "Tiparnița literară", iar în 1934, înainte de apariția volumului, Petru Comarnescu îi prefața entuziast câteva fragmente din Apunake în "Vremea", în acești termeni: "Romanul Apunake este o lucrare simbolică și humoristică în care viața cea mai banală este îmbrăcată în forme și costume ce-i trădează mai bine convenționalismul de bal mascat". Narațiunea - imposibil a fi numită altfel decât "text", deși autorul și comentatorii oscilează între roman, nuvelă și povestire - este
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
negru În fața ochilor În timp ce o ușoară amețeală Îi Întuneca gândirea, observând cu multă atenție, directorul nici măcar nu fuma. Toată alergătura, pledoria, mai ales banii cheltuiți urma să fie pierduți...! Stătu câteva momente În reculegere, hotărând să utilizeze tot arsenalul său humoristic adoptat la situația respectivă, potrivindu-și vocea. „Toavarășe Director, În mod sigur, n-ați Înțeles... Hârtia pe care v’am prezentat-o este o „Dispoziție de livrare”, deci...! Am venit să ridic marfa Însoțit de trei autocamioane ce au fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor. Cele mai disparate spirite sau putut întâlni și sau putut însufleți în acest contact: veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, tra ducătorul lui Heine, N. Schelitti, cu franțuzitul M. Korné, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
nici simțul pentru ceea ce-i mic și dureros din cauza convingerii sale despre valoarea a tot ce e mare. Marele poet spaniol, al cărui Don Quijote a apărut odată cu Hamlet al lui Shakespeare, este considerat de unii ca maestru al întregii poezii humoristice, pentru că gluma sa este mereu seriozitate, iar aceasta apare mereu sub formă de glumă 24. În prezentarea cavalerului rătăcitor și a luptei sale cu morile de vînt, cu un Sancho Panza în chip de scutier și cor, Cervantes dovedește mereu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
probabiliotate că la baza reprezentării literare se află o experiență de viață. Henry Home, care în ale sale Elements of Criticism (1762, cap. XX) pleacă de la semnificația mai veche a humorului, discutată mai sus, distinge între autorii care folosesc forma humoristică și cei care sînt "humoriști prin caracterul lor" și ale căror opere poartă de aceea involuntar amprenta humorului. "Swift și La Fontaine au fost", spune el, "humoriști, potrivit caracterului lor, și scrierile le sînt pline de humor. Addison nu era
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Addison nu era humorist prin caracter și totuși în scrierile sale predomină un humor atît de fin". Un cercetător francez mai recent al literaturii a observat: cîtă vreme în operele "clasice" nu avem nevoie să ne gîndim la autor, operele "humoristice" ne divulgă, în mod necesar, temperamentul și caracterul acestuia (Baldensperger, (Leçon dۥouverture). Acest lucru poate fi valabil numai acolo unde humorul este altceva și mai mult decît o formă. Literatura izvorăște din viață și dacă poziția față de aceasta pe care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
participăm noi înșine, cu întreaga personalitate și toată strădania noastră, la ceea ce-și găsește îndreptățire în vorbele poetului: "Chiar și cel mai mărunt lucru Se justifică în cununa vieții". x) Putem găsi un exemplu pentru acest aspect al pozițiai humoristice în poezia lui Kaalund "Plînsetul naturii". Natura tînjea după copiii săi, care se închiseseră acum în marele oraș. Ei începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în unele locuri ale lumii s-a produs totul și răzbaterea a ceva mare și bun, chiar dacă-i o pură fantezie ideea că totul trebuia să fie orînduit în așa chip încît să facă posibile asemenea breșe. O stare sufletească humoristică poate apărea în fața reprezentării forței covîrșitoare a unor mase uriașe, care nu sînt capabile să împiedice totuși percepția sunetului valorilor. Pentru că în asemenea mase ale lumii apare numai ceea ce este material sau cantitativ; în lumea gîndirii și mai ales în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria însăși i-ar putea fi tratată humoristic apărînd ca o umbră întunecată în peisajul vieții, care se pierde dacă e privită de la înălțime, dar care e covîrșitoare cînd ne aflăm jos, în mijlocul ei. Premisa este însă ca înălțimea să fie clară și să ne putem menține la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentiment total. La fel s-ar întîmpla dacă existența s -ar dovedi aît de tragicomică încît nu ar exista realmente niște valori potențiale, dar nici o posibilitate de a le pune în libertate. Humoristul n-ar putea interpreta așa ceva în sens humoristic. Pentru că ar trebui să admită că tragediei îi revine ultimul cuvînt. Da, dacă ar mai exista totuși o tragedie cu întreaga interioritate și măreție pe care e în stare să le provoace. Dar cînd izvoarele valorice ale existenței ar înceta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ei, sub foarte diverse tipuri. Unul dintre acestea formează obiectul special al lucrării de față. În ce-l privește pe humorist, el n-o să pună prea tare la inimă dacă i se spune religios sau nu. Se va comporta, eventual, humoristic față de diferitele încercări de a explica ce este religia "de fapt". Nu va avea totuși motiv de humor (e de la sine înțeles că trebuie să admit acest lucru) față de încercarea mea de filosofie a religiei, deoarece definiția propusă de mine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
față de imaginea realității pe care și-a alcătuit-o și la care ține cu persevererență în fața criticilor prietenilor și a intervenției împrejurărilor din afară. Nu numai Falstaff însuși apare ca humorist, dar el este respectat și de noi în chip humoristic; aceasta e consecința faptului că imaginea sa își capătă locul și semnificația prin efectul de contrast față de întregul tablou al epocii serioase și al luptelor ei, expus de Shakespeare în Henric al IV-lea. Falstaff trebuie văzut în acest context
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că imaginea sa își capătă locul și semnificația prin efectul de contrast față de întregul tablou al epocii serioase și al luptelor ei, expus de Shakespeare în Henric al IV-lea. Falstaff trebuie văzut în acest context ca să ne poată dispune humoristic. Sidney Lee crede că dacă Falstaff are un efect humoristic, aceasta e urmarea faptului că opoziția dintre vîrsta lui și modul său de viață dezmățat reușește să producă acel element melancolic care ar fi indispensabil în humor (Live of Shakespeare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de contrast față de întregul tablou al epocii serioase și al luptelor ei, expus de Shakespeare în Henric al IV-lea. Falstaff trebuie văzut în acest context ca să ne poată dispune humoristic. Sidney Lee crede că dacă Falstaff are un efect humoristic, aceasta e urmarea faptului că opoziția dintre vîrsta lui și modul său de viață dezmățat reușește să producă acel element melancolic care ar fi indispensabil în humor (Live of Shakespeare, p. 245). Dar o asemenea considerare melancolică ar face cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
faptului că opoziția dintre vîrsta lui și modul său de viață dezmățat reușește să producă acel element melancolic care ar fi indispensabil în humor (Live of Shakespeare, p. 245). Dar o asemenea considerare melancolică ar face cu siguranță imposibil efectul humoristic, după cum s-ar întîmpla și cu Mefisto în Faust al lui Goethe. Trebuie să ne plasăm pe poziția lui Dumnezeu din "Prolog" și să spunem că e nevoie să existe și asemenea exemplare ciudate ("cucuvele")77. Falstaff își exercită efectul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
după cum s-ar întîmpla și cu Mefisto în Faust al lui Goethe. Trebuie să ne plasăm pe poziția lui Dumnezeu din "Prolog" și să spunem că e nevoie să existe și asemenea exemplare ciudate ("cucuvele")77. Falstaff își exercită efectul humoristic în virtutea acestui principiu. De aceea resimțim ca pe o stridență faptul că prințul Hanric, de cum ajunge rege, îl îndepărtează cu vorbe aspre pe vechiul său tovarăș de chefuri. Astfel Bradley zice, pe bună dreptate, în studiul său The rejection of
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]