40 matches
-
grup. În presă debutase în 1930 cu textul Match nul, în "Tiparnița literară", iar în 1934, înainte de apariția volumului, Petru Comarnescu îi prefața entuziast câteva fragmente din Apunake în "Vremea", în acești termeni: "Romanul Apunake este o lucrare simbolică și humoristică în care viața cea mai banală este îmbrăcată în forme și costume ce-i trădează mai bine convenționalismul de bal mascat". Narațiunea - imposibil a fi numită altfel decât "text", deși autorul și comentatorii oscilează între roman, nuvelă și povestire - este
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
organizația de bază fiindcă nu a promovat noi cadre și acum a căzut pe mine păcatul de a sluji ca instrument de reabilitare. În orice caz, aventura mă amuză și parcă văd că odată și odată voi scrie o nuvelă humoristică, intitulată Cum am devenit lingvist... 14 dec. 1951. Acad. Rosetti mi-a pus gînd rău. Un timp nu m-am dus pe la dînsul și m-am trezit din nou invitat prin intermediul unei asistente. Am fost ieri la el și am
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
în volumul apărut recent, la Madrid, cu titlul „El trahe de Adan”, adică, în românește, „Costumul lui Adam”. De fapt, eu cred că zicerile lui D.S. sunt apropate mai mult de filozofie și literatură, artistul înnobilându-le și cu șfichiuri humoristice, nu de puține ori, dându-le astfel un plus de strălucire și atracțiozitate. Dar, dacă vrem să știm cu adevărat unde autorul nostru „păcătuieșe” din plin, printr-un umor de rară calitate, jubilând și mai mult, și bucurându-ne clipa
UMORISTUL DOREL SCHOR ŞI VIRTUŢILE PĂCATULUI SĂU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353737_a_355066]
-
îmi permit să subliniez că el face parte și din familia de valori a marelui Caragiale! - voi aminti aici: este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Epigramiștilor din România. Președinte al „Academiei Libere PĂSTOREL”, din Iași. Director al revistei humoristice „Booklook”. Redactor coordonator la revista ieșeană de cultură „Cronica”. Redactor la revistele „Intercultural” și „Rapsodia” din Sibiu. Colaborator la revistele de cultură „Obsevatorul” din Canada, „Faleze de piatră” din Anglia, „NiramArt” - Spania, „Agero”- Germania” , precum și la „Tribuna” din Cluj-Napoca, „Ateneu
LUMEA DE RÂSUL LUMII! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357960_a_359289]
-
aici cu poezii, recenzii, proză scurtă, note, însemnări și reportaje. Articolul-program, Cuvântul nostru (1/1941), enunță „rostul acestei publicații tinerești”: „De când cu noul curent al «literaturii excitare», ce bine știți e propovăduit printr-un număr exagerat de «ziare-fotografii», zise și humoristice - tineretul a căzut, precum era și normal, în brațele acestei literaturi nefaste. [...] Ca tineretul să aibă o călăuză sănătoasă și preocupări ce-l interesează, îi deschidem azi paginile acestei mici reviste.” Publicația are câteva rubrici remarcabil susținute: „Prezentări literare” (cu
GAZETA DE LA TURDA PENTRU TINERET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287190_a_288519]
-
imagini, București, 1961. Traduceri: Poeții sovietici cântă pacea, București, 1950; Muzica sovietică în plin avânt, pref. trad., București, 1951 (în colaborare cu Anda Boldur și Ada Steinberg); Cartea sângelui (Din lupta eroică a poporului grec), București, 1952; Leonid Lenci, Schițe humoristice, pref. Aurel Baranga, București, 1953 (în colaborare cu M. Mihail); Vítezslav Nezval, Cântecul păcii, București, 1955. Repere bibliografice: Andrei Tudor, în Antologia poeților tineri, îngr. Zaharia Stancu, București, 1934, 257-261; Podoleanu, 60 scriitori, II, 345-348; Mihail Sebastian, Cărți vechi și
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
năruie sub apostrofa lui Marx care dezvăluie aplicațiile intime ale junkerului prusac, gata, de îndată ce nu mai e preocupat de intrigile sale războinice, să se întoarcă pasional la vechea meserie, atât de adecvată calibrului său intelectual de colaborator la Kladderadatsch (Gazeta humoristică trivială berlineză). (...) Stilul operelor lui Marx se caracterizează printr-o extraordinară varietate și putere de adaptare”. 6. Vezi partea anterioară, nota 44 și contextul. 7.xxx Dezbaterea organizată de Uniunea Scriitorilor din R.P.R. (Notă). În: Contemporanul, nr. 13 (338), 27
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
negru În fața ochilor În timp ce o ușoară amețeală Îi Întuneca gândirea, observând cu multă atenție, directorul nici măcar nu fuma. Toată alergătura, pledoria, mai ales banii cheltuiți urma să fie pierduți...! Stătu câteva momente În reculegere, hotărând să utilizeze tot arsenalul său humoristic adoptat la situația respectivă, potrivindu-și vocea. „Toavarășe Director, În mod sigur, n-ați Înțeles... Hârtia pe care v’am prezentat-o este o „Dispoziție de livrare”, deci...! Am venit să ridic marfa Însoțit de trei autocamioane ce au fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nici simțul pentru ceea ce-i mic și dureros din cauza convingerii sale despre valoarea a tot ce e mare. Marele poet spaniol, al cărui Don Quijote a apărut odată cu Hamlet al lui Shakespeare, este considerat de unii ca maestru al întregii poezii humoristice, pentru că gluma sa este mereu seriozitate, iar aceasta apare mereu sub formă de glumă 24. În prezentarea cavalerului rătăcitor și a luptei sale cu morile de vînt, cu un Sancho Panza în chip de scutier și cor, Cervantes dovedește mereu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
probabiliotate că la baza reprezentării literare se află o experiență de viață. Henry Home, care în ale sale Elements of Criticism (1762, cap. XX) pleacă de la semnificația mai veche a humorului, discutată mai sus, distinge între autorii care folosesc forma humoristică și cei care sînt "humoriști prin caracterul lor" și ale căror opere poartă de aceea involuntar amprenta humorului. "Swift și La Fontaine au fost", spune el, "humoriști, potrivit caracterului lor, și scrierile le sînt pline de humor. Addison nu era
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Addison nu era humorist prin caracter și totuși în scrierile sale predomină un humor atît de fin". Un cercetător francez mai recent al literaturii a observat: cîtă vreme în operele "clasice" nu avem nevoie să ne gîndim la autor, operele "humoristice" ne divulgă, în mod necesar, temperamentul și caracterul acestuia (Baldensperger, (Leçon dۥouverture). Acest lucru poate fi valabil numai acolo unde humorul este altceva și mai mult decît o formă. Literatura izvorăște din viață și dacă poziția față de aceasta pe care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
participăm noi înșine, cu întreaga personalitate și toată strădania noastră, la ceea ce-și găsește îndreptățire în vorbele poetului: "Chiar și cel mai mărunt lucru Se justifică în cununa vieții". x) Putem găsi un exemplu pentru acest aspect al pozițiai humoristice în poezia lui Kaalund "Plînsetul naturii". Natura tînjea după copiii săi, care se închiseseră acum în marele oraș. Ei începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în unele locuri ale lumii s-a produs totul și răzbaterea a ceva mare și bun, chiar dacă-i o pură fantezie ideea că totul trebuia să fie orînduit în așa chip încît să facă posibile asemenea breșe. O stare sufletească humoristică poate apărea în fața reprezentării forței covîrșitoare a unor mase uriașe, care nu sînt capabile să împiedice totuși percepția sunetului valorilor. Pentru că în asemenea mase ale lumii apare numai ceea ce este material sau cantitativ; în lumea gîndirii și mai ales în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria însăși i-ar putea fi tratată humoristic apărînd ca o umbră întunecată în peisajul vieții, care se pierde dacă e privită de la înălțime, dar care e covîrșitoare cînd ne aflăm jos, în mijlocul ei. Premisa este însă ca înălțimea să fie clară și să ne putem menține la
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentiment total. La fel s-ar întîmpla dacă existența s -ar dovedi aît de tragicomică încît nu ar exista realmente niște valori potențiale, dar nici o posibilitate de a le pune în libertate. Humoristul n-ar putea interpreta așa ceva în sens humoristic. Pentru că ar trebui să admită că tragediei îi revine ultimul cuvînt. Da, dacă ar mai exista totuși o tragedie cu întreaga interioritate și măreție pe care e în stare să le provoace. Dar cînd izvoarele valorice ale existenței ar înceta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ei, sub foarte diverse tipuri. Unul dintre acestea formează obiectul special al lucrării de față. În ce-l privește pe humorist, el n-o să pună prea tare la inimă dacă i se spune religios sau nu. Se va comporta, eventual, humoristic față de diferitele încercări de a explica ce este religia "de fapt". Nu va avea totuși motiv de humor (e de la sine înțeles că trebuie să admit acest lucru) față de încercarea mea de filosofie a religiei, deoarece definiția propusă de mine
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
față de imaginea realității pe care și-a alcătuit-o și la care ține cu persevererență în fața criticilor prietenilor și a intervenției împrejurărilor din afară. Nu numai Falstaff însuși apare ca humorist, dar el este respectat și de noi în chip humoristic; aceasta e consecința faptului că imaginea sa își capătă locul și semnificația prin efectul de contrast față de întregul tablou al epocii serioase și al luptelor ei, expus de Shakespeare în Henric al IV-lea. Falstaff trebuie văzut în acest context
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că imaginea sa își capătă locul și semnificația prin efectul de contrast față de întregul tablou al epocii serioase și al luptelor ei, expus de Shakespeare în Henric al IV-lea. Falstaff trebuie văzut în acest context ca să ne poată dispune humoristic. Sidney Lee crede că dacă Falstaff are un efect humoristic, aceasta e urmarea faptului că opoziția dintre vîrsta lui și modul său de viață dezmățat reușește să producă acel element melancolic care ar fi indispensabil în humor (Live of Shakespeare
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de contrast față de întregul tablou al epocii serioase și al luptelor ei, expus de Shakespeare în Henric al IV-lea. Falstaff trebuie văzut în acest context ca să ne poată dispune humoristic. Sidney Lee crede că dacă Falstaff are un efect humoristic, aceasta e urmarea faptului că opoziția dintre vîrsta lui și modul său de viață dezmățat reușește să producă acel element melancolic care ar fi indispensabil în humor (Live of Shakespeare, p. 245). Dar o asemenea considerare melancolică ar face cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
faptului că opoziția dintre vîrsta lui și modul său de viață dezmățat reușește să producă acel element melancolic care ar fi indispensabil în humor (Live of Shakespeare, p. 245). Dar o asemenea considerare melancolică ar face cu siguranță imposibil efectul humoristic, după cum s-ar întîmpla și cu Mefisto în Faust al lui Goethe. Trebuie să ne plasăm pe poziția lui Dumnezeu din "Prolog" și să spunem că e nevoie să existe și asemenea exemplare ciudate ("cucuvele")77. Falstaff își exercită efectul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
după cum s-ar întîmpla și cu Mefisto în Faust al lui Goethe. Trebuie să ne plasăm pe poziția lui Dumnezeu din "Prolog" și să spunem că e nevoie să existe și asemenea exemplare ciudate ("cucuvele")77. Falstaff își exercită efectul humoristic în virtutea acestui principiu. De aceea resimțim ca pe o stridență faptul că prințul Hanric, de cum ajunge rege, îl îndepărtează cu vorbe aspre pe vechiul său tovarăș de chefuri. Astfel Bradley zice, pe bună dreptate, în studiul său The rejection of
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
contesctată dependența eticii de credința în zei, poate fi considerată o dovadă a faptului că el nu lua poziție ironică numai față de teologia raționalistă, prin credința în "imaginile zeilor înlăuntrul său" (ca să folosim expresia lui Alcibiade). Socrate s-a comportat humoristic mai ales față de credința în nemurire, dacă putem crede în Apologia lui Platon. El lasă la o parte, ca indecisă, chestiunea dacă moartea este un somn sau o tranziție spre o altă viață, care s-ar duce în compania zeilor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poziția centrală pe care o ocupă, în viziunea sa, punctul de vedere etic, în comparație cu cel religios. Dubla posibilitate pe care o discută nu este expresia îndoielii și a neliniștii, ci a unei siguranțe interioare în ce privește sarcina esențială a vieții. Este humoristică mai ales declarația că dacă ar exista o altă viață, ar socoti minunat să-și continuie activitatea și să-și aplice metoda și erorile homerici, ca să vadă dacă lucrurile stau și cu ei la fel ca în cazul multora dintre
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
exterior. Marele humor nu obișnuiește să presupună vreun fundal dogmatic, rotunjit odată pentru totdeauna și care ar exclude o muncă intelectuală continuă. Din contra, așa cum am văzut (* 34-35), marele humor va include și cunoașterea căpătată realmente și o va trata "humoristic", fiindcă va exista mereu posibilitatea unor noi enigme și noi soluții. În spatele oricărui fundal, se ivește posibilitatea altuia și mai cuprinzător. Renașterea permanentă a problemelor în forme noi apare ca un fenomen comic, eventual comitragic, și un zîmbet poate încolți
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
metafizică, iar acum vedea că aceasta era imposibilă. Într-o astfel de sciziune a stării sufletești îl aduseseră deja primele sale cercetări. A depășit-o cu ajutorul humorului. În Träume eines Geistersehers erläutert durch Träume der Metaphysikx (1766), predomină o dispoziție humoristică. Față de conceptul de adevăr strict și înalt, pentru care căpătase acum o viziune, sistemele speculative îi păreau într-o lumină comică, deși fusese propria-i dorință intimă de a produce un asemenea sistem. Chiar și mai tîrziu, după eleborarea vestitei
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]