66 matches
-
nouă ani, o mențiune la concursul „Pe fir de baladă”, de la Târgu Jiu. Timpul nu se scurge împiedicat, încrâncenat sau în anonimat, nici nu se duce pe apa sâmbetei, când este vorba despre stele ce răsar mici și palide în hurducăturile înserării pe după culmile scufundate în valurile umbrii și luminii, pentru ca, pe măsură ce cerul le urcă în creștetul lui, devin clare, mari și lucitoare. Întocmai, Andra cunoaște repede triumful înstelat de mici glorii, zi cu zi crescătoare și tot mai justificate de
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412488023.html [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
golașe ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate în descompunere,a burniță și vreme rea. Tânărul nostru are tenul șaten, fața rotundă, nasul acvilin, iar gura cu buze groase este răsfrântă spre
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
mai avem o istorie a literaturii române după ’89, pentru că după aparițiile recente ar fi cuprinși scriitorii pușcăriași, autorii de catrene agramate care umplu revistele derizorii, dar și cei vampirici sau erotici grobieni. Critica literară de azi trece prin aceleași hurducături sistemice ca și societatea, prin aceleași evaluări îndemnate politic sau de interese de grup autointitulat literar. Este trist, însă mai sunt excepții iar volumul amplu de care vorbesc, poate constitui excepția care face reala regulă în cultura de azi. Nirvana
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
în mână, să se suie în remorcă. După ce m-am asigurat că toți elevii ce îmi fuseseră repartizați se cocoțaseră în remorcă, m-am urcat și eu în cabină, pe scaunul de lângă tractorist. Cu chiu cu vai, printre hârtoape și hurducături, cu o viteză de melc, am ajuns la locul faptei. Am coborât cu toții din tractor și ne-am grupat, așteptând ca inginerul agronom să ne îndrume spre parcela pe care trebuia să o recoltăm. Între timp, au mai sosit pe
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Daniela_prima_parte_corina_diamanta_lupu_1343735093.html [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
îi sapă șănțulețe prin stratul generos de pudră de pe față. Aude clar pe hăitașul care o urmărește. Hainele-i sunt lipite strâns de trupul zvelt, rezultatul a multor ore de ciclism și Zumba la sală. Autobuzul se oprește cu o hurducătură. -Mă eviți, Ana? Aude glasul hăitașului când face primul pas pe scara autobuzului. -A, tu ești, George! Am crezut că era...! și glasu-i este înecat de zgomotul motorului. Se așează pe un scaun de la fereastră și-și eliberează părul castaniu
CU AUTOBUZUL de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/mariana_zavati_gardner_1455464354.html [Corola-blog/BlogPost/350440_a_351769]
-
de iarbă. Uuuuuuuiiiiiiiiuuuuuu! Îi șoptește fierbinte în urechi băiatul, aruncând și ultimul nor al zilei! Ce iarbă înaltă și albastră ne-nvelește, iubitule! AU, au, au , aaaaaauuuuu! Trenul făcea de zor manevre în gara plină de sudoarea albastră a cerului. Hurducăturile vagoanelor frământau pământul ca pe-o pâine! Ce bună-i pâinea noastră cea de toate zilele , Doamneeeee! -Credeam că nu mai vii astăzi , Liza! Mărioara îi luă în primire pe cei doi chiar din poartă. Casa în schimb le surâdea
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_10_costel_zagan_1364467566.html [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]
-
de vreme spațiul compartimentului, dar acesta dispăruse. Scrâșnetul tot mai strident al frânelor trenului mă îndemnase să mă ridic de pe banchetă și să ies pe culoar. Culoarul era pustiu. Trenul încetinise mult și își curmase, în cele din urmă, cu hurducături, mersul. Mă zorisem să cobor chiar în dreptul unei pasarele, ai cărei piloni se profilau fantomatic în fața ușii vagonului. Ca de obicei, aceasta se lăsase anevoie deschisă. Garnitura se oprise la oarecare distanță de peron, astfel că trebuise să-mi găsesc
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
este întrebarea care se pune. Și suntem cu adevărat fericiți că cineva care va fi responsabil pentru politica noastră de securitate peste hotare a fost activist acum câțiva ani într-o organizație precum CDN? Dacă credem asta cu adevărat, sincer, trebuie să simțim hurducăturile! Nu cred că domnia sa este persoana aptă și adecvată pentru această poziție. Nu are deloc experiență și trebuie să răspundă acelor întrebări. A primit bani de la dușmanii Vestului? Trebuie să se răspundă la această întrebare. Eibine, îi avem pe
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
solitar și Jacopo Îl Întrebase: „Cine mă duce acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
există. Drumul avea tot mai multe cotituri, care În curând se transformară În serpentine. Doar Walter mai era treaz. Se uită În spate la călători. Capetele acestora se bălăbăneau de la stânga la dreapta, În sus și-n jos În ritmul hurducăturilor și al salturilor autocarului. Capetele săltărețe aduceau cu dansul morților executat de păpuși. Se Întoarse și se uită pe geam. Umbrele norilor treceau peste dealurile Împădurite, lăsând pete vineții pe versanții Înverziți. Nații trăiau În natură, În copaci și butuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se mai vedea nici urmă de barcă. Cei doi se urcară În cabină cu Limbă și Vaselină, și camionul porni atingând arbuștii stufoși și rupând crengile care Îi stăteau În cale. În remorcă, prietenii mei săltau și strigau la fiecare hurducătură. Ca să se Îmbărbăteze, se țineau cu toții strâns de marginea băncilor. Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare. După vreun kilometru, șoferul schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căsuța precisă unde trebuia să mă uit. Doar ce urma să găsesc acolo mi-era necunoscut și, din orice unghi aș fi privit lucrurile sau aș fi vrut să le povestesc, indispensabil. Încetul cu încetul, discuțiile s-au stins, iar hurducăturile s-au atenuat. Poate din cauza oboselii, poate linia chiar fusese modernizată. Sau, cine știe, tonul poveștii scăzuse, ochiul nu mai reținea toate detaliile, iar mintea nu se mai încărca de voci și cuvinte. Ne-am urat „Noapte-bună!“ ca-n copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu era singur. Doisprezece cavaleri cu mantii albe, purtând semnul scutului și al spadei, călăreau Încet spre aceeași poartă. Adunarea avea să Înceapă În curând. 9 septembrie 1458, ținuturile Crimeii Ștefănel se trezi Într-o legănare care deveni, În curând, hurducătură. Părea că se află din nou Într-o căruță, poate chiar În aceeași. Sub polog era Întuneric și mirosea a blănuri. De fapt, era el Însuși Învelit În blănuri. Pipăi În jur. Blănuri. Blănuri aspre, poate de lup, blănuri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
întrebă George, ce-am făcut, ce sunt eu?“ Plouase tare în noaptea aceea; își amintea cum se prelingeau stropii de ploaie pe parbriz și cum luminile galbene de pe chei se amestecau cu ploaia, se dizolvau în ea. Își amintea de hurducăturile mașinii pe pietre. A răsucit volanul și automobilul a intrat de-a dreptul în canal. Revăzu capota albă, udă, a mașinii, plutind atât de bizar peste apele negre, răscolite, care-și spărgeau undele în ea. Undeva, în succesiunea evenimentelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de (auto)legitimare a orientării umaniste, interpretative sau, în termeni metodologici, calitative și critice, în contextul mai larg al studiului pe domeniul Științelor comunicării. La data respectivă, aveam mare nevoie, ca în toate momentele cruciale ale parcursului meu plin de "hurducături" prin acest labirint epistemologic al teritoriului domeniului de care vorbim, de sfatul domniei sale în această privință, eu urmând să susțin public o prelegere cu rol de "preambul" la iminenta apariție a Politicului în paranteză, în contextul conferințelor lunare organizate de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
lui, dar se ciocni de țeava îndreptată spre el a mauserului. Batum era beat. Așa că putea trage, fără să simtă măcar trăgaciul sub deget. Nikolai părăsi casa sovietului. Era fosta locuință a contelui Dolșanski. Uneori, în toiul încetelor și greoaielor hurducături ale aratului, Nikolai își spunea că toată ordinea asta nouă a lucrurilor nu era altceva decât o întunecare vremelnică a minților, asemenea strâmbăturilor unui bețiv, da, un soi de mahmureală care, într-o bună zi, avea să ia sfârșit de la
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nou cu toții în mașină și Peregrine a apăsat cu violență pe accelerator. Mașina a zburat drept înainte ca un fulger și apoi a făcut curba în locul unde drumul satului se bifurcă spre interior. Aci, Peregrine, a oprit mașina cu o hurducătură, a ieșit, a deschis portbagajul, și s-a întors cu un cric, a sfărâmat într-o izbitură restul parbrizului, împroșcându-ne cu o ploaie de așchii de sticlă. Examină apoi crestăturile de pe caroserie. — Ce naiba caută cățeaua asta afurisită aici? mormăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe burtă. Era unul nou-nouț, trenul de aterizare se ridica automat. O defecțiune mecanică n-a permis coborârea lui. Au zburat o oră în jurul aerodromului. În cele din urmă au coborât forțat, elicea s-a rupt, o aripă a plesnit, hurducăturile au fost groaznice. Au petrecut câteva zile în infirmerie să le treacă șocul. Echipajul a primit alt avion și jocul de-a zborul continua. În timpul războiului și-a cumpărat un radio nemțesc. Oriunde pleca, îl lua în bagaje. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
liniștească. Acum dormea ca un copil și visa continuu. Somnul lui era o veghe zbuciumată: visa, se trezea fără să deschidă ochii, iarăși adormea. Când treceau peste vreun pod, zgomotul de fiare izbindu-se de alte fiare, duduitul trenului și hurducăturile îl trezeau brusc, își amintea repede unde se află, ațipea din nou. Tot drumul, până dimineață, adormea obosit și se trezea mereu, îngrijorat. Ajuns la destinație, capul îi vâjâia cumplit. Se îndreptă cu pași mărunți și mișcări dezordonate spre restaurantul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fi uitați afară. Uitați de foștii lor confrați și adulatori de altădată, care au profitat nu puțin de aura și de geniul lor - dar nu uitați de publicul lor, de lectorii lor Împrăștiați În toată țara -, prea ocupați, azi, de „hurducătura istoriei”, a „istoriei românești” cel puțin, acest vehicul cu arcuri primitive și comenzi ciudate, paradoxale, pentru a cădea În boala noilor oportunisme politice, instalată chiar și În sfânta-sfintelor a literaturii naționale. 2 Astfel, unii dintre noi ne-am trezit Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
justiții existențiale și destinale; dar, recunosc, niciodată și nici azi balanța credinței mele În această justiție profundă, ultimă și uneori „paradoxală”, nu s-a clătinat. Sigur - mi se va replica -, evident, dumneata ai fost lăsat să-ți continui drumul! Odată „hurducăturile” și „izbiturile” vieții sociale asumate, interiorizate, asimilate, ai fost lăsat să-ți dezvolți, să-ți exprimi calitățile care ți s-au dat sau pe care le-ai dobândit. Poate!... Și atunci trebuie să mă Întorc la aparent cinica definițe pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zic eu, dacă tot sunt aici, de ce să nu și practic. Dau un sfert de bobârnac pietroiului să văd dacă nu cumva Alfonso m-a fraierit și l-a uns cu vreun clei magic, la care pietroiul cade cu o hurducătură puternică. Îmi feresc picioarele la muchie de cuțit, apoi încep să mă chinui fără succes să repet operațiunea de plasat pietroiul în vârf. După o multitudine de încercări, care de care mai periculoase, renunț la pietroi și decid să-mi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza, iar Darcey icni de durere simțind hurducătura mașinii. Doar nu ești geloasă că mă distrez puțin cu Malachy, nu-i așa? — Sigur că nu! exclamă Darcey. Știi că te-am încurajat mereu să ieși în lume și să te distrezi de când tata a fost așa un nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un picior ținându-mă cu mâna de bara de sus, din fericire o măicuță bătrână m-a despovărat de rucsacul din spate, Dă să ți-l țin eu, maică! Mirosul de zăpușeală ce se ridică în valuri succesive la orice hurducătură a autobusului, praful insinuat prin subsiorile aproape dezgolite ale roților fac aerul irespirabil, nu mă mir că fetei cu fața albă ca varul i-a fost rău, stă acum lângă șofer și, ori de cite ori oprește autobusul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de inimă subit, după ce toată ziua ne bătuse la cap cu teoriile lui, tăcuse în fine. Dar cu ce preț...Abia peste cîteva minute bune, cineva din dubita fatală, zgîltîindu-l, îl făcuse să se prăvălească jos de pe bancheta, la o hurducătura mai mare a mașinii. Abia atunci ne dăduserăm seama că o mierlise, si era pe la sfîrșitul lui iulie, o zi de foc. Și-acum, în mașină trasă pe dreapta șoselei județene nepietruite, sub un copac bătrîn, o salcie scorburoasa, rătăcita
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]