64 matches
-
prolog. Prolog Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului dejun, aceasta devine sub mâinile ei o masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și plat, nimic altceva. Curentul stârnit de S-Bahn și uruitul hurducăturilor pe șine, configurează aici, afară, spațiul. Pe vremuri, întreaga fațadă de peste drum încadrată de ferestre, situată mai sus de curțile din dos, era uneori o sală de bal, prin care cineva căra niște cărți vechi și în antreu, în dreapta; un
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
de grăsime, mă dichiseam în fugă, Cornelia îmi pregătea pachetul cu sandvișuri, un măr și ce se mai găsea prin casă, pe urmă autobuzul 38, doar eu, șoferul și doi-trei muncitori de la Regie, eram năuc de somn, mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit, spumegînd, întunericul. că la o naștere/ s-au rupt apele cerului/ și grozave talazuri, înalte cît un războinic călare/ au năvălit
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
de inimă subit, după ce toată ziua ne bătuse la cap cu teoriile lui, tăcuse în fine. Dar cu ce preț...Abia peste cîteva minute bune, cineva din dubita fatală, zgîltîindu-l, îl făcuse să se prăvălească jos de pe bancheta, la o hurducătura mai mare a mașinii. Abia atunci ne dăduserăm seama că o mierlise, si era pe la sfîrșitul lui iulie, o zi de foc. Și-acum, în mașină trasă pe dreapta șoselei județene nepietruite, sub un copac bătrîn, o salcie scorburoasa, rătăcita
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că aude liniștea ca un val căzând peste lume. Însuși pământul se liniștea și se făcea ușor-ușurel, ca și cum ar fi adormit odată cu ea. Toate zgomotele și hurducăturile pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama înainte încă de-a deschide ochii că liniștea era cea care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vii și vorbărețe începură să-și topească glasurile împlinitoare de lumină și cădură. De la o vreme, oamenii șatrei, doborâți de oboseala drumului, căutară culcușurile pentru a se lăsa în voia somnului. Nu se știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe drumurile cu atâtea hârtoape, le spulberaseră orice gând în afară de cel care însemna mâncare și odihnă. Cum nu se simțea îmbiat de mâncare, bulibașa trecu printre corturile așezate deja, cu luleaua stinsă. Se vedea cât de colo că era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lucios, cu un zgomot scurt și plăcut,,... Ca să ajung la Liceul Economic, unde reușisem să intru printre primii, mă urcam zilnic Într-un autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cealaltă, iar coșul de sîrmă se balansa ca un leagăn. Mi-am pus capul pe lîna cu miros pătrunzător, care, am aflat mai tîrziu, era puloverul lui Jerry, mirosul lui Jerry, și am Închis ochii. Împletitura groasă a puloverului amortiza hurducăturile, Însă nu-mi alina durerea din picior. Sub coș, roata din față a bicicletei scîrțîia. Mi-ar fi plăcut să-i spun lui Jerry adio fermoar, Însă nu aveam puterea și, oricum, mă cam Îndoiam că ar Înțelege. Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mulțimea pietrelor mari, cu care șoseua era bine Înzestrată, tot nu ar fi putut să le ocolească pe toate, dar cum acesta nici nu se străduia, la fiecare trecere peste pietrele de râu, căruța și, implicit, copilul suportau câte o hurducătură zgomotoasă și total neprietenoasă. O asemenea situație neplăcută, Îl trezi pe copilul Va, care după ce se asigură că tăticul și bunicuța lui erau lângă el -puneau la punct detalii pe termen lung și mai ales scurt, pentru viitorul său - găsi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple și puternice și În mod special ... cozile. Ah, cozile! Lungi, bogate și cu câtă grație se mișcau În ritmul trapului mărunt... O nouă hurducătură Îl făcu să ridice capul din iarba cosită În acea dimineață și așezată tacticos de „moș Mihai” - așa cum Îi va spune multă vreme de acum În coșul căruței, prilej cu care putu să descopere priveliștea din fața sa. De o parte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
întunecos al beciului gemăntănașul meu cafeniu, dar când am făcut un gest să îl recuperez am fost imediat oprită cu o lovitură brutală. Simțeam că nu mai puteam suporta lovituri și m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de hurducături pe un drum de țară am trecut o barieră de cale ferată și nu peste mult timp eram împinse din căruță spre peronul unei gări al cărei nume n-am apucat să îl citesc, pentru că deîndată a trebuit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ana o mai lega de viață nepotul ei Vasili, rămas orfan, pentru Ulitia și Olga viața nu mai avea nici un sens, rămâneau ore în șir prosternate în fața icoanei lor, refuzau mâncarea, nu mai munceau. După o zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de idei, frumusețea ar învinge vulgaritatea, ceea ce ar fi la fel de inexact ca și cînd vulgaritatea ar obține o pondere mai mare decît frumusețea. 8. Liftul Uruitul amenințător al liftului în urcușul lui pînă la etajul 16 al hotelului Dorobanți și hurducătura la oprirea și pornirea lui, etaj de etaj, mi-ar fi părut mai puțin amenințătoare, dacă vreunul din călători ar fi spus "Bună ziua" sau altceva consolator la intrarea în lift (la hotelul Dorobanți sînt cazați mulți turiști străini! n.t
Peter K. Wehrli - Deruta by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/7694_a_9019]
-
cerul cu apa se împreună parcă e o pînză ploaia și răpăie ce-o fi făcînd dracula singură dacă eram acasă își băga capul îi încape perfect în subțioara mea ce să mai aștept alcoolul în papilele mele provoacă mici hurducături dezastre ale gustului cum o fi sîngele tău pe limba mea cu ochii închiși l-aș putea recunoaște cînd stau la o masă cu un bărbat chiar și cu luca nepotul meu simt cum simte pielea mea sub mîngîiere plăcerea
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
golașe ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate în descompunere,a burniță și vreme rea. Tânărul nostru are tenul șaten, fața rotundă, nasul acvilin, iar gura cu buze groase este răsfrântă spre
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu făcea nici un efort să le ocolească iar noroiul împroșca în toate părțile când mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor la ieșirea dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi sapă șănțulețe prin stratul generos de pudră de pe față. Aude clar pe hăitașul care o urmărește. Hainele-i sunt lipite strâns de trupul zvelt, rezultatul a multor ore de ciclism și Zumba la sală. Autobuzul se oprește cu o hurducătură. -Mă eviți, Ana? Aude glasul hăitașului când face primul pas pe scara autobuzului. -A, tu ești, George! Am crezut că era...! și glasu-i este înecat de zgomotul motorului. Se așează pe un scaun de la fereastră și-și eliberează părul castaniu
CU AUTOBUZUL de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350440_a_351769]
-
mai avem o istorie a literaturii române după ’89, pentru că după aparițiile recente ar fi cuprinși scriitorii pușcăriași, autorii de catrene agramate care umplu revistele derizorii, dar și cei vampirici sau erotici grobieni. Critica literară de azi trece prin aceleași hurducături sistemice ca și societatea, prin aceleași evaluări îndemnate politic sau de interese de grup autointitulat literar. Este trist, însă mai sunt excepții iar volumul amplu de care vorbesc, poate constitui excepția care face reala regulă în cultura de azi. Nirvana
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
nouă ani, o mențiune la concursul „Pe fir de baladă”, de la Târgu Jiu. Timpul nu se scurge împiedicat, încrâncenat sau în anonimat, nici nu se duce pe apa sâmbetei, când este vorba despre stele ce răsar mici și palide în hurducăturile înserării pe după culmile scufundate în valurile umbrii și luminii, pentru ca, pe măsură ce cerul le urcă în creștetul lui, devin clare, mari și lucitoare. Întocmai, Andra cunoaște repede triumful înstelat de mici glorii, zi cu zi crescătoare și tot mai justificate de
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
de vreme spațiul compartimentului, dar acesta dispăruse. Scrâșnetul tot mai strident al frânelor trenului mă îndemnase să mă ridic de pe banchetă și să ies pe culoar. Culoarul era pustiu. Trenul încetinise mult și își curmase, în cele din urmă, cu hurducături, mersul. Mă zorisem să cobor chiar în dreptul unei pasarele, ai cărei piloni se profilau fantomatic în fața ușii vagonului. Ca de obicei, aceasta se lăsase anevoie deschisă. Garnitura se oprise la oarecare distanță de peron, astfel că trebuise să-mi găsesc
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
în mână, să se suie în remorcă. După ce m-am asigurat că toți elevii ce îmi fuseseră repartizați se cocoțaseră în remorcă, m-am urcat și eu în cabină, pe scaunul de lângă tractorist. Cu chiu cu vai, printre hârtoape și hurducături, cu o viteză de melc, am ajuns la locul faptei. Am coborât cu toții din tractor și ne-am grupat, așteptând ca inginerul agronom să ne îndrume spre parcela pe care trebuia să o recoltăm. Între timp, au mai sosit pe
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
de iarbă. Uuuuuuuiiiiiiiiuuuuuu! Îi șoptește fierbinte în urechi băiatul, aruncând și ultimul nor al zilei! Ce iarbă înaltă și albastră ne-nvelește, iubitule! AU, au, au , aaaaaauuuuu! Trenul făcea de zor manevre în gara plină de sudoarea albastră a cerului. Hurducăturile vagoanelor frământau pământul ca pe-o pâine! Ce bună-i pâinea noastră cea de toate zilele , Doamneeeee! -Credeam că nu mai vii astăzi , Liza! Mărioara îi luă în primire pe cei doi chiar din poartă. Casa în schimb le surâdea
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]
-
lui, dar se ciocni de țeava îndreptată spre el a mauserului. Batum era beat. Așa că putea trage, fără să simtă măcar trăgaciul sub deget. Nikolai părăsi casa sovietului. Era fosta locuință a contelui Dolșanski. Uneori, în toiul încetelor și greoaielor hurducături ale aratului, Nikolai își spunea că toată ordinea asta nouă a lucrurilor nu era altceva decât o întunecare vremelnică a minților, asemenea strâmbăturilor unui bețiv, da, un soi de mahmureală care, într-o bună zi, avea să ia sfârșit de la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
există. Drumul avea tot mai multe cotituri, care În curând se transformară În serpentine. Doar Walter mai era treaz. Se uită În spate la călători. Capetele acestora se bălăbăneau de la stânga la dreapta, În sus și-n jos În ritmul hurducăturilor și al salturilor autocarului. Capetele săltărețe aduceau cu dansul morților executat de păpuși. Se Întoarse și se uită pe geam. Umbrele norilor treceau peste dealurile Împădurite, lăsând pete vineții pe versanții Înverziți. Nații trăiau În natură, În copaci și butuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se mai vedea nici urmă de barcă. Cei doi se urcară În cabină cu Limbă și Vaselină, și camionul porni atingând arbuștii stufoși și rupând crengile care Îi stăteau În cale. În remorcă, prietenii mei săltau și strigau la fiecare hurducătură. Ca să se Îmbărbăteze, se țineau cu toții strâns de marginea băncilor. Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare. După vreun kilometru, șoferul schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]