138 matches
-
un butoi la păstrare deasupra catargului dar noi împungem cu setea noastră marea vocea femeii mele se culca peste vocea mea și împreună într-un suspin de despărțire dacă seara în timp ce afară în vînt catargele zornăiau și butoaiele serii se hurducau rostogolindu-se către casă Undeva foarte jos soarele lumina și eram atît de eu însumi încît puteam să citesc pe un cadran fără cifre și ace și puteam să-mi las gesturile și mișcările în grija unui balet mecanic cu
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
sonet sobor al vocii mele îmi sparg fumul exact când nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
cu Marele Premiu al Australiei. l Clubul Sportiv Dinamo București și-a prezentat noua echipă de ciclism, din care fac parte Pavel Lupaș, Dan Dănilă, Andrei Cârstea, Adrian Nica, George Manu, Cosmin Bidilici, Alex Negoescu, Marius Plopeanu, Radu Buruiană, Cătălin Hurduc, George Hianu și Marius Petrache. În acest an cicliștii dinamoviști vor participa la Campionatele Naționale și Turul României. l Partida pe care prim-divizionara de handbal feminin Rulmentul a disputat-o în ziua de 22 ianuarie cu Selmont Baia Mare a
Agenda2005-05-05-Sport () [Corola-journal/Journalistic/283344_a_284673]
-
aduși cu forța în C.A.P. Era plină de hârtoape, însă se circula binișor, inclusiv cu autobuzul care avea curse zilnice, de la Mangalia sau spre Mangalia, făcând punte de legătură în comuna 23 August cu cele ce mergeau spre Constanța. Hurducându-se prin denivelările șoselei județene, molotovul își vedea de drumul său sinuos, iar nea Cârâc tot trăgea de volan să nu-l scape din „hățuri” în șanțurile de pe ambele părți ale șoselei. Cei doi tineri se tot înghesuiau unul în
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul tricolor fâlfâind deasupra și urca greoi, bătut în pietroaie mari de râu, făcând să se hurduce și să geamă toate măruntaiele camioanelor. Urca pe lângă șinele de tren. De-o parte și de alta se-ntindeau dughenile și prăvăliile murdare foste proprietăți ale evreilor deportați -, cu obloanele bătute-n scânduri și steaua în șase colțuri desenată deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în același ritm, odată cu camionul și cu prelata de camuflaj strânsă deasupra. Unii cântau, dar pe fețele lor palide nu se vedea nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele se hurducau în urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încă n-am deslușit-o... Ha! Ce Tudor! protestă pădurarul. Eu grăiesc de domnul Tudor și matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nebunelea a oprit și i-a spus să sară jos. A spus la toată lumea să se dea jos, că mergem la depou. Pasagerii au coborât, unii cântând, alții speriați, dar noi am rămas pe scaune. Tramvaiul a luat iar viteză, hurducându-se, și Nenea Nebunelea mi-a spus: — Vezi tu, dragule, ne-au dibăcit - cu vicleniile lor posace -, dar noi nu putem să lăsăm roata neînchisă. îi dăm înainte, la fel de repede ca ăla din Tinerețe fără bătrânețe, și când venim înapoi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tîrziu, de a primi eticheta excluderii și a disidenții, cînd eu, nevolnicul, am fost și rămîn doar un apolitic activ + un practician al gîndemului răzleț; astfel avut-am norocul, în două reprize, ca opurile-mi, cîte n-au fost, să hurduce puternic schelăriile viețuirii pițuline". Cu acestea am atins platoul actual al personalității în chestiune. Fără a slăbi o clipă ironia în care concede a se confesa, spre deosebire de alți ironiști ce au grijă a-și acoperi cu vălul acesteia propria figură
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
și mi-a mai trecut din supărare. Poftesc să mă așez în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul. (îl ajută) PRICINĂ (se așază, gemând cu ușurare): Tu, sfetnice al doilea, îmi ești cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
verii. Cei câțiva locuitori care nu plecaseră Încă spre lacul de la periferia orașului, păreau să nu aibă nici o grijă pe lumea asta. În ceea ce mă privea, dacă nu acționam rapid, urma să fiu acuzat de omor. Traversând râul, Stadtbahn se hurducă peste apă paralel cu mine, pe un pod adiacent. Automat, am mărit viteza. Zece minute mai târziu, mi-am legat bicicleta În fața fundației și am zbughit-o pe scări. Spre mirarea mea, recepționerul Îmi făcu doar cu mâna. Poate Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o fată? — Nu. Nici o fată. O rază de lumină răsări undeva pe lângă clădirile gării și un glonț ricoșă pe aripa mașinii. Fără să mai aștepte vreun ordin, șoferul apăsă piciorul pe accelerație până la fund și o luă Înainte pe drum hurducându-se din groapă-n groapă. Myatt mai studie o dată chipul străinului. — Nu erați cumva În Orient Express? Omul dădu din cap afirmativ. Și n-ați văzut o fată În gară? Omul deveni volubil. — O să vă spun totul exact așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
roți. Josef Grünlich se văzu trimis dintr-un capăt al banchetei În celălalt și icni de spaimă. Nici nu mai Îndrăzni să deschidă ochii până când mașina nu ajunse iarăși cu patru roți pe sol. Părăsiseră șoseaua principală și mașina se hurduca pe făgașele unui drum de țară, Împroșcând cu lumina ei dură copacii Înmuguriți și transformându-i În siluete de carton. Myatt se aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fiecare taximetru pe care-l Împărțeau, simțea el că apropierea lor creștea și, lăsând complet la o parte planurile lor privind-o pe Janet Pardoe, intimitatea cu Myatt deja valora pentru el câteva mii de lire pe an. Taximetrul Îi hurducă pe o stradă povârnită și pavată cu pietre până În piața Înghesuită de lângă oficiul poștal central, iar apoi coborî iar culmea, spre Galata și spre docuri. Urcând până În capătul unei scări jegoase, ajunseră la micul birou al firmei, care gemea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar la fel de sigur era că se ținuse după toți soții nevinovați din New York. Ce joc murdar jucase! „Acum ce aveam să-i mai spun lui Hunter, pentru Dumnezeu“, mă Întrebam eu cu frenezie, ca ieșită din minți, În timp ce taxiul se hurduca pe lângă colțul străzilor Fifth Street și 23rd Street Nu-mi venea să cred că doar cu trei ore mai devreme cerusem divorțul, iar acum ăsta era ultimul lucru pe care-l doream. Mă Înșelasem rău de tot În legătură cu toate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care se auzeau când era în toane proaste - iar acestea îi confirmau prezența. Urmăriți de mutra acră a menajerei, care se uită după ei până ce dădură colțul pe lângă Clubul Apărării Naționale Botswaneze, domnul J.L.B. Matekoni și cei doi copii se hurducau cu camioneta bătrână pe drumul spre oraș. Suspensiile erau de mult făcute praf și nu puteau fi înlocuite decât cu mare dificultate, fiindcă fabricanții intraseră de-acum în istoria automobilismului, dar motorul încă funcționa, iar călătoria plină de zgâlțâieli era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu era nimic de spus. Trage aer în piept și se crispează: — Interviurile, asistența psihologică, terapia de intervenție, totul o ținea langa. Camioneta încetini și sări de pe asfalt, intrând pe pietriș sau pe-un drum de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nenumărate ori, "Golia", "Trei Ierarhi", moaștele sfintei Parascheva la Mitropolie ori Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Pentru Luana, în acel moment, Iașul reprezenta doar orașul care o făcea să meargă zeci de kilometri cu un tramvai ce scârțâia și se hurduca, gata-gata să sară de pe șine. La cantină stătea ore în șir la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor și încă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vreau să plec în Turcia. La aeroport a plecat pur și simplu, fără un cuvânt, și mi-a lăsat mașină. Nu eram tocmai în starea potrivită să conduc un automobil. Am uitat să intru pe autostradă și m-am trezit hurducându-mă pe-un drum de țară. Mi-am zis că-i mai sigur dacă o țin drept înainte. În tot timpul ăsta am ascultat radioul, care în cea mai mare parte a timpului a dat aceleași știri, repetate la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe strada Calvaria În zona stației de benzină Shell unde trebuia să facă plinul. Să fi avut un camion ca ăsta pe vremuri, cu tovarășul Baiza la volan, ehei, altele ar fi fost rezultatele... Și nici nu ne-am fi hurducat așa de tare bucile pe drumurile de țară. Una e să faci colectivizarea cu Zilul sau Molotovul și alta cu ... DAF-ul, zise Flavius-Tiberius și luă În brațe, la Întâmplare, cartonul cu numărul trei. Era ușor, așa că mai luă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
portocaliu în contact cu fitilul undeva deasupra ochiului meu stâng. Fitilul se transformă într-o scânteie roșie, fumegândă, iar eu am mijit ochii, ținând tubul la distanță în spatele meu, departe de corp. — Unu, doi. I-am dat drumul. Motocicleta se hurducă din nou, corpul meu se ridică de pe scaun, așa că m-am apucat din nou de mijlocul ei, la timp pentru aterizarea amortizată de suspensii. Nu foarte departe în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că o sanie avea acul cel scurt la opt și acul cel lung la noué. Acul cel mic, subțire și galben, stétea la șapte, ca Întotdeauna, si Șasa nu-și putea aduce aminte dacé sunase sau nu. Ghiozdanul i se hurduca În spate și Șasa Îl lué Într-o mîné, alergînd cît putea de repede. În fața gardului care Împrejmuia tabéra nu se vedea nimeni. Nu mai era nimeni acolo. Șasa céuté pe jos și gési urma proaspété a autobuzului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
noi vom face vizita bolnavilor. Brancardierul s-a ridicat și, cu fruntea plecată, a ieșit... O dimineață cu lumină aurie Îți Îmbia sufletul și mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pofti căruțașul cel bărbos și se dădu mai într-o parte, ca să-i facă loc pe capră alături. Fără să-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă, atingându-i cu biciul pe spinările lucioase și ude doar atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]