159 matches
-
să producă avioane expirate, din faimoasa serie Rombac. Nimeni nu mai vorbește despre ideile imbecile ale lui Ceaușescu. Nimeni nu mai amintește de complicitatea, coruptă, dintre tîmpeniile strategului național, profitorul politic, si liota de securiști, activiști și tehnocrați care au huzurit fără scrupule pe banul public, urmînd "neabătut" indicațiile cîrmaciului. Toate fostele slugi ale lui Ceaușescu, mai putin cei cîțiva sacrificați de ochii lumii, au produs corupție în România imediat dupa decembrie '89. Securitatea s-a spart în securiști, partidul unic
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
am cine sînt. Simt cum mă scap printre degete, cum alunec într-un hău din care abia mai pot să ies. Îmi spun mereu, conștiincios, că viața asta e una singură, n-am primit șapte ca să-mi permit luxul să huzuresc, să irosesc, ci doar una, de care, totuși, trebuie să mă bucur. La teorie am stat întotdeauna formidabil... Cu practica am cam dat-o în bară! În fine, după ziua de miercuri, încep să mă extrag din prăpastie, să mă
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
se descurca de unul singur. Dar cînd a ajuns pe podiș, a dat peste un chiolhan în toată regula. Vreo doisprezece oameni din Catalooch își făcuseră tabără în vîrful muntelui și se găseau acolo de o săptămînă și mai bine, huzurind în aerul pur al înălțimilor și gustînd libertatea de a fi departe de casă și de cămin. Inman s-a alăturat grupului și, timp de cîteva zile, au copt turte imense de mălai, au fript păstrăvi și au gătit tocană
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
se vor cumpăra în toamnă autoturisme noi... - I-auzii, frate! Păi, înseamnă că am scăpat de austeritate!, exclamă cu mare bucurie prietenul Haralampy. Ai văzut că n-a durat atât de mult sărăcia? Vor scădea prețurile... Ay, ce-o să mai huzurim! Iacă-tă: am mai făcut un pas către UE... Așa că bine le face, fi-r-ar ai... Fi-ți-ar ambrozia a naibii, că mă face să zic tomna ce gândesc! Ia mai toarnă-mi o bărdacă... Scuză-mă. Păi, sigur că e
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
p. 149). Se întâlnește cu soțul fostei sale logodnice, între timp decedată. Nepotul îi amintește adevărul că revoluția își devorează fiii, e revoltat că pe nimeni nu interesează soarta fostului ilegalist: "Ai luptat... te-ai întors... tu știi cum mai huzuresc foștii noștri ilegaliști, și cei adevărați, și cei închipuiți?" (p. 165). Pe drum, unchiul face un atac de cord și moare. O Volgă kaghebistă îi urmărește. Avem aici romanul despărțirii de obsedantul deceniu. În paralel cu drama unchiului, se desfășoară
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
noi, bancherii și guvernul sunt stăpânii țării cu drepturi nelimitate asupra noastră, inclusiv dreptul de a ne controla la portofele. Am putea trăi bine și frumos, dar totul trebuie să fie cât mai restrictiv, mai complicat și mai scump, pentru ca să huzurească puținii fruntași ai lumii. La capitolul venit mediu net, România ocupă rușinosul penultim loc într-un clasament în care au fost luate în calcul 31 de state de pe continent. Cât timp vom continua să lăsăm visteria, sănătatea, educația și libertatea
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
dezastrele care au năpădit ca niște buruieni ucigașe țară. În cel mai bun caz, și numai dacă sunt invitați la vreun talk-show, catadicsesc să ridice neputincios din umeri - forma lor supremă de compătimire a nefericiților care i-au trimis să huzurească în ctitoriile lui nea Pingelică. Altminteri, completamente rupți de realitățile (recunosc: respingătoare) ale unei societăți în descompunere, ei trăiesc în universul paralel al încăperilor capitonate, perfect izolați de vuietul dizgrațios al străzii: prea ocupați de propriile afaceri și învârteli, obsedați
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
multumindu-se să invite la Cotroceni o camarila pe cât de incompetență, pe atât de slugarnica și cinica. Fericiți că vreme de patru ani (și apoi încă patru, în virtutea filozofiei că în România n-au fost niciodată alegeri, ci realegeri!) vor huzuri pe banii poporului și vor face învârtelile necesare pentru că urmașii și urmașii urmașilor să nu mai aibă dureri de cap, emanații democrației și-au luat lumea în cap. Convinși că nimeni nu-i va trage la răspundere pentru ce vor
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
impostura, iresponsabilitatea și ciocoismul unor politicieni care nu se dau în lături să-și satisfacă, pe bani publici, cele mai aberante capricii, dar nu găsesc de cuviință să investească un ban în viitorul țării. Să nu vă imaginați că bursierii huzureau și că se scăldau în bani. Adevărul e că sumele alocate abia le ajungeau pentru un trai monahal. Nu sunt contabil, dar îmi imaginez că o singură vizită prezidențială (așa cum a făcut - nu se știe de ce - dl. Constantinescu în Australia
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
să patruleze prin fața primăriei generale pentru a depune, cu degete tremurânde, jalba în mâna marelui, grăbitului Traian Băsescu. Și nici nu poate să-i propună un schimb de locuință. O facem noi: dacă tot și-a pierdut dreptul de a huzuri într-o casă de protocol, ce-ar fi să i-o ofere, în schimbul apartamentului cu ușă de metal? Nu de alta, dar dacă domnul Băsescu a rezolvat "spinoasa problemă" a flotei, nu se va opri în fața unor banale țâțâni de
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
din lume. Dar iarăși, ce-i de făcut, atîta vreme cît politicienii se recrutează din aceeași faună? Excepțiile, destul de multe, nu fac totuși decît să întărească regula. În definitiv, n-am dreptul, eu, care, cum spune "omul de la Slobozia", "am huzurit la Paris", să dau lecții românilor. Citeam în ziarul Acum, publicat de Alexandru Paleologu și Stelian Tănase, textele de înjurături pe care le primeau cu vreo zece ani în urmă Doina Cornea și Corneliu Coposu. Acolo li se spunea că
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Paris", să dau lecții românilor. Citeam în ziarul Acum, publicat de Alexandru Paleologu și Stelian Tănase, textele de înjurături pe care le primeau cu vreo zece ani în urmă Doina Cornea și Corneliu Coposu. Acolo li se spunea că au "huzurit la Paris amîndoi". Coposu e un martir. Îl aduceau de fiecare dată leșinat în celulă de la interogatorii, iar "omul de la Slobozia" îi spunea, și cu ironie: să se întoarcă de unde a venit, adică la Paris. Așadar, s-a întîmplat procesul
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
sfînt al Austriei". Și-am făcut-o. Apoi, la un hotel ținut de francezi, cînd au auzit cum și de unde am venit, ne-au adus niște pachete mari cu mîncare. Nu mai mîncasem sardine de ani de zile, șocolată. Am huzurit cum ar spune cei de la Slobozia, de la Combinatul de Semințe. A urmat plecarea spre Franța, după două săptămîni. Și întîlnirea cu Franța cum s-a petrecut? Trebuie să spun că am fost foarte bine primit de francezii de la Viena. Poate
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
adiind distruge. Vezi răul râzând, cioplind pe-ndelete numai coșciuge. În zadar încerci prin deșert să semeni. Bruma de curaj în nămeți se zbate. Peste tot mereu te-mpiedici de semeni, sărmane gloate. E-un eșec total în orice domeniu unde huzuresc vechile otrepe... Și-abia am intrat într-un nou mileniu ce trist începe! Anatol Covali Referință Bibliografică: Și-abia... / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali
ŞI-ABIA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382293_a_383622]
-
de minori din Londra, întru gloria urbei ialomițene ai cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la „huzurit”, nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție de istorie: a anului 1917, în carte, repetîndu-și straniul interludiu, cum îl numește, azi: „Peste cîțiva ani, bîjbîiala asta va fi
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra dincolo de care huzurea furtuna. Se agăță ca o iederă de pervazul ei, o deschise și o încălecă, năruindu-se în brațele Dezmățatei ca de pe bara fixă a unui trapez. (Nab) Alteori, motivul ferestrei apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
iar întinderea listei, obositoare, veți spune. Dacă însă adaug că unii dintre aceștia triază cărțile Bibliotecii Naționale cocoțați pe scări, că alții verifică, cu un ciocănel ortopedic, starea poeziei românești, că unii predau teorie literară undeva în Turcia, iar alții huzuresc pe litoral printre femei frumoase, veți zâmbi cu mult mai liniștiți. Visul colosal al lui Vasile Leac se transformă într-un foarte hazos clip publicitar dedicat tinerilor scriitori. Din care nu are sens să extragem ierarhii (sunt autori de toată
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ai tăi te așteptau să mergeți la scos cartofi în satul învecinat, unde aveați o grădină intravilan, chiar de sărbătoarea națională, 23 August, și când lumea se înghesuia mai degrabă, după defilarea ce se transmitea la rado și tv. , să huzurească la o bere și un un mic, decât să meargă la lucru, după ce-și începuseră sceneta încet-încet, conștienți de comedia bufă pe care o jucau fără bani, cei doi prieteni, tocmai ajunseseră să se spurce, fiecare făcând haz de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
weekendului. Să tot torni la rime șchioape..., ar zice poetul. De conținut, să nu mai spunem. Oda weekendului e, pre versuri tocmite, Povestea unui om leneș, cu infinit mai puțin haz. Aflăm, așa, că la respectivul sfârșit de săptămână națiunea huzurește în pat până pe la orele amiezei (în special doamnele), că se merge la un grătar, și că scăpăm, ce minune, de nesuferita slujbă. Asta n-ar fi nimic, fără poanta finală: cine iubește weekendul, va îndrăgi pensia! Adică cum?! La
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
celor care voiau să-l asculte: A fost un prost. Aștepta o clipă, apoi continua neutru: Un naiv prost. Ați lucrat la...? Pandele se apropia de 60 de ani și-l bătea gîndul să se retragă la pensie și să huzurească ca un belfer. Își propusese un program cu multă activitate fizică și să recupereze de la stat bănuții ce i se cuveneau, nu prin mărirea pensiei, cît prin lungimea ei. Cu gîndurile sale îndreptate spre viitor, Pandele răsucea în fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unitate militară. De ce n-ai lucrat mai mult? Am fost angajată la 40 de ani și după 55 de ani nu mai merita. Cum adică? Nici militarii nu mă mai priveau cu interes. Ce vrei să spui? Păi, am cam huzurit, ca o prințesă. Noaptea era o spărtură în gard și eu îi așteptam pe aproape. Doamnă Anica, doar nu... cu oricine. Erau tare frumoși. Niște copii, săracii... Interlocutorul doamnei rămînea fără replică. Păstra tăcerea din jenă, dar doamna povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
carte, stârpitură păcătoasă și neobrăzată! Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată! Golan necredincios și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pușlama sau o lichea de bani gata! Evită-l și atât! Iar dacă insistă, anunță-mă pe mine, că-l vom castra numaidecât pe cocoșel! Indiferent al cui o fi! Că unii muncesc de nu-și văd capul, iar alții huzuresc și-și bat joc de tot ce înseamnă cinste, corectitudine și muncă pentru că așa ceva ei nu servesc... Domniile lor au alte preocupări... Ei distrug case în timp ce alții construiesc baraje și galerii pentru centrale... Nu o dată m-am gândit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dario Fo, Susan Sontag, Norman Mailer, care au trecut pe față de partea violenței, a crimei în masă și a asasinatului cu substrat politic. Dario Fo, laureat al premiului Nobel pentru literatură, a scris, fără să-i tremure pana: "Marii speculatori huzuresc într-o economie care, an de an, face să moară milioane de oameni din pricina mizeriei. Ce mai contează atunci douăzeci de mii de morți la New York? Această violență este fiica legitimă a culturii foamei și a exploatării inumane." Susan Sontag
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]