11 matches
-
nu era prima grozăvie pe care o văzuse în ultimele ceasuri, Verdunel se apropie cam îndrăzneț de roabă. O coadă de halebardă bine țintită, între picioare, îi temperă elanul și-l făcu să se prăbușească destul de inestetic la niște picioare ițite și ele din mormanul de haine aurii. De sub oaie ieși o voce subțire care-i porunci, într-o franceză cam ciudată, să se ridice și să se prezinte. Extrem de uimit, în viața lui nu mai auzise oi vorbind franceza, Verdunel
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
de alin. Prind coama alb-a munților de ape Și-ncerc tăria lor s-o domolesc, Cu mângâierea viselor din noapte, Ce tainic peste ele mă-nsoțesc. Și-n depărtările albastre ce-ntretaie Întinsul mărginit de frământări, Zăresc prin geana zorilor ițite, Corabia, ce mă poartă peste mări. Alerg spre cheiul de la miazănoapte Unde durerea n-a aflat sălaș, Să mă îmbarc pe arca nemuririi, Unde mereu sunt ultimul vâslaș. Referință Bibliografică: Ultimul vâslaș / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ULTIMUL VÂSLAȘ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/daniel_dac_1495032220.html [Corola-blog/BlogPost/379483_a_380812]
-
moartea în ochi și nu îmi este frică pentru că ea, Moartea, s-a născut, a crescut și îmbătrânește odată cu mine, cu aceeași apă, cu aceeași pâine. Soarta-i în mine pe fărâme și asta o simt așa cum simt țăranii furtuna ițită din copitele centaurilor lu' Sântilie . Țărani care au bine întipărite în sufletul minții, rosturile firii.Știau fiecăruia, locul și rostul lui. Morții stăruiau în amintirile și-n pomenirile celor vii. Toate acestea erau pentru că : Așa trebuia să fie! Noi nu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
lui bazală e mereu deja vânzolită de imagini, care, reflectate, decupează altele prin preajmă, și acestea la rândul lor altele, și-așa mai departe, după contururi de o acuratețe suspectă. Îndeosebi în peisajul urban, între orice lucru și soarele abia ițit peste orizont se interpun mereu alte lucruri. Lumina nordului se fofilează înspre ele pe unde poate, chinuit și ocolit; pierdută de sursa-i, ea rămâne incapabilă să-și regăsească puritatea și vigoarea premergătoare dezvăluirii lumii. Aparențele exfoliază alte aparențe, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
crime), dar totodată determină importante mutații în cugetul personajului principal, Lisandru, care se pune, mai naiv sau mai orientat, în slujba „adevărului”, așa cum înțelege el lucrurile și cum, de la o vreme, îi dictează conștiința. Șarje ironice vizează un ipochimen, procurorul, ițit parcă din maculatura realismului socialist, dar, așa cum obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită și decentă a lui D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
fost ieri. Reprezentațiile aveau loc la aniversările zilelor de naștere ale copiilor. De ziua lui Dan, Anda pregăti o masă festivă bogată. Luana se găti și împreună cu Sanda se prezentă la ușa vărului ei, cu o față radioasă de sărbătoare ițită din spatele unui cadou cât roata carului de mare. Amândouă îl sărutară pe obraji iar băiatul le însoți în sufragerie, cu fața arzând. Intrarea Emei fu umbrită, ca de fiecare dată, de sporovăiala continuă și fără sens a Vandei. Luă cadoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
patru ani am prezentat la Sorbona Ăla un colocviu cu miturile confiniilor în Europa Centrală) o comunicare despre paradisul numit Banat. După o puzderie de cercetări cehești, poloneze, slovene, ungurești, care depănau povești crâncene, cu strigoi și vrăjitoare, cu dușmani ițiți pretutindeni la hotare, cu străini întotdeauna răi, ținutul meu dintre granițe răsări dulcuț, surâzător și pașnic, cu feeriile lui culinare, cotropit de șunci și cârnați, de ștrudele și cremeșuri. Lucrarea a fost gustată de toți, căci la sfârșit am îmbiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
a așezat la mijloc, pe bancheta din spate. Și-a examinat curios tovarășii de drum. Principala caracteristică a tipului spătos părea a fi o nemărginită siguranță de sine, contrabalansată de o uriașă plictiseală față de tot ce-l Înconjura. Partea feței ițită de sub ochelari dădea impresia că e ceea ce se numește „puternică“. Niște colaci de grăsime, nu neapărat caraghioși, i se stratificaseră sub bărbie. Undeva deasupra lor era o gură mare, cu buze subțiri și o imitație necizelată de nas roman. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat mireasa. Bănuții Înfloriți aveau să-i culeagă bobocii de gâscă și de rață și chiar puii de curcă ițiți puzderie uneori chiar Înainte de topirea zăpezii. Mașa Însă Își păstra cu grijă câștigul strâns În buzunar... În casa lor se Încetățeniseră alte obiceiuri. Ca să fie curați la trup și la suflet, babulea le pregătea din timp baia de aburi construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aici. Cine să-i spun c-a trecut? a întrebat Vultur-în-Zbor, devenind curios. Silueta s-a gândit un moment, apoi i-a arătat ceva, întinzând brațul drept. — Locuiesc acolo, i-a spus. Casa cea neagră era așezată pe o stâncă ițită abrupt deasupra orașului și sub peretele de nori, neagră precum veșmintele ce o învăluiau pe posesoarea lor. — Sper să te revăd în curând, a spus ea și, dând un ghiont măgarului, a pornit-o la drum. — Cum te cheamă? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un tablou, mai încolo o bibliotecă veche și un lampadar, o perdea care se înfoia lăsând să se vadă un colț de masă cu o ceașcă de cafea și un ziar împăturit, și, din când în când, mustăți de pisoi, ițite, curios, printre jardiniere cu mușcate. Taormina nu are, însă, decât uși închise. Apoi am învățat să mă bucur de melancolia străduțelor, o savuram încet, pentru că înțelesesem că era un fel de joc de-a v-ați ascunselea al orașului, până când
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]