55 matches
-
Mare. Cred că ar fi interesant să punctăm (...) problema limitelor libertății și a limitelor pluralismului” (pp. 289-290). Puși în fața unei asemenea întrebări cei mai mulți dintre politicienii români s-ar fi lăsat, probabil, duși de val și ar fi cîntat în struna iacobinismului politically correct al reporterului. Nu însă și Valeriu Stoica. Acesta fandează elegant și dă lovitura decisivă cu grația toreadorului care își înfige spada în gîtul taurului: „în democrație trebuie să admitem și opiniile care șochează, și opiniile care ne zgîlțîie
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
mai tîrziu, la 9 termidor (27 iulie 1794), îl condamna și pe călău. Din nefericire, romanul lui Dostoievski a încetat de la o vreme să mai fie simplă ficțiune. Crimele tovarășilor lui Stavroghin nu sînt altceva decît o înfiorătoare profeție a iacobinismului bolșevic; după 1917, după Stalin, procesele de la Moscova, "cultul personalității"și toată trena lor de grozăvii, el e deja istorie. Exact istoria celor două revoluții, din 1789 și 1917, face obiectul de cercetare a unui mare specialist, din păcate dispărut
Din nou despre Revoluția Franceză by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16715_a_18040]
-
din 1944-1947, a alcătuit o bună selecție din publicistica lui N.Carandino din acel memorabil ziar. A însoțit ediția și cu un util aparat de note (pe lîngă buna prefață), exagerînd însă prin explicarea unor termeni ca irepresibil, chartrism, impunitate, iacobinism. O mișcătoare și documentată postfață semnează, la sfîrșitul ediției, dl Valeriu Râpeanu. N. Carandino - Rezistența - prima condiție a victoriei. Articole politice apărute în Dreptatea 1944-1947. Antologie, introducere, note și comentarii de Paul Lăzărescu. Postfață de Valeriu Râpeanu. Editura Fundației Pro
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
credea că e revoluționar. De fapt, a fost o maimuță balcanică — a tiranizat poporul român la adăpostul armelor rusești. Nu? Ce originalitate are revoluția românească? Dar n are nici cea rusească originalitate... Păi știți cum am definit eu revoluția rusească? Iacobinism tătaro-mongol! Teroarea iacobină mutată în stil tătăresc la Moscova. GÂNDIRE Dumnezeu a făcut lumea și pe om; și cu omul a încoronat creația sa. Și l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. — Originea primordială a capacității
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre în Considérations sur la France: "Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată începută mișcarea revoluționară, Franța și Monarhia nu puteau fi salvate decît de către iacobinism", ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: "un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia." Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea în partidul anti-filozofilor, și în special împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
cu stigmatul de rasist, fascist și antidemocrat. Patologia aceasta psihologică exercită un veritabil terorism social. E ca o atmosferă sufocantă în care, dacă dai semne că te abați de la linia oficială, ești exclus. Această logică de excludere a fost a iacobinismului, a comunismului, a nazismului - a tuturor sistemelor totalitare. Ea se întemeiază pe visul unei societăți locuite de puri, eliberate de orice oponent, de orice adversar. Această nebunească utopie ațîță o ură perpetuă: din moment ce vor fi întotdeauna rebeli față de ordinea stabilită
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
în puterea intelectului de a pune lumea în ordine, forța de granit a convingerilor sale, pe care nimic nu le-ar fi putut clătina, nici chiar puterea de negație a realității [...] Ideocratul s-a născut, așadar, în cadrul curentului anarhic european (iacobinismului) și a inaugurat era suprastructurilor totalitare prin cele două mari experiențe totalitare sistematice: bolșevismul și hitlerismul. Aceste experiențe au ridicat la rang de aparat politic mondial ideocrația [...] Între sistemele ideologice cu efecte deculturative de mari proporții, două par a fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bunăvoie lojile în 1794, iar în 1795 un împărat nou și tânăr a interzis toate societățile secrete, inclusiv, desigur, masoneria. Motivul pentru care masonii s-au pomenit brusc în acest pericol a fost presupusa lor implicare în Revoluția Franceză și iacobinism, ca și într-o mișcare similară din Austria, pe care poliția secretă - pe bună dreptate, s-a dovedit - a bănuit-o. Această adoptare a ideilor revoluționare datează dinainte de anul 1789, începutul Revoluției Franceze: în deceniul anterior, majoritatea americanilor de seamă
H. C. Robbins Landon Ultimul an al lui Mozart () [Corola-journal/Journalistic/5291_a_6616]
-
pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre în Considérations sur la France: "Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată începută mișcarea revoluționară, Franța și Monarhia nu puteau fi salvate decît de către iacobinism", ceea ce-l face pe Compagnon să exclame: "un contrarevoluționar pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia." Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea în partidul anti-filozofilor, și în special împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
că n-am fi avut nenorocita aia de revoluție bolșevica!). Și totuși menajați cu mare grijă idiosincraziile intelectualului de stingă. Evitați să spuneți răspicat că o stingă autentică condamnă atît totalitarismul comunist cît și rădăcinile sale ideologice, adică marxism-leninismul și iacobinismul. Vorbiți f puțin de crimele comise în numele stingii, preferind să trimiteți scurt la bibliografie în timp ce nu mai prididiți să consemnați crimele “imperialismului” american. Pt dvs numai holocaustul are privilegiul intangibilității, în timp ce caracterul criminal al comunismului poate rămîne liniștit la stadiul
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
cu Gherea pe umăr, văitându-se de afacerile ce-i mergeau din ce în ce mai prost, iacobinul răspopit ce simte o arzătoare dorință de a intra în parlament, renegându-și, spre sfârșitul vieții, convingerile de altădată: „Să apăr Sfânta Constituțiune!”, girondinul cu nostalgia iacobinismului și viceversa, asemenea unui Cănuță om sucit (curat sucit!) își va denunța chiar mama într-un limbaj vituperant ca fiind o „reacționară” și o „retrogradă”. Cel ce va deplânge cu mult amar soarta sabiei sale, crezând în mod sincer (!) că
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
astfel pe calea unui despotism fără mărire și fără glorie, care într-adevăr nu conduce țara la aventuri, dar care o dezorganizează și o enervează printr-un regim în care violența e amestecată cu slăbiciunea, arbitrariul cu anarhia. Iată un iacobinism care n-are nimic teribil, dar despre care istoria nu va zice, ca despre cel vechi, că, daca actele lui erau adeseori odioase, scopul lui era mare, pentru că era vorba de-a mântui revoluțiunea și patria. Ce va zice ea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și cele mai puțin hegemonice. REPUBLICA LUI GUTENBERG McLuhan democrat, Gutenberg republican? Noi avem religia imaginii. Revoluția franceză a avut superstiția scriiturii și fetișismul tipăriturii. Solidar în difuzarea unei culturi scrise popularizate (și la început mulțumită dispariției graiurilor și dialectelor), iacobinismul provine dintr-o credință cvasi-mistică în virtuțile regeneratoare ale alfabetului. Sociologic vorbind, lui îi datorează existența. Istoricul englez Lawrence Stone a observat că cele trei mari revoluții moderne Anglia (secolul al XVII-lea), Franța (secolul al XVIII-lea), Rusia (secolul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
XVII-lea), Franța (secolul al XVIII-lea), Rusia (secolul al XIX-lea) coincid în aceste trei țări cu momentul în care alfabetizarea includea jumătate din populația masculină (observație fără îndoială valabilă pentru Algeria, Iran, Indochina etc.). Ca și confrații săi, iacobinismul a transformat genealogia sa mediatică în ordin moral și cult civic. Republica este o idee a literelor, masculină adică, urbană, intelectualistă, elitistă, egocentristă, învrăjbită cu corpul și cu Erosul, gustînd ceremoniile și solemnitățile publice, dar respingînd din instinct teatrul și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
va transforma în 1848 în Liga Comuniștilor. Cu doi delegați ai lui Blanqui "capul și inima partidului proletar din Franța". Treizeci și nouă de ani de închisoare și patru condamnări la moarte. "Prizonierul" (1805-1881), prin care se face trecerea de la iacobinism la socialism, de la 93 la Comună; cel care transmite ștafeta lui Vaillant, prin care se pun bazele celor două tradiții (patriotică și marxistă), care o va da mai departe lui Jaurès, cel care își semna rubrica literară din La Dépêche
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
când a intrat În această poveste -, dacă vreau să mă pot privi În oglindă mâine dimineață fără să fiu jenat de mine și de comportamentul meu, trebuie să accept aceste lucruri fără să cad În păcatul unei purități kantiene devenite iacobinism moral. Personal, probabil că nu aș fi acceptat să fiu membru al Consiliului și aș fi stat deoparte, pentru că, așa cum am scris În Fantasmele salvării, cred alături de Michnik În nepotrivirea accesului liber la aceste dosare și a publicării lor cât
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
7 martie, Pimenta de Castro socotește inutil să redeschidă Camerele la 4 martie. Astfel intră în conflict direct cu democrații lui Costa, care declară deschisă lupta împotriva "dictaturii". De fapt, nu era o dictatură, ci o reacțiune destul de blândă împotriva iacobinismului instaurat de Costa, a masoneriei și a "furnicii albe". Pimenta de Castro era împotriva masoneriei și a tuturor societăților secrete pentru că, spunea el, acestea transformă individualitățile cele mai autentice în niște automate. Iar Pimenta, care devenise republican pentru că credea în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Noiembrie 1932), Salazar își amintește de rolul său, în acțiunea Centrului Catolic. "Nu spun că rezultatele au fost mari; spun că fără această acțiune ar fi fost și mai mici. Bunele intenții ale multora s-au lovit de incultura și iacobinismul politicienilor extremiști și al oamenilor lor, ca și de îngustimea de vederi a partidelor așa numite conservatoare. Fapt este că se putea întotdeauna afirma, și cu aparențe de dreptate, că Republica Portugheză era prin esență anticatolică, iar neutralitatea sa o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
publice locale, dreapta politică redescoperă virtuțile regionalismului, mai ales ca mijloc de opoziție față de guvernele socialiste de-a lungul timpului. De altfel, problema regională era înțeleasă și abordată diferit de diversele partide. Spre exemplu, partidele de stânga erau divizate de la iacobinismul tradițional al comuniștilor și al unei părți a socialiștilor, până la regionalismul moderat susținut de către prim-ministrul Pierre Mauroy. Aceste diviziuni ideologice din a două parte a anilor '70 au dus la acceptarea ideii de regionalizare sub forma unei restructurări mai
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
diferenței între beneficiile pe care centralizarea le-a adus în trecut Franței și a răului potențial pe care ar putea să îl provoace menținerea ei în noul context. În numele dreptului la diferență și la diversitate și, fără a aduce atingere iacobinismului ancestral, o evoluție a sistemului de guvernare era apreciată ca fiind vitală pentru o administrare eficientă a țării. Cât privește România anului de grație 2008, în ciuda mai multor runde ale alegerilor naționale și locale desfășurate până în prezent și a noului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în noul sistem descoperindu-i astfel avantajele.9 Principiile fundamentale ale reformelor din 1982-1986 Oare de ce au lansat socialiștii în primul rând reformele de descentralizare? Care era analiza lor rațională fundamentală? Pare a fi o abordare surprinzătoare având în vedere iacobinismul feroce care caracterizase majoritatea aripii stângi franceze încă de la Revoluția Franceză. Pentru a răspunde la această întrebare, ar putea fi înaintate câteva motive. În primul rând, s-a ajuns la concluzia că sistemul politico-administrativ francez nu se armoniza bine cu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au promovat descentralizarea au existat câțiva care au argumentat că aceasta nu va discredita percepția iacobină a ideii de cetățenie și nici legătura dintre cetățean și stat. Însuși Mitterrand a comentat că, din contră, reformele au amplificat și au dezvoltat iacobinismul. În loc să se bazeze pe centralizare, standardizare și uniformizare, "noul" iacobinism va fi de aici înainte caracterizat de descentralizare și pluralism. Al patrulea motiv principal în favoarea reformelor este legat de cel precedent și are în vedere sistemul administrativ francez. S-a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aceasta nu va discredita percepția iacobină a ideii de cetățenie și nici legătura dintre cetățean și stat. Însuși Mitterrand a comentat că, din contră, reformele au amplificat și au dezvoltat iacobinismul. În loc să se bazeze pe centralizare, standardizare și uniformizare, "noul" iacobinism va fi de aici înainte caracterizat de descentralizare și pluralism. Al patrulea motiv principal în favoarea reformelor este legat de cel precedent și are în vedere sistemul administrativ francez. S-a argumentat că deciziile luate în cadrul ministerelor centrale din Paris au
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
legea din 199529 cu referire la dezvoltarea și planificarea teritorială, elaborată de un ministru de dreapta al afacerilor interne, Charles Pasqua, fiind cunoscută, din acest motiv, sub numele de legea Pasqua. Pasqua era politician de dreapta și era cunoscut pentru iacobinismul înflăcărat, însă legea lui a marcat o schimbare importantă pentru planificarea politică în contrast cu cea adoptată în timpul perioadei les Trente Glorieuses. De fapt, perioada demersurilor de planificare naționalizate, caracteristice perioadei precedente, erau acum de domeniul trecutului, iar noua abordare a trebuit
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că își doreau să mențină unitatea națională ("nous proclamons notre attachement irréductible à la patrie" "proclamăm atașamentul nostru ireductibil față de patrie"), însă au considerat că o astfel de unitate putea fi obținută acum, nu prin negarea existenței diversității, după cum procedase iacobinismul tradițional, ci prin respectul democratic pentru această diversitate. Aceasta a însemnat recunoașterea drepturilor minorităților lingvistice și culturale, în special a dreptului la diferență (droit à la différence). Acesta ar putea fi numit "iacobinism pluralist" față de iacobinismul monistic tradițional din trecut
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]