4 matches
-
evocatorului în transă merg admirativ spre câte un "grande" hispanic, spre vreun principe toscan ori spre vreun înțelept oriental; el însuși devine Don Cezar ca într-un lamento cu acest titlu (la moartea unei fetițe de unsprezece ani). Smerenie și iactanță diferențiază un personaj complicat, cu zeci de măști, anxios, afectuos și lucid, asediat de dubii. Poetul, în totul, este imaginea fidelă a Omului. De la întâia poezie (Luceafărul, 1959) până la debutul editorial, cu al său Rod, vor trece nouă ani. După
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
interioare, memorând tot demonstrativ cât pot de mult (ah, mitomana mea memorie!), știind iarăși că a doua zi nu voi mai ține minte nici un detaliu, ci doar chestiuni generale, cum ar fi aplicația empatică pe text a lui Gălățanu și iactanța histrionică a lui Mincu. Estimp, alcoolul scade statornic cu un deget, cu două, cu patru, până se face iar palma întreagă, și apoi o iau de la capăt. Palmă după palmă. Un pălmaș al alcoolului." (pag. 51) Ultima propoziție clarifică demersul
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
alcătuiește miza acestor trăiri sterile, extazul lor blestemat, rodul lor înscris într-un înfricoșător registru antimistic. Declarîndu-și "rușinea de a fi sfînt", poetul nu suprimă transcendența, ci o întoarce pe dos, o transmută în silă, chin, afurisenie, nu fără o iactanță a decăderii, respecînd, precum o imagine oglindită în raport cu cea reală, simetria mîntuirii. Firește, limbajul utilizat e în bună descendență romantică, dar și în duhul aluviunilor expresioniste, bizuit pe acel sistem de aluzii consacrate, pe care E. R. Curtius l-a
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
detalii umorale, nu doar înfățișarea Zoiei Dumitrescu-Bușulenga emană o virilizare evidentă în muchia sprîncenelor, în proeminența pomeților și în prognația bărbiei, dar chiar spiritul ei se arată mlădiat după un calapod de crispare ofensivă. O mimică distinsă altoită pe o iactanță comportamentală de iz cavaleresc, un timbru vocal cu inflexiuni aspre însoțind o puternică înclinație spre abstracțiuni, într-un cuvînt o materie feminină turnată în cofraj bărbătesc. O făptură care ar fi strălucit dacă s-ar fi numărat printre mlădițele princiare
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]