6,099 matches
-
separat de frumos, că răul nu e străin de bine, că în Wagner, de pildă, conviețuiește sublimul și nelegiuitul. De aceea spiritele excepționale - Luther, Hegel, Nietzsche - purtau în formula lor și o sămânță a bolii, a maleficului, o perversitate a iadului. Până și Goethe "era prea mare pentru a fi numai bun". Dintr-o astfel de perspectivă, se năruia exaltarea mitologiei hitleriste. "Nu cred că Cezar ar fi devenit Cezar fără debilitatea lui și fără crizele de epilepsie" , a consemnat T.M.
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
țoi, Liberte!”)a fost ascultata aproape zi de zi. Zi de zi ! Copiii mei au crescut cu Edith Piaf și Je chante avec Țoi,Liberte, în anii acei negri, ceaușiști, cîntecele lui Edith Piaf și ale Nanei Mouskouri ne înfrumusețau iadul COMUNIST în care trăiam, iar “..Liberte!” ne făcea să sperăm, că nu totul este pierdut! Nici nu ști cat mă bucur că am găsit acest articolul cu Edith. Începusem să cred că lumea nu mai asculta Edith Piaf. eu o
Edith Piaf by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82994_a_84319]
-
unic. Nu înțeleg de ce nu puteau închide doar 1-2 benzi. Am aflat ca pe Grant traficul este practic blocat din cauza asta ptr că 1 Mai nu poate prelua tot traficul de pe Kisellef și că că accesul spre Pipera e un iad. Și bănuiesc că nici nu se poate traversa Kiseleff-ul, ceea ce probabil că da totul peste cap. Mi se pare total contraproductiv să organizezi o manifestare pro-biciclete care-i face pe toți șoferii să înjure printre dinți. Nu obținem nimic cu
De ce nu merg la Velorutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82939_a_84264]
-
asta: http://www.mobilityweek.eu/-Mobility-Week-2007 ? să vezi ce se întâmplă în ‘orașele europene’ ? eu eram într-o fericire completă și când am văzut scenă asta pe traseu eram cu zametul mare vizibil și cu o lacrima mică în ochi. iadul e pavat cu intenții bune. am senzația că voi trăi suficient ca să apuc și iadul rutier optim bucureștean. acum suntem, încă, în limbo. firest, congrat pentru atitudine (în genere) și second: andaa are altă adresa: http://andaa.ro salut Extrem de
De ce nu merg la Velorutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82939_a_84264]
-
eram într-o fericire completă și când am văzut scenă asta pe traseu eram cu zametul mare vizibil și cu o lacrima mică în ochi. iadul e pavat cu intenții bune. am senzația că voi trăi suficient ca să apuc și iadul rutier optim bucureștean. acum suntem, încă, în limbo. firest, congrat pentru atitudine (în genere) și second: andaa are altă adresa: http://andaa.ro salut Extrem de amuzantă atitudinea. Am intrat pe blog pe un link direct lăsat pe mail cu un
De ce nu merg la Velorutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82939_a_84264]
-
Salut Dragoș, Mișto articolul. L-am citit de vreo două ori și mi-a placut teribil de mult. În timp ce-l citeam m-am gandit ca bormașinilor seminale ce șunt ofuscate de textul tău le-ar trebui o cură cu “Anatomia iadului” (Catherine Breillat);) Alex (ExVianu) @ the hobessian Tocmai am citit articolul lui Sergiu...și în afara unei lipse de inspirație, legate de data publicării, adică 8 martie,(dar ce înseamna lipsa asta de inspirație în raport cu totală lipsa de inspirație a lui DB
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
de perversiuni cu fiecare sau cu mai mulți odată, și pe urmă să vină în camera mea cu țigări și băutură. Era arsă pe gât cu aparatul de sudură de valutiști turci și în felul ei mă iubea. Multă vreme, iadul a fost pentru mine amintirea unui hotel cețos, plin de aburi, unde miroase dulceag a arab și a sânge. Literatură. - De foarte multe ori, articolele pe care le scrieți au un ton tăios, caustic, cu specularea nemiloasă a punctelor slabe
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele personaje nenorocoase ale aceluiași basm. Este momentul când visul devine realitate, iar realitatea nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației americane pe trunchiul neaoș românesc dă naștere unor discrepanțe ilare ce amintesc de Alecsandri și Caragiale. Astfel, primul
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
Florica Madritsch-Marin (1931-1989) Opera scriitorului austriac cuprinde volume de versuri ("Auf der Erde und in der Hölle" - "Pe pământ și în iad", " In hora mortis" - "În ceasul morții", "Unter dem Eisen des Mondes" - "Sub gheața lunii"), romane ("Frost" - "Înghețul", "Die Ursache" - "Cauza", "Der Keller" - "Pivnița", "Der Atem" - "Respirația", "Die Kälte" - "Răceala", ""Holzfällen" - "Tăietorii de lemn", "Auslöschung" - "Stingerea", etc.), piese de teatru ("Der
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
cu capul pe volan. Cît să fi stat? Afară era noapte de-a binelea cînd m-au trezit bătăile în geamurile mașinii. Chipuri hidoase se împingeau ca să mă zărească mai bine. Tot cu urîții ăștia îmi duc traiul și în iad?", m-am întrebat, privindu-i cum se-nghiontesc. "Doamna Marina...". I-auzi, mă cunosc. Peste capul unuia am văzut poarta mea cea roșie, proaspăt vopsită. Iadul e încă pe pămînt. Vocea lui Marie Laforet îmi sparge timpanele: "Je t'aime
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
ca să mă zărească mai bine. Tot cu urîții ăștia îmi duc traiul și în iad?", m-am întrebat, privindu-i cum se-nghiontesc. "Doamna Marina...". I-auzi, mă cunosc. Peste capul unuia am văzut poarta mea cea roșie, proaspăt vopsită. Iadul e încă pe pămînt. Vocea lui Marie Laforet îmi sparge timpanele: "Je t'aime, je t'aime, j'aime ta voix qui me disfait je t'aime..."
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
pe o parașută întinsă în mijlocul unui hangar din California. Când a început să alerge ca un mânz sau vițel, îl dădeau jos din avion pe primul teren de pe care se putea decola și ateriza... Mi-l închipuiam având ca strămoși iadul, un cer ca al nostru, născut în chinuri și dureri și străbătând pământul cu brațele de-asupra capului, să se apere de lovituri, până ce la urmă de tot măciuca te lovește în moalele capului. Deodată, mi l-am închipuit înconjurat
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
Odeon în seara cînd am văzut Genocid dar, și cred că este mai important, m-am dus fără nici un fel de prejudecăți atîrnînd după mine. Știam despre Werner Schwab că a avut un destin ce s-a scufundat deseori în iad și purgatoriu, că s-a născut în 1958 la Graz și a murit în 1994, tot acolo, în comă alcoolică, că a studiat sculptura la Academia de Arte frumoase de la Viena, că după 1990 a ajuns, extraordinar de rapid, un
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
așa cum au și făcut, foarte mult rău. Dar filmul, deși e o incursiune în infern, deși distilează atîta cruzime și atîta amărăciune, îți lasă, în final, un gust stenic; pentru că, iată, ne convingem din nou, în orice condiții, în orice iad, oricare om e liber să aleagă.
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
crime, clocotind de ritmul afacerilor, de dezmățul consumului, lumea Eriniilor dezlănțuite. "Viitorul se profila ca un cazinou, în care toată lumea își încerca norocul și toți sperau să câștige". Demonii din totdeauna - invidia, ura, egoismul, războiul, răzbunarea, teama, durerea - pavează acest iad din ce în ce mai elastic, pe care omenirea sare din ce în ce mai sus, până la imposibilitatea de a mai trăi și muri în pace. Profesorului Malik Solanka "glasul îi tremura de furie" ; vederea slăbită mai reușea să perceapă că lumea era "în neregulă". Nu își mai
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
egoistă, zgîrcită, ticăloasă, depravată. Nu iubise pe nimeni și inima ei nu se înmuiase niciodată. Era o pacoste și un blestem pentru cei din jur. Cînd i-a venit timpul să moară a nimerit, pe drumul cel mai scurt, în iad. Dar, ca toată lumea, avea și ea un apărător în viață și în moarte și acesta era îngerul ei păzitor, care nu voia cu nici un chip s-o lase acolo unde s-ar fi zis că îi e locul. Îngerul ei
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
ceapă și l-a întins femeii care s-a prins bine de el, cu amîndouă mîinile. Firul rezista. Numai că, povestește mai departe Grușenka, cîțiva păcătoși din preajmă au încercat să se prindă de femeie, ca să scape și ei din iad. Femeia însă i-a alungat imediat: era firul dat de pomană de ea, la capătul celălalt era îngerul ei. În clipa cînd femeia a rămas singură stăpînă pe fir, acesta s-a rupt. Îngerul a izbucnit în plîns: nu mai
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
că se va rupe sub greutatea sporită? A fost gîndul că ea are dreptul la salvare (a fost miloasă), în timp ce toți ceilalți își merită locul, ca niște ticăloși absoluți ce erau? A fost precipitarea, graba, nerăbdarea după cele îndurate în iad? Povestea nu spune și Grușenka nu comentează nimic. Recitind așadar această poveste acum, după mai bine de un deceniu de la mult așteptata schimbare, mi-am dat seama de ce sîntem încă atît de departe de a ne salva. În România de
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
sînt, mai întîi de toate, explicit, întretăieri de perspective ale unor morți ce povestesc cum au trăit, cum au murit și ce s-a întîmplat după ce au murit, au revenit sau au plecat din nou. În Paradis, în limb, în iad, în lună. (O altă Causerie, metaforic-metatextuală, ca și celelalte, se numește O călătorie în lună). Poate că personajelei-i bravează moartea cu atîta nonșalanță tocmai pentru că au murit demult. Prin urmare, nu bravează și nici nu sînt nonșalante. Iar primul narator
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
zâne, Rica a învățat carte de la cinci ani, de... frica morții. O mătușă îi spusese că, atunci când Cometa Halley va lovi Pământul, acesta, care este un disc, se va răsturna și toți cei care nu știu carte, vor cădea în Iad. Așa că, pune-te pe învățat... Clasele primare le-a început la Preajba și le-a continuat la Giurgiu, pe atunci un elegant orășel de provincie, cu oameni așezați și case frumoase. Acolo, a devenit vedeta școlii, datorită felului în care
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Ceea ce nu se prea poate. Cel puțin deocamdată. Miles a ajuns la piesa 22 ( Diner au Motel), ritmul s-a mai înveselit. Îi trece repede. Și, împreună cu el, te scufunzi și tu, din nou, în melancolie. Precum personajul ajuns în iad dintr-un celebru banc, căruia tocmai i s-a terminat pauza de țigară. Miles Davis și-a terminat reprezentația și s-a retras pe locul lui de pe etajeră. Ai scris până acum 2991 de semne. Mai ai cam 1000, adică
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
și-a inserării Este Îngerul Iertării Jartiera-i poartă lumea drept ciorap Cei ce beau, cei ce dansează Din priviri o desenează Și viorile străfulgera în sală, Dame bluzele-si sfîșie Polka e o nebunie Partenerii se tot schimba Raiu-n iad ți se preschimba E oră închiderii, ora finală. Sîntem singuri și romantici Cidrul curge-n stropi tomnatici Sfîntul Duh întreabă de friptură Luna-noata dezbrăcată Noaptea-i dulce, parfumata Sigur vei avea o aventură. Deci vîrtej și roată iară Jos
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
ultimele 4 versuri, La valse des fleurs, pe care aș transcrie-o toată, dar spațiul e pe terminate, dar și Când ne spuneam, elegiacă, de-o nesfârșită eleganță, "Îmi suspendai grădinile de jad/ Cu fructe-n rai și rădăcini în iad", dar și... atât. ( Dona Alex)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
a mai scris versurile ‘Spune, inimioară, spune/ Ce durere te răpune?’ Bun, făcea profesorul, dar Alecu Văcărescu, el ce ne-a lăsat?.. Ei, aici, lucrurile se încurcau. Să fie ‘puișor canar’? Nu eram sigur, să fie ‘amărâtul al meu trai/ Iad îmi pare iar nu rai’, nici, pe acestea nu le-a spus Nicolae Văcărescu, spiritul creștin al familiei. Pe scurt, mă făceam de rușine în cazul lui Alecu... Așa că, după multe decenii, ca să mă răzbun pe aceste beizadele care-și
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
mai târziu la fereastra deschisă în noapte. Vocea nu aveam să i-o aud; instrumentele orchestrei o înlocuiau însă preabine. Mi-o închipuiam singură, plină de teamă, tremurând pentru vânătorul ei iubit ce se înhăitase cu puterile din beznă ale iadului. Eram prea tulburat ca să mai înghit fie și un dumicat din felia de Sachertorte, prăjitura mea de ciocolată preferată, căci melodiile din Freischütz, cu care se încheia de obicei concertul de seară, soseau cam în același timp cu desertul. Ascultându
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]