148 matches
-
tâlcul dezvăluit: Cu Dota de Oi a Ciutei Iubirii: Bucur Odre de Codru Recaș, m-a numit Stăpânul Atoate Frumusețile, îți dăm Edenica Nuntă cu purtătoarea de Sica și încununata, Cunună-Mă cu Zeea Daica Nedeea și mi-a zis: Iadeș! Ia de-aici, rupe-te, desfă-te de slăbiciunile lumii tale. Mi-a zis, m-a chemat vocea Zeei ca Junona: Tunetul o să te nască zeu vechi, Tu Ești Viața Vieții Theo-Kronos - Salmolsis - June onorat ca zeu al tunetelor timpului
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca un iadeș. drogați nori copii și nori bătrâni stau în palma cerului, printre degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu umbra lor ușoară le îmbracă. seninuri impudice dănțuiesc peste creste virile și pofticioase, ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ambele forme, franceză și română, ale unicului său roman arată clar că această specie nu i se potrivea lui Macedonski. Ca dramaturg, scriitorul s-a afirmat în tinerețe cu palide prelucrări după piese franceze obscure (vezi Gemenii, Uncheașul Sărăcie ori Iadeș); dramaturgul devine interesant atunci cînd abordează registrul tragic. Drama Saul (1893), scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, este o pastișă raciniană cu ecouri din Shakespeare; Macedonski arborează aici versul solemn și tiradele nobile, de o artificialitate extremă. Puritatea desenului racinian
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Rodica Zafiu E greu de stabilit cât de cunoscut ar mai fi, în viața de zi cu zi, iadeșul. Pachetele cu piept de pui dezosat pe de o parte, jocurile pe calculator pe de alta îi reduc posibilitățile de apariție în conversația curentă. În absența includerii sale în ritualuri de familie, e probabil ca mulți tineri să descopere cuvântul
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
alta îi reduc posibilitățile de apariție în conversația curentă. În absența includerii sale în ritualuri de familie, e probabil ca mulți tineri să descopere cuvântul mai curând în literatură, în dicționare sau pe internet. Or, dicționarele descriu mai ales obiectul iadeș („os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară”, DEX), fiind destul de laconice în prezentarea jocului („rămășag care începe prin ruperea acestui os”, ibidem). O descriere mai amănunțită apare la Lazăr Șăineanu, în
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
O descriere mai amănunțită apare la Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900): „un fel de prinsoare cu acest os între două persoane: cel ce dă un obiect primitorului, care nu zice «știu», trebuie să zică «iadeș», dacă voiește să câștige rămășagul”. Cuvântul e turcesc și s-a răspândit în tot spațiul balcanic, probabil odată cu jocul de memorie. Utilizările ludice ale osului de pasăre (numit în latină furcula) separă destul de bine tradițiile balcanice de cele occidentale. Obiectul
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
dacă voiește să câștige rămășagul”. Cuvântul e turcesc și s-a răspândit în tot spațiul balcanic, probabil odată cu jocul de memorie. Utilizările ludice ale osului de pasăre (numit în latină furcula) separă destul de bine tradițiile balcanice de cele occidentale. Obiectul iadeș e destul de răspândit în lume, dar cu alte funcții, în primul rând cu aceea de a prevesti îndeplinirea unei dorințe: în spațiul nord-american, iadeșul (wishbone) este foarte cunoscut, până la a fi substituit de simulacre din plastic („Cine ar cumpăra un
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
osului de pasăre (numit în latină furcula) separă destul de bine tradițiile balcanice de cele occidentale. Obiectul iadeș e destul de răspândit în lume, dar cu alte funcții, în primul rând cu aceea de a prevesti îndeplinirea unei dorințe: în spațiul nord-american, iadeșul (wishbone) este foarte cunoscut, până la a fi substituit de simulacre din plastic („Cine ar cumpăra un iadeș de plastic? Răspunsul: peste două milioane de americani în fiecare an, adică 5.000 pe zi”, Adevărul, 7.09.2009). Cum osul în formă
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
e destul de răspândit în lume, dar cu alte funcții, în primul rând cu aceea de a prevesti îndeplinirea unei dorințe: în spațiul nord-american, iadeșul (wishbone) este foarte cunoscut, până la a fi substituit de simulacre din plastic („Cine ar cumpăra un iadeș de plastic? Răspunsul: peste două milioane de americani în fiecare an, adică 5.000 pe zi”, Adevărul, 7.09.2009). Cum osul în formă de furcă se rupe în mod natural în două părți inegale, cel care rămâne cu partea mai
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
culturi: de exemplu, articolul din ediția franceză a Wikipediei despre fourchette menționează că aceasta este numită și „l’os du bonheur”, „os des voeux” sau „l’os à souhait”, atribuind copiilor obiceiul de a formula o dorință legată de ruperea iadeșului. De altfel, tot în Șăineanu (care citează din Șezătoarea) aflăm că și în spațiul românesc exista o versiune asemănătoare a superstiției, mai crudă prin concretețea imaginii metaforizante a segmentului lung din osul rupt (asemănător cu o unealtă): „osul de la pieptul
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
altfel, tot în Șăineanu (care citează din Șezătoarea) aflăm că și în spațiul românesc exista o versiune asemănătoare a superstiției, mai crudă prin concretețea imaginii metaforizante a segmentului lung din osul rupt (asemănător cu o unealtă): „osul de la pieptul găinei (iadeșul) tras de doi, la care rămâne hârlețul în mână are să-l îngroape pe celalt”. În jocul balcanic, fiecare dintre cei care au rupt iadeșul încearcă să-și păcălească adversarul dându- i un obiect pe care acesta să-l primească automat
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
imaginii metaforizante a segmentului lung din osul rupt (asemănător cu o unealtă): „osul de la pieptul găinei (iadeșul) tras de doi, la care rămâne hârlețul în mână are să-l îngroape pe celalt”. În jocul balcanic, fiecare dintre cei care au rupt iadeșul încearcă să-și păcălească adversarul dându- i un obiect pe care acesta să-l primească automat, uitând de joc. Termenul turcesc, după Șăineanu, ar proveni din forma persană yadest «îmi amintesc». Așa cum arată Emil Suciu, în recentul său Dicționar al
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
adaptarea unor narațiuni de largă circulație, în care o femeie câștigă rămășagul cu bărbatul ei trezindu-i gelozia sau, dimpotrivă, își maschează trădarea sub un pariu, dramaturgii au ales ipostaza pitorească și, se pare, foarte cunoscută de publicul vremii, a iadeșului. La Alecsandri, în Iorgu de la Sadagura (1844), Zoița ațâță gelozia soțului ei - personaj eminamente balcanic, cu nume greco-turcesc, Agamemnon Kiulafoglu -, cu care joacă iadeș („De când am pus iedeș amândoi, n-am cap să mă odihnesc”). Acesta îi cere exasperat cheia
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
un pariu, dramaturgii au ales ipostaza pitorească și, se pare, foarte cunoscută de publicul vremii, a iadeșului. La Alecsandri, în Iorgu de la Sadagura (1844), Zoița ațâță gelozia soțului ei - personaj eminamente balcanic, cu nume greco-turcesc, Agamemnon Kiulafoglu -, cu care joacă iadeș („De când am pus iedeș amândoi, n-am cap să mă odihnesc”). Acesta îi cere exasperat cheia de la orologiul în care bănuiește că e ascuns un bărbat: „Zoița (dându-i cheia): Dacă nu mă crezi, poftim cheia... deschide și vezi. (Kiulafoglu
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
n-am cap să mă odihnesc”). Acesta îi cere exasperat cheia de la orologiul în care bănuiește că e ascuns un bărbat: „Zoița (dându-i cheia): Dacă nu mă crezi, poftim cheia... deschide și vezi. (Kiulafoglu ia cheia) ! am câștigat rămășagul”. Iadeș e și titlul unei piese a lui Alexandru Macedonski (din 1880), care se încheie cu o scenă asemănătoare, în fața unui dulap încuiat: „Elena (dându-i cheia): Ei bine! Na-o. (pe când Guguță aleargă la dulap, Elena se umflă de râs
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
unei piese a lui Alexandru Macedonski (din 1880), care se încheie cu o scenă asemănătoare, în fața unui dulap încuiat: „Elena (dându-i cheia): Ei bine! Na-o. (pe când Guguță aleargă la dulap, Elena se umflă de râs și îi strigă:) Iadeș!”. Tot Iadeș se intitulează un film românesc din 1926. Jocurile la modă pot fi trecătoare, dar referin- țele literare rămân.
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
a lui Alexandru Macedonski (din 1880), care se încheie cu o scenă asemănătoare, în fața unui dulap încuiat: „Elena (dându-i cheia): Ei bine! Na-o. (pe când Guguță aleargă la dulap, Elena se umflă de râs și îi strigă:) Iadeș!”. Tot Iadeș se intitulează un film românesc din 1926. Jocurile la modă pot fi trecătoare, dar referin- țele literare rămân.
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
zborul amnezic le-ncarcă de miere”. O asemenea poezie trece dincolo de postmodernism, nu rămîne dincoace de el. La o privire atentă, fiecare imn component își dezvăluie o „temă” și o „figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
la ochi. El e ultimul care moare. - Tii, băga-mi-aș! se iți Chisăliță pe lângă subțioara lui. N-am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... - Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista de pe umăr, cu un oftat însoțit de un zgomot de oale sparte și de tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea? - Dar pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche? întrebă
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
să te cărăm după noi, măzăriche? întrebă Pârnaie, stând, mai departe, cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. - Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu rugineli. - Ce mai întrebi atuncea? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. - Iadeș! spuse acela, mai repede chiar decât plesnitura de pe țeastă. - Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. - Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... - Și ți se întâmplă des?! se minună
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. - Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... - Și ți se întâmplă des?! se minună piticul. - Păi dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici cu o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai de capul meu, se căină chelul, trăgându-și fesul țuguiat
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai de capul meu, se căină chelul, trăgându-și fesul țuguiat ca un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. - Iadeș! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de cald, vorbi către sine. - Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese de-a dreptul pe jos, rezemându-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o dungă, vezi cum ies aburii.. - Cum faci să te uiți într-o dungă? întrebă Chisăliță. - Te uiți fix, ca lupii
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
mici. Dacă stai așa, vezi dintr-o dată multe lucruri care înainte nici nu ziceai... - Care-i prostul? întrebă Pârnaie, căutând, totuși, de-a lungul muchiilor sclipitoare. - Ăla care râde de ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe sine, Iadeș. - Ba io zic că ăla care se uită ca prostu..., i-o reteză Pârnaie. - Atunci te pomenești că io-s ăla..., conchise Iadeș, fără să trădeze vreo surpriză. Fesul era țuguiat, cu un pompon multicolor în vârf, și-l trase
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]