120 matches
-
Hotar nu mai văzui atunci/ dorinței mele de-a zbura/ cu stolu-naripat de prunci/..."). Tonul general al poemului este grav-visător, promițător de lucruri esențiale și asigurarea lui pe tot parcursul poemului se face, în mare parte, prin ritmul clasic (metri iambici, cu rimă încrucișată). Dar pe alocuri, poetul inserează zglobii interludii în ritm popular, probabil cu rol de sentință sau reflecție asupra momentului epic respectiv - care funcționează însă ca refrenul cîntat în filmele muzicale. Un exemplu ar putea fi versurile următoare
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
mare care să fie cunoscută de orice român. Nu există deocamdată fonduri pentru această finalizare. Ca și toate versurile din Vechiul Testament, trecând la Testamentul cel nou, poetul Ioan Ciorca folosește același tip de versificație, cu rânduri de 8 silabe, ritm iambic și rimă împerecheată. Să vedem cum au fost interpretate în versuri versetele evanghelistului Ioan, de la capitolul 1, din traducerile lui Gala Galaction, Bartolomeu Anania și Dimitrie Cornilescu, în Noul Testament. Mai întâi traducerea pr. Galaction din grecește: Ἐν ἀρχῇἦν ὁλόγος καὶὁλόγοςἦν
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
Prezentul etern eminescian (1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003), Libertatea metafizica eminesciana (2005), Deșchideri metafizice în lirica eminesciana (2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). 4. Garabet Ibrăileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Prezentul etern eminescian (1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003), Libertatea metafizica eminesciana (2005), Deșchideri metafizice în lirica eminesciana (2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). 4. Garabet Ibrăileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
are și aici ultimul cuvînt; Pillat creează iar o formă nouă. Fiecare poezie are două strofe a cîte patru versuri. În contrast calculat cu lumea cenușie și dură prezentă în catrene, poetul optează pentru cel mai nobil vers, pentru endecasilabul iambic, întorcînd oarecum pe dos lumea tradițională a sonetului, înlocuită aici de cea a tristeții și a resemnării, proprie milioanelor de nedreptățiți ai sorții: Cu mîna stau la gură și tăcută, Desculță și cu părul sub basma. Nu te uita la
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
nume, simboluri, jocuri de cuvinte, culori, figuri exotice, fie se angajează în labirintul de semne, cu riscul rătăcirii, al eșecului decriptării, cu inevitabilul și supărătorul „stop joc“. Horia Zilieru își construiește poemele, începînd chiar de la tiparul sonetului (rime alternate, ritm iambic/endecasilabic, două catrene și două terțete, vers din unsprezece silabe, nuclee tonale etc.), le lucrează și nu se lasă ademenit de cîntecele de sirenă ale „inspirației“ și improvizațiilor de tot felul; între poeții care citesc înainte de a „compune“ versuri, Horia
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
cu materia lumii dimoviene (profesoarele care predau „gameților” științe naturale, cu voci „anahorete” - iată un scenariu epic perfect dimovian), însă chiar ritmul și rima vin din Dimov. Să aruncăm o scurtă privire analitică pe prima strofă doar: scrisă în ritm iambic, combinat cu amfibrah și peon 2 pe final de vers, într-o cascadă de ingambamente și cu rimă împerecheată (cu varii tipuri de construcții, regăsibile în paleta lui Dimov), amintește de formula poetică din dimovianul Simbolism. Același scenariu este dezvoltat
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
trecutul imemorial, este reportajul versificat despre catastrofa din martie 1847, despre incendiul care a distrus atunci o bună parte a Bucureștilor. Memorabilul (sic!) focului mare (1847), deoarece relatează un cataclism de dimensiuni naționale, apelează la un vers "nobil", la endecasilabul iambic. De recentă origine italiană, exotic sub pana lui Pann, acest vers îi servește poetului ca să relateze, cu un realism de pictor primitiv, cu o minuție breugheliană, ce s-a întîmplat în București în acea teribilă zi, oră cu oră. Față de
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
naltul plai senine-s făr^ de nori/ Și gerul zugrăvi pe geamuri mîndre flori" (Vioreaua de martie). în tot acest catalog de versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără îndoială endecasilabul iambic, versul sonetului petrarchist; după cum sonetele marchează, desigur, punctul cel mai înalt al poeziei lui Asachi. La cealaltă limită a unei scări prozodice imaginare, întîlnim versul de tip folcloric, octosilabul trohaic; romantismul, tot mai prezent, sfîrșește prin a-l influența și
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
degrabă de ideologie literară decât propriu vorbind poetice. Poemul ilustrează câteva dintre temele principale ale gândirii lui Eminescu și este, în plus, unul dintre textele cele mai bine lucrate artistic. El este și o sinteză a vocilor lirice eminesciene. Versul iambic de 7-8 silabe nu-l slujește decât în parte pe poet și anume în chemările iubirii (care, luate separat, seamănă cu idilele), în episodul cu Cătălin, dar deloc în viziunile cosmologice, în reflecțiile lui Hyperion, adică în partea de simboluri
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
tipar de poezie corespunzător ultimei sale faze de evoluție. Dincolo de rigorile obligatorii ale acestei forme fixe, rigori mai degrabă strofice, poetul român inventează altele noi, parcă pentru a-și demonstra lui însuși întinderea virtuozității la care ajusese. în rondeluri, octosilabul iambic domină, dar iambul e înlocuit uneori cu metri trisilabici, cu amfibrahi și anapești, tocmai pentru crearea unui contrast muzical între versul scurt și tipul de metru: Pe cînd orice ore rănesc, Iar ultima vecinic omoară... Tot sufletul mi-este o
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
îl convinseseră de superioritatea absolută a versului asupra oricăror alte forme literare. Iată însă că volumul In grădină contrazicea de la primele versuri ideea curentă despre poezie: e un imens poem închinat florilor, scris în același tip de vers (alexandrinul românesc iambic de 18 silabe), în același registru lingvistic, cu aceleași figuri de stil, în aceeași atmosferă. Divizarea prea-lungului poem în mai multe poezii distincte pare să fie aproape convențională. Volumul impunea o anumită melodie rezultată din muzicalitatea inconturnabilă a versului lung
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
a doua operație: citirea atentă a poeziei. Și când le-am cerut s-o recitească. Când i-am invitat să spună ce văd ei cu ochiul liber în poezie (mă refeream la faptul că poezia respecta prozodia, că ritmul era iambic, că versurile aveau rimă și erau grupate în strofe de câte patru și așa mai departe), nici unul nu s-a dovedit în stare să remarce o particularitate, vizibilă cu ochiul liber, extrem de rară în poezia lirică de factură tradițională și
Poți învăța să scrii literatură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4558_a_5883]
-
efort. Dincolo de mesajul ideatic al poemului, traducătorul român căuta o cadență interioară, întruchipare a stării de melancolie dominantă în text. Odată cu noua poezie, alexandrinul românesc (de 14 silabe, sub formă catalectică și acatalectică) își face apariția, aproape obligatoriu în ritm iambic: versul de bază al pașoptismului se născuse și el urma să domine pentru multă vreme poezia românească, mai ales pe cea din Muntenia. S-a afirmat deseori despre Heliade că ar fi fost doar în tinerețe un autor interesant și
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
figura fonetică a rimei și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Prezentul etern eminescian (1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003), Libertatea metafizica eminesciana (2005), Deșchideri metafizice în lirica eminesciana (2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). 4. Garabet Ibrăileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
medicul și artistul către poezia completă, prin care renasc și se reunesc ritmurile cardiace cu prosodia pe care doar poetul le poate alinia și reda comprehensibil. Cordul devenit inimă, își recapătă esența vie, cu cele mai variate cadențe: ritmul bradicardic iambic, ritmul tahicardic troheic, extrasistolele dactilice, ritmurile de scăpare, amfibrahice. Iar cele trei figuri sunt reunite în contemplare și în modalitatea de exprimare, căci fiecare este câte puțin din toate: medicul a găsit în cord frumusețe și armonie, artistul a descoperit
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
melodie pe care nu o pot uita nici acum: - Eu sunt Bobby Giordano!! urlă el, răgușit. Mama-i din Ploiești, tata din Milano.../ Stilul meu inconfundabil și versul trohaic fac victime pe unde mă duc.../ Cuceresc orice femeie în metru iambic și fut tot ce-apuc... Bravoo! se auzi strigătul unui tânăr din sală. Bine, Giordano! Însă acesta continuă, cu o privire absolut incredibilă, pentru care orice actor și-ar fi dat probabil și viața: - Vă reamintesc, eu sunt Giordano Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Este cu adevărat extraordinar. E uimitoare, de asemenea, ușurința cu care autorul versifică mituri și legende vechi, cum e „Cetatea păgânilor (Balvanyos)”, folosind versul clasic în structură endecasilabică, rimând versurile 1-4 și 2-3, cu o perfecțiune a versificației, în ritm iambic, fără să greșească măcar o dată ritmul, deși poemul este de largă întindere. E cu adevărat o măiestrie a poetului. Măcar pentru acest poem și poate fi socotit un versificator demn de marii clasici. Publicarea acestui volum postum de poezie este
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
al formei, numărul rimelor nu poate fi nici mai mic nici mai mare de 4, cifră a cărei semnificație o vom vedea pe parcurs. Alte reguli importante reclamă folosirea cu strictețe a versului endecasilabic (de 11 silabe) și a ritmului iambic, fapte ce conduc la obținerea rimei feminine, în care accentul cade întotdeauna pe penultima silabă. Nu întâmplător, Shakespeare a scris 154 de sonete, ci tocmai pentru a ne reaminti că într-un asemenea poem există 14 versuri a câte 11
SONETUL SI MATEMATICA ASTRALA de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367995_a_369324]
-
melodie proprie). A scris idiomele, canoane la Învierea Dreptului Lazăr, la duminica Mironosițelor, la nașterea Maicii Domnului, la zămislirea Sfintei Ana, etc., creații din care se inspiră masiv Sfântul Teodor Studitul. A scris și un mic poem de 128 trimetri iambici în care-și exprimă adeziunea la hotărârile Sinodului VI Ecumenic, din anul 651. Monument al imnografiei creștine răsăritene Opera clasică a Sfântului Andrei Criteanul este Canonul cel Mare, un vast poem, remarcabil prin profunzimea evlaviei și a pocăinței. Canoanele liturgice
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348642_a_349971]
-
maioresciană”, surprinzând poetul ,,citind în dicționare și în stele”, și ,,grupând cuvinte” într-un ,,tom saturat de frumuseți esențiale, rostite în cuget deplin, măestrind cu har la haina vremii din totdeauna și de acum.” Sonetele, (în metru clasic, în cel iambic, în metru liber sau sontete-rondel, sonete-gazel și incipituri cu litere străine) pline de sensibilitate și harice, îndeamnă la meditație. Din nou problematica existențială se rânduiește firesc, prin trăirile pline de substanță în fața naturii, a necuvântătoarelor, a iubirii, durerii, fiind din
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
Măsura trebuie să fie egală sau simetrică: decasilab sau endecasilab, adică versurile pot fi de 10 sau 11 silabe, chiar și de 12 (vers alexandrin). 4. Ritmul este unul din cele mai importante aspecte, și anume acesta trebuie să fie IAMBIC, e specific sonetului. Adică prima silabă este neaccentuată, iar a doua este accentuată (și tot așa, alternativ, până la ultima silabă - a 10-a, a 11-a sau a 12-a, în funcție de măsura aleasă). În final, să scrieți numele Dvs, vârsta
O PROVOCARE LITERARĂ ÎN MARGINEA SONETULUI de ALEXANDRINA CHELU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350521_a_351850]
-
tabloul sufletului mereu în căutare, veșnic tânăr și uneori mistuit de intrebari ce fac parte din esență stărilor sufletești" de către doamna Mărie McFressie. Deseori, constatând personal, ca pentru un om care mai greu este să potrivesca rimă, să calculeze "metrul iambic" și să suporte rigorile lexice ale cuvintelor transmițând totodată mesajul dorit, acompaniat de o superbă ploaie de imagini din coloritul metaforelor și rimelor poetice, lucrul cuvintelor comune --folosirea lor -- este un proces de altfel foarte scump pentru domnul Rujoiu! Poezia
MIHAIL RUJOIU- IN PRAGUL LANSARII A DOUA VOLUME DE POEZIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345583_a_346912]
-
să exprime foarte mult și, în acest fel, să ofere cititorului cât mai multe tablouri imaginare. Spre deosebire de alte poezii, sonetul are o regulă (pe lângă cele referitoare la rimă și numărul versurilor) peste care nu este permis a se trece: ritmul iambic. Aceste reguli stricte, în mod paradoxal, la prima vedere, stabilesc o relație deosebit de interesantă între sonetul literar și muzică. În acest sens, George Călinescu definea sonetul ca fiind „o compunere muzicală”, ia Rainer Maria Rilke, autorul Sonetelor către Orfeu, definea
DESPRE FARMECUL SONETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369964_a_371293]