389 matches
-
de 12 mm. Pe aversul medaliei este reprezentată simbolic România sub forma unei femei sprijinindu-se cu mâna stângă de o sabie și care ține cu mâna dreaptă ridicată o cunună de lauri. Femeia pășește peste tunuri, drapele, puști și iatagane aruncate la picioarele sale. În spatele și în dreapta ei este reprezentată acvila română, iar în stânga ei, în picioare, se găsește un înger înaripat ținând cu ambele mâini un drapel încununat, desfășurat spre partea stângă a medaliei. În spatele acestui grup de personaje
Medalia Apărătorilor Independenței () [Corola-website/Science/328501_a_329830]
-
mânerele de umărul lamei. Plăcile de prindere sunt de obicei făcute din os, fildeș, corn sau din argint, având formă de „aripi” sau „urechi” pe ambele părți ale măciuliei (forma previne alunecarea mânerului din mână atunci când este utilizat pentru tăiere). Iataganul are forma diversificată și în funcție de regiune. Iataganele din Balcani au urechi mai mari și sunt, adesea de os sau fildeș în timp ce iataganele din Anatolia au urechile mai mici, care sunt făcute adesea din corn. Pe multe iatagane se pot vedea
Iatagan () [Corola-website/Science/325894_a_327223]
-
sunt de obicei făcute din os, fildeș, corn sau din argint, având formă de „aripi” sau „urechi” pe ambele părți ale măciuliei (forma previne alunecarea mânerului din mână atunci când este utilizat pentru tăiere). Iataganul are forma diversificată și în funcție de regiune. Iataganele din Balcani au urechi mai mari și sunt, adesea de os sau fildeș în timp ce iataganele din Anatolia au urechile mai mici, care sunt făcute adesea din corn. Pe multe iatagane se pot vedea sofisticate opere de artă pe mâner și
Iatagan () [Corola-website/Science/325894_a_327223]
-
sau „urechi” pe ambele părți ale măciuliei (forma previne alunecarea mânerului din mână atunci când este utilizat pentru tăiere). Iataganul are forma diversificată și în funcție de regiune. Iataganele din Balcani au urechi mai mari și sunt, adesea de os sau fildeș în timp ce iataganele din Anatolia au urechile mai mici, care sunt făcute adesea din corn. Pe multe iatagane se pot vedea sofisticate opere de artă pe mâner și pe lamă, indicând valori simbolice considerabile. Neavând nicio mască, iataganul se purta lipit de corp
Iatagan () [Corola-website/Science/325894_a_327223]
-
utilizat pentru tăiere). Iataganul are forma diversificată și în funcție de regiune. Iataganele din Balcani au urechi mai mari și sunt, adesea de os sau fildeș în timp ce iataganele din Anatolia au urechile mai mici, care sunt făcute adesea din corn. Pe multe iatagane se pot vedea sofisticate opere de artă pe mâner și pe lamă, indicând valori simbolice considerabile. Neavând nicio mască, iataganul se purta lipit de corp cu teaca fixată de talie cu o eșarfă de mătase, reținut de un cârlig.
Iatagan () [Corola-website/Science/325894_a_327223]
-
de os sau fildeș în timp ce iataganele din Anatolia au urechile mai mici, care sunt făcute adesea din corn. Pe multe iatagane se pot vedea sofisticate opere de artă pe mâner și pe lamă, indicând valori simbolice considerabile. Neavând nicio mască, iataganul se purta lipit de corp cu teaca fixată de talie cu o eșarfă de mătase, reținut de un cârlig.
Iatagan () [Corola-website/Science/325894_a_327223]
-
bijuterie magică, ce îi poate ajuta pe cei cu inima pură. Jack va trebui să urmeze direcția indicată de apusul Soarelui și răsăritul Lunii. Dar viziunea este întreruptă de apariția bruscă a unei bande de vânători de recompense, cu patru iatagane în loc de mâini, și înfășurați în panglici. Într-un moment dificil al luptei, mai intervine un personaj: o femeie misterioasă, care îl ajută pe Jack să scape de vânători. Fug amândoi din oraș călare pe niște ukle (un fel de cămile
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
Dălhăuș, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuți, ar fi adus-o de la Constantinopol, după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea "Fatih" (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins și jefuit de turci, iar icoana - tăiată cu iataganele și aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopții, un vuiet neobișnuit a cutremurat grajdul, iar caii, speriați, au început să se omoară între ei. Zgomotul si nechezatul cailor au alertat grăjdarii, care
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
mării. De data aceasta, soarele ce se naște din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârnește lacrimi de bucurie pe obrazul lui întristat. Descoperă cu tristețe că fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuți - cicatricile de pe fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt se văd și astăzi, ca și cum ar fi făcute în carne adevărată. Se spune că, de-a lungul timpului, această sfântă icoană a
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
Nicolae Iorga, probabil în 1936. În biserică sunt înmormântate soția și ficele logofătului.Biserica a folosit și la protejarea locuitorilor,având la intrarea din pridvor în pronaos o ușă de stejar foarte solidă,care încă păstrează urmele de bardă (sau iatagan) ale năvălitorilor de pe aceste meleaguri. Dintre preoții care au slujit la biserica din Ludești se remarcă Nicolae Cercel, care a fost și învățător. Acesta a avut 4 băieți și 2 fete. Trei băieți au ajuns la rândul lor preoți. Dintre
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
ucenicii săi, pentru că seamănă bine cu cea de la Nămoiești, care a fost datată în perioada în care a trăit apostolul" Legenda mai spune că, pe drum, pe monahul Amfil l-au prins turcii, care au profanat icoana tăind-o cu iataganul, apoi au aruncat-o în mare. Scăpând de turci, călugărul s-a dus în satul lui din Dobrogea și in timpul ăsta icoana a venit și ea, pe mare, de-a gasit-o apoi Amfil pe țărm. A adus-o
Biserica de lemn din Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312443_a_313772]
-
două decenii de la prima conflagrație mondială, timp în care oamenii au plâns pe cei dispăruți și și-au urmat cursul vieții lor simple, pe cerul Europei s-au adunat nori negrii ai războiului. Puternicii continentului încheiau tratate secrete, înfigeau lăcomi iataganele în trupul unor vecini, dar se pândeau feroce. În tihna patriarhala a satelor, s-au revărsat ordine de chemare la concentrare. Oamenii au înțeles că urgia războiului este aproape de ei. După Al Doilea Război Mondial s-a înfăptuit reforma agrara
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
rănit mortal de focurile turcilor, fiind împușcat în piept și cap . Eroicul comandant al cetății, care a supraviețuit un asediu timp de 36 de zile în fața unei armate imense, a fost întins pe un tun otoman și decapitat cu un iatagan . Turcii au cucerit cetatea și au câștigat victoria. Doar o mână de apărători ai cetății au supraviețuit atacul, prin liniile otomane. Armata otomană a suferit pierderi masive, estimate la circa 18,000 de călăreți și 7,000 ieniceri, corpul acestora
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
vânzători!<br> <br> De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,<br> Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,<br> Când patria sau mama, cu inima duioasă,<br> Va cere ca să trecem prin sabie și foc!<br> <br> N-ajunse iataganul barbarei semilune,<br> A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;<br> Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,<br> Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!<br> <br> N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
este așezată pe o pernă sau masă în apropierea imaginii domnești. Alte semne ale puterii sunt buzduganul și sabia, întâlnite la Domnii munteni și moldoveni. Aceste simboluri pot fi regăsite pe monedele, sigiile, stemele șisteagurile vremii. Buzduganul și sabia sau iataganul au fost până la Alexandru Ioan Cuza însemnele principale domnești. În unele cazuri Domnii sunt reprezentați și cu alte simboluri, altele decât buzduganul și sabia. Dimitrie Cantemir este un astfel de caz, el fiind reprezentat cu un baston scurt, asemănător cu
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
resemnați, cetățeni ascultători, veșnic căzuți în dizgrație, revoltați doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn, suportând fără să crâcnească biciul tătăresc și iataganele otomane, sărutau cu abnegație pintenii habsburgici și tureacii rusești, fără ca buzele să dea vreun semn că ar obosi de-a lungul veacurilor. Fațadele purtau cearcăne, ferestrele se închideau cu obloane grele. Geamurile fără voleuri fuseseră îmbrăcate în cagulele draperiilor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Odată cu zorii, Nogodar ajunse la ail-ul spre care galopase Întreaga noapte. Nu erau decât șase corturi de pâslă, destul de sărăcăcioase. Sosirea lui provocă agitație. Un tânăr tătar, care nu părea a avea mai mult de 16 ani, ieși, cu un iatagan În mână, dintr-un cort. Dintr-un alt cort ieși o bătrână, ajunsă din urmă de un bărbat scund, de vreo cincizeci de ani. Tânărul Îl ajută pe Nogodar să-l dea jos pe copil din șa și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Hunedoara scăpase, dar căpitanul avea misiunea de a-l apăra pe regele Vladislav al Ungariei. Căzuse alături de rege, sub presiunea a peste patru sute de ieniceri. Îl apărase până la capăt, Într-o luptă fără nici o șansă, iar când regele căzuse sub iatagane, Oană Îi mai apărase Încă trupul, spre a nu fi ciopârțit, și nu putuse fi ucis În lupta la sabie, căci cine ajungea În preajma lui era secerat, dar căzuse sub săgețile trase de aproape de către arcașii otomani, sub comanda lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
La centura acelui tânăr cu ochi albaștri se putea vedea cu claritate garda bogat Împodobită a unei săbii. Nu era o sabie ca acelea pe care le purtau locuitorii Moldovei sau ai țărilor europene, ci semăna mai mult cu un iatagan. Un iatagan uriaș, cu un mâner de aur care strălucea În lumina lunii, pe garda căruia se aflau perle albe. Privite și mai de aproape, acele perle se dovedeau a fi un semn. Degetul lui Nogodar se plimbă Încet de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acelui tânăr cu ochi albaștri se putea vedea cu claritate garda bogat Împodobită a unei săbii. Nu era o sabie ca acelea pe care le purtau locuitorii Moldovei sau ai țărilor europene, ci semăna mai mult cu un iatagan. Un iatagan uriaș, cu un mâner de aur care strălucea În lumina lunii, pe garda căruia se aflau perle albe. Privite și mai de aproape, acele perle se dovedeau a fi un semn. Degetul lui Nogodar se plimbă Încet de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vadă. Iar el, Nogodar, era cel care Îl adusese pe drumul destinului său. Și, ceea ce era mai ciudat, toate acestea Înlăturau teama. Nu puteau ieși fără să fie doborâți, din prima fracțiune de secundă, de armele celor de afară, săgeți, iatagane sau pumnale. Și totuși, teama dispăruse. Firește, Nogodar va muri, și nu peste foarte mult timp. Vechii mongoli simțeau apropierea lui Tengri cu mult timp Înainte de a pleca spre el. Și purtau această apropiere În tăcere, cu demnitate. Dar nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-l pe loc. Abia atunci mongolul le făcu semn că În jur nu se mai află nimeni. Urmăritorii lor nu erau tătari din Crimeea, ci aveau trăsături arabe. Erau Înfășurați În burnuzuri albe, pe cap aveau turbane galbene și purtau iatagane. Trupurile lor nu puteau fi lăsate acolo. Le traseră În interiorul monumentului, iar Nogodar spuse că, la noapte, cei ce aprind făcliile vor face restul. Porniră Înapoi, pe aceeași alee pe care veniseră. Pelerinii dispăruseră, căci se Însera, iar spiritele trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În mijlocul luptătorilor săi, cu hlamida domnească purpurie, cu marginile din blană albă de hermină. Era mai tânăr decât se aștepta, poate cu zece ani mai tânăr decât emirul. Oștenii Ak Koyunlu, cu trăsături mongole, purtând turbane albe pe cap și iatagane cu teci aurite la brâu, făcură un culoar prin care Ștefan trecu zâmbitor, cu privirile ațintite asupra lui Uzun Hassan. Înalt și smead, cu o ținută dreaptă și un chip prietenos, Uzun făcu cei trei pași de Întâmpinare a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la sabie și Încercară să se desprindă din vâltoare. Dar nu reușiră. Aripile tătarilor Îi Învăluiră. Câțiva fură prinși cu lațul, spre a fi interogați sau vânduți ca robi. Ceilalți nu putură rezista presiunii imense a atacului, căzând, tăiați de iatagane, sub copitele cailor. - Doamne, spuse Ștefan, privind În urmă, iartă-ne, Doamne, oștenii și nu le Împrăștia sângele pe câmpia asta! Spătarul Albu văzuse și el pieirea Întregii ariergarde. Știa că nu vor ajunge la Nistru și că nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ascunși În căruțe, arcașii reușeau să țină la distanță atacatorii. Dar știau că sunt Încercuiți. - Crezi că vor sosi la timp, stăpâne? Întrebă, Îngrijorat, Moussa. - N-au obiceiul să Întârzie... spuse Uzun Hassan, punându-și cămașa de zale și Încingând iataganul. Cât mai putem rezista? - Nu mult. Nici jumătate de ceas. Tătarii se rotesc În jurul caravanei, dar nu pot intra. Cred că așteaptă poruncă de la Ogodai, care nu pare a fi aici. Cred că e pe urmele voievodului Ștefan. Noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]