8 matches
-
obișnuiau să culeagă pentru seraiul împărătesc feciori și fete, alegând asemenea pradă din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
însă în căptușeala hainei îi rămăsese o carte pe care slujitorul a adus-o stăpânei sale. Călărețul ucis părea a fi un trimes tainic și acea carte cuprindea poate vești în legătură cu treburile împărăției. Doamna Roxelana a chemat pe doi din icioglanii săi caligrafi și le-a dat cartea s-o deslege. Cum au străbătut cu privirile rândurile epistolei, acei icioglani au căzut cu frunțile la pământ și au strigat: — Aman, doamnă! se găsesc în această carte uneltiri primejdioase împotriva stăpânului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fi un trimes tainic și acea carte cuprindea poate vești în legătură cu treburile împărăției. Doamna Roxelana a chemat pe doi din icioglanii săi caligrafi și le-a dat cartea s-o deslege. Cum au străbătut cu privirile rândurile epistolei, acei icioglani au căzut cu frunțile la pământ și au strigat: — Aman, doamnă! se găsesc în această carte uneltiri primejdioase împotriva stăpânului nostru padișahul. —Vai! a strigat doamna Roxelana, pocnindu-și palmele; numaidecât vreau să cunosc primejdia, ca s-o afle c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru viața stăpânului nostru este să dăm la iveală uneltirea, au să n-o dăm. Căci dacă o dăm pe față, pentru sufletul părintesc va fi ca și o moarte; iar dacă n-o dăm, primejduim deasemeni pe luminăția sa. Icioglanii au îngenunchiat și au bătut metanie, apoi s-au retras. — Nu spuneți încă nimic nimănui, i-a îndemnat doamna Roxelana, și și-a tras din cingătoare naframa, ca să-și ascundă lacrimile. Cartea a rămas pe măsuța de abanos. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întors la Istambul. VIIItc " VIII" Înlănțuirea predestinată a întâmplărilor s-a oprit o clipă, așa încât unii dintre muritori să aibă iluzia biruinții și a veșniciei. Numaidecât fantomele adevărului au ieșit din mormintele proaspete. La cel dintăi popas pe drumul Istambulului, icioglanii care despoiaseră pe șahzadè s-au înfățișat la marele stăpân, îngenunchind și întinzându-i hârtiile găsite asupra mortului. Soliman s-a posomorât. Masa fusese bună. Îl aștepta hodina pe piei de tigru a ceasului de după-amiază. —Ce-i asta? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vinovați alții dintre atâți răi care furnică în umbra Porții? Mișelnică e făptura omenească și mânia fără frâu îndeamnă în anume ceasuri pe domnii lumii să dea drumul izvoarelor de sânge, ca să nu mai rămâie neam omenesc trăitor sub soare! Icioglanii se retrăseseră. Sultanul se cumpănea înainte și îndărăt în locul său, clătinat de spaima singurătății. Murmura versete sfinte. O Allah! Ila Allah! singur mă aflu în valea mâhnirii... Chiamă pe rob sub lumina ta; contenește-i osânda. A lovit cu inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic, împărații au și alte mijloace tot așa de sigure ca să te scufunde dintrodată în umbra nopții. Împăratul și doamna Roxelana se aflau singuri. Doamna Roxelana tăcea, palidă ca niciodată. Stăpânul cel mare l-a primit sever. A intrat un icioglan cu cupe de băutură dulce pe-o tavă de aur. Ia și bea, l-a îndemnat bătrânul c-o voce care n-avea în ea nici dragoste, nici ură. Baiazid s-a cutremurat. A întins mâna, a luat o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]