493 matches
-
îmi pari a fi jidov, mai suspină regele de sub perucă... - De fapt sunt juvete, preastrălucite, și sunt din România, încercă inconștientul Verdunel, o glumă oltenească considerată perfectă pentru a mai dezgheța atmosfera împuțită din toate punctele de vedere. - Eram sigur, icni un fel de râs de sub blană, iar curtea începu iar să ofteze și să leșine de admirație... - Roma, Roma, înseamnă că ați fost trimis de către bunul nostru prieten, papa. Dar unde ați studiat medicina de v-a dat ilustrul părinte
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
-nnegură zarea cu-a lor supărare, închid orizonturi și-ntunecă sori. Apoi în rafale de viscol descarcă troiene de nea peste parcul proscris, ce vor conteni doar când vântul remarcă schimbat peisaju-n tărâmuri de vis. Sub alba hlamidă o bancă icnește, aleile triste sunt prinse-n covor, o creangă de măr apăsată trosnește, tot parcu-i strivit sub povara din nor. Și iar glasuri iuți mai încearcă solie, spre Eol prin cioară trimis-au cuvânt, să-mprăștie norii și soarele vie, omăt
ALEILE TRISTE ÎN PARCURI AŞTEAPTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1418024816.html [Corola-blog/BlogPost/382079_a_383408]
-
a îmbrâncit, trântindu-l. Căzut ca bolovanul pe pardoseala de gresie, Ghiță s-a lovit la frunte, amețit de tot sub loviturile de tigaie. A găsit și Violeta un sucitor în cămară și l-a izbit și ea cu forță, icnind după fiecare lovitură. Speriată, Maria a țipat: - Terminați, mă, că îl omorâți! Din dormitor a ieșit furioasă Florina, urlând: - Mi-ați omorât bărbatul, curve ticăloase! Vă dau în judecată, nenorocitelor! Și s-a repezit la Irina să-i smulgă tigaia
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1486680371.html [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
nu mi se oprească motorul, că atunci începeau adevăratele necazuri. M-am dus o dată la service, treceam ca fiecare dintr-o încăpere în alta pentru controlul tehnic și, la un moment dat am auzit motorul fluierând ca o locomotivă și icnind de mama focului. Hai că n-o fi mare lucru, mi-am zis eu și am ajuns în salturi la următorul punct de control. S-a apropiat de mine un șofer care mi-a spus: - Când auzi că face așa
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
Gheorghe Costea, zis Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Gheorghe Costea, zis Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii:- Hooobza!A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui
MARIAN PĂTRAȘCU by http://confluente.ro/articole/marian_p%C4%83tra%C8%99cu/canal [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând scapare!! * Sub îmbeznata boltă, dincolo de miezul nopții, vremea-i prielnică grijirii mormintelor celor plecați. Urcușul se alină. Tot greul smeritele îl poartă
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
realitatea de ficțiune, e prins într-un labirint monstruos, inextricabil... Personal, nu am fost capabil să-i găsesc antidotul. Am așternut totuși pe hârtie toate acestea pentru cazul în care cineva aflat într-o situație limită, disperată, ar...". Lisa a icnit scurt și s-a prăbușit la pământ. * Epilog. Când am ajuns din nou la mormântul mătușii mele, am putut zări, îngrozit, trupul unei fete întins, inert, peste florile și iarba care erau amenajamentul de acolo. Ochii îi erau sticloși, privirea
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
baie. - O alegere perfectă, îl asigură Herman. Și cam cât doriți să rămâneți acolo? Nu vă faceți griji pentru costuri, ele sunt aceleași indiferent de perioadă. Deci de la o săptămână, la un an sau chiar permanent dacă doriți asta. - Îhh, icni Alosius și se hotărî pentru o lună deoarece babele, neastâmpărate cum erau, precis vor păți ceva în timpul acesta. Poate și... E, dar mai vedem noi! Achită prețul și semnă contractul. Plus anexele care prevedeau că pe timpul concediului firma se ocupa
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1416764858.html [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
a plonjat pur și simplu spre „cobra” apucându-l puternic cu o mână de ceafă și cu cealaltă peste bărbie și gură. L-a strâns atât de tare, când l-a ridicat în aer, încât inculpatul a eliberat roba judecătorului icnind de durere și balansându-și haotic picioarele. Aruncat la podea, a mai icnit încă odată mai puternic și a rămas nemișcat sub greutatea celui de al doilea mascat. L-au târât până la grilaj și l-au aruncat în boxă. Jandarmul
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
de ceafă și cu cealaltă peste bărbie și gură. L-a strâns atât de tare, când l-a ridicat în aer, încât inculpatul a eliberat roba judecătorului icnind de durere și balansându-și haotic picioarele. Aruncat la podea, a mai icnit încă odată mai puternic și a rămas nemișcat sub greutatea celui de al doilea mascat. L-au târât până la grilaj și l-au aruncat în boxă. Jandarmul se trezise și privea indiferent la spectacolul inedit. „Nu mai e nevoie de
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_imperiul_fricii_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
pe care a căpătat-o măritându-se cu unul Teșcuț. La fel ca ea, „fie-sa”, Hobzoaica, și-a căpătat porecla de la bunicul meu, Hobza. Numai că în timp ce Teșcuț era nume, Hobza era poreclă și se datora faptului că bunicul icnea din toți rărunchii atunci când ridica ceva foarte greu: - Hooobza! Înainte de întâmplarea cu „podu’ de scripeț”, se petrecuse un alt fapt, legat tot de calea ferată, care, chiar și după ani și ani, stârnea zâmbete ironice, dar care era reală sută
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1449594761.html [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
-i cu gura un sân pe care l-a strivit între dinți. După câteva mișcări, care i-au smuls ei exclamații de durere ori neputință în a se opune, el s-a înviorat pentru câteva secunde și a ejaculat puternic, icnind... * Violeta începuse să plângă. Tot ce i-a explicat femeia pe care o ngajase să-i susțină cauza la prima înfățișare de după divorț, i se părea nedrept și necinstit. Ea nu înțelegea legile și nu putea accepta să piardă toate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_4_marian_malciu_1326477541.html [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
ezitarea. Dom' locotenent! strigase. Dom' locotenent, sunteți rănit! Stați așa! Lăsați-vă mereuț pe mine!... Îl ridicase pe tata în cârcă, aplecându-se adânc sub greutatea lui. Acesta, vlăguit, se lăsase cu totul în voia sa. Hai, dom' locotenent, spusese, icnind la fiecare mișcare, noul venit, hai că răzbim noi cumva la liman!... Mie nu-mi aruncase nicio privire, de parcă nu aș fi fost de față. Îmi trebuiseră câteva clipe bune ca să-mi revin după cele întâmplate. Atunci mă repezisem și
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii, m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit mâna ei între degetele mele. Am spus, icnind ușor: - Adina, ești... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În acel moment al timpului fizic, în acel spațiu tridimensional material, chiar era. Mai mult decât atât ... Visul prea frumos al unei veri pe malul mării, în șoaptele valurilor înspumate
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
energii latente, leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist michelangelic al veacurilor trecute. Brusc, tresări în somn, icnind ușor. Un zâmbet abia vizibil îi apăru pe buzele-i pline. Visa frumos. În orele care au trecut, am posedat-o cu sălbăticie și poftă, penetrând-o de mai multe ori cu sete. Trupurile noastre goale deveniseră instantaneu un tot
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
născută ? - Sunt o vomitatoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute, îmbrățișați vulcanic, icneam amândoi printre mișcări spasmodice. * * * Ne-am căsătorit toamna, în luna octombrie. O cununie discretă, ferită de priviri curioase, doar noi și câteva cunoștințe apropiate, fără mult tam-tam sau cheltuieli majore. Mai greu a fost cu transferul ei în Vale. La
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
o dată într-un vis adevărat, de nesperat. Cu gândurile încă răvășite de trăiri contradictorii m-am lăsat pe spate, am închis ochii și am întins mâna spre ea. În scurt timp am simțit mâna ei între degetele mele. Am spus icnind ușor: - Alina ... ești o femeie minunată ! Și nu greșeam. În acel moment al timpului fizic, în acel spațiu tridimensional material, chiar era. Mai mult decât atât. Visul prea frumos al unei veri pe malul mării, în șoaptele valurilor înspumate și
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
latente și leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist clasic al veacurilor trecute. Brusc tresări în somn, icnind ușor. Un zâmbet abia vizibil îi apăru pe buzele-i pline. Visa frumos. În orele care au trecut am posedat-o cu sălbăticie și poftă, penetrând-o de mai multe ori cu sete. Trupurile noastre goale deveniseră instantaneu un tot
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
născută ? - Sunt o vomitătoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute - îmbrățișați vulcanic - icneam amândoi printre mișcări spasmodice. ************************** - Ai o aură interesantă, mi-a spus ea dintr-odată. Am zâmbit. - Poți să-mi vezi aura ? - Sigur, îmi replică ea. Uite, spre exemplu partea ta stângă este mai închisă la culoare decât cea dreaptă. Asta
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
din trilul nopții Frânturi de partituri din noi... Ahh !...degetele cum iți mai căutau Mătasea pielii să ț-o cânte, Ciupindu-te de strune ! Și trupurile rezonau Acorduri înfundate de viori... Ce simfonie de culori Și ce concert de noi Icnind sub lună !! Referință Bibliografică: CONCERT DE NOI / Marta Polixenia Ursuleanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1943, Anul VI, 26 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marta Polixenia Ursuleanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CONCERT DE NOI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marta_polixenia_ursuleanu_1461620541.html [Corola-blog/BlogPost/378084_a_379413]
-
ultime gânduri - Tu, cel ce veghezi și veniri, și plecări... Când timpul e gata să spintece clipa, al vieții Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_dezmat_la_daniel_ionita_1364455711.html [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
Gheorghe Costea, zis Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474402681.html [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
e băbuța, că-ncep s-o cred și eu ce spune, când știu prea bine că minte de-nghață apele” și, ca să nu care cumva să-i observe vreunul zâmbetul din colțul gurii, își scoase batista din buzunarul hainei, se tamponă, icnind de „durere”, pe frunte și pe fața plină de broboanele, care-i ieșeau datorită vinișorului de fragă aleasă, fiind scos de razele unui soare de tomnă caldă... cum nu mai fusese de mult prin locurile astea. - Bine c-ai venit
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_vii_a_pariul_blestem_marin_voican_ghioroiu_1360224665.html [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
mut ce-l însoțea: Voi ce-ați păzit?! Făcu un semn discret din cap și alaiul se-mprăștie în jurul falsei figuri politice, mânuind stetoscop, tensiometru, glucometru, cercetându-i pe rând fundul ochilor, limba, pulsul, reflexele, îi palpară abdomenul, ficatul (aici icni puțintel din pricina durerii surde)... Un halat alb, mai lat în umeri, se aplecă spre urechea căpeteniei și-i șopti ceva. Pupilele mărite ale Profesorului nu anunțau nimic bun. Lătră scurt niște ordine și apoi se pierdu într-un zâmbet unsuros
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457855636.html [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]