32 matches
-
chitare (solo, armonie și bass) și o percuție liniștită, de fond, R&B a pus percuția pe primul plan, a adus suflători (trompetă, saxofon, trombon) care au cântat cu intensitate motive scurte și repetate și a folosit stilul vocal puternic, icnit, agresiv, provocator. Melodia nu a mai jucat rolul cel mai important și vocalistul și instrumentiștii au participat la ritm, conduși de toboșar. Tot grupul susținea ritmul într-un mod apăsat, de inspirație africană și latino-cubană. Născută în cartierele negre, muzica
Cum să folosești eficient cutiile goale de conserve. Clyde Stubblefield, bateristul funk: „Tot ce știu este 1-2-3-4 și asta a venit de la sine” by https://republica.ro/cum-sa-folosesti-eficient-cutiile-goale-de-conserve-clyde-stubblefield-bateristul-funk-ztot-ce-stiu-este [Corola-blog/BlogPost/337805_a_339134]
-
ochilor Tăi! TATĂ, ACELAȘI EȘTI ȘI MARTEI ȘI MARIEI Mereu în grabă, dar pe dos tipsiei, iar mie însumi - risipirilor mărunte, frânturi din tot ce povesteai Mariei mă întristau ca umbra grea de nuc. Amarul din cuvântul Tău, cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc, chiar inima mi-a spart-o. Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat: ''Marto, Marto...!'' Voiam ce nimeni n-a gândit, la prânzul meu de cină să-Ți aduc în blide aurite, argintate cea
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dumitru_ichim_poeme_indurer_dumitru_ichim_1375233172.html [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
când își amintea cum, naivul, își închipuise că, din primele zile chiar, i se va îngădui să zburde călare prin manej!... Se consolase văzând că nici ceilalți novici n-aveau parte de o soartă mai bună. Ho, ho, ho, râdea icnit, în silă parcă, domnul Gaiță, șeful secției, înțelegându-le păsul, da’ știți că mă puneți pe gânduri, mânzocilor? Ori poate confundați manejul cu vreun țarc de rodeo din Texas? Ați venit încoace cu capul împuiat de filme Century Fox, ho
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
de mine niciodată. Costică înlemnise, îi clănțăneau dinții-n gură de frică. Andrei a înaintat spre el cu baioneta la armă, ca la atac, și l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut ca un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Fă-ți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Fusulan a dus-o lângă banca monitorului general. I-a spus lui Mihăiță s-o aplece cu capul pe bancă și s-o țină bine. „Ca să nu smucească mârlanca!” i-a explicat onorabilul dascăl, care i-a aplicat o lovitură icnită, încât, biata Florina a țipat ca mușcată de câine. Toată clasa a înțeles ce înseamnă ca monitorul general să-ți pună o liniuță la catastif și domnul Fusulan să te mângâie cu „mămica”. A rânjit satisfăcut : „Mârlanii au priceput culoarea
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
ce-i mai plăcea, copil fiind, să ademenească vreun câine credul și flămând, să-i răsucească șnur coada! Alteori sărăcea de mustăți vreo pisică mieroasă ori privea cu zâmbet larg jocul mâței cu șoarecele prins și asmuțea prădătoarea prin îndemnuri icnite, făcând-o să-și mute locul cu vânat cu tot! Când se făcu mai măricel, înarmat cu praștia nu ierta nici o pasăre zărită pe gard, pe vreo creangă ori pe streașina casei. O ajutase la un moment dat pe bunică-
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1417346872.html [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
de mine niciodată. Costică înlemnise, îi clănțăneau dinții-n gură de frică. Andrei a înaintat spre el cu baioneta la armă, ca la atac, și l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut ca un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Făți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
a imaginii de sine, un întreg ego al anotimpului de toamnă O toamnă calmă și absurdă O întreagă ceață mă cuprinde și-mi usucă sufletul. Minunată lume-n întregime când asculți liniștea... Liniștea ce te învăluie-n într-o coroană icnită, luminată. Doar iubirea poate să îmi întoarcă gândul în această lume mijlocită de bunuri materiale. Fugim și țipăm în obsesia aceasta a clemenței, a refugierii clipite. Ascult sângele pulsându-mi în degete și fug spre tine în visele tale. Mă
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Anne_marie_fieraru_o_zi_fara_maine_anne_marie_fieraru_1359351862.html [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
și istorie În Grecia e inutil să faci un drum spre Olimp. Muntele e gol, la discreția vântului și a excursioniștilor. Pan, cu picioarele lui de țap, a părăsit tufișurile și s-a adăpostit în muzee, iar ca să auzi râsetele icnite ale lui Dionysos trebuie să-l recitești pe Nietzsche. Poate că noaptea, pe culmile Olimpului, se reîntorc uneori stafiile zeilor invocați de Homer, dar dimineața muntele e pustiu. În schimb, departe de poalele Olimpului, am putut să-mi pun în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit, în capul pieptului... Când mă trezesc, în dormitorul meu friguros și întunecat. Mâhnirea, năuceala și un gust astringent, mă răscolesc. Cu diodele lui luminiscente, ostile, roșii, ceasul de pe masă îmi arată imperativ ora 7,00. Trebuie să mă ridic. Stropii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai barăcii, un caporal sări Între ei și-i despărți. „Gata!” Le turnară apă din găleți să se spele. Printre șiroaiele ce li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu îmi văd numele scris în cartea vieții, simt abandonul și solitudinea ireversibilă cum crește în mine precum o liană ce mi-a încolăcit spiritul deja golit de miez. Mă prăbușesc într-un abis de lumină sângerândă și, într-un icnit final, percep pătrunderea șarpelui cu sursur seducător în ochii mei larg deschiși, precum ochii celor morți. Și nici o adiere nu-i va închide vreodată, nici o briză nu îmi va dărui clipe de liniște neantică. Asfixierea sufletului generează o suferință ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este doamna Leahu, o veche pacientă care a trecut prin viața mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-a dăruit un mic soare. După o jumătate de oră, pipăind portocala din buzunar, proaspătă, ca o ființă elastică, simt că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
poți afirma că ai văzut Luuvrul. În sala de antichități grecești, lângă statuia Venerei din Milo, un grup de japonezi, însoțiți de ghid. Sunt mulți și ascultă tăcuți ca niște elevi. Limba japoneză îmi sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol înfățișat de tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la combinație, vrei, nu vrei. Mi-e silă numa' cân' mă gândesc ce-o să sară dumnealui dă cur în sus că are și el dreptu' lui la găleată. Așa o jigodie dă om apucător n-am mai văzut." Tăsică râse icnit: "Ce să să bage, tată, ce să să bage? Că acu' șade cu perfuziili în venă la spital și-i galben ca lămâia, vorba cântecului." "Ete, na!", se înveseli Petrică. "Bravo, nene, poate o să-i bem și cân' i-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
paragrafe într-o carte. Privite prin lentila unui prezent dezastruos, întâmplările care-mi vin în minte sunt încă mai greu de asimilat, într-atât de pline de smoală rău mirositoare sunt fiecare clipă și fiecare centimetru din existența noastră. Ura icnită, violența de limbaj, vulgaritatea fără limite, lipsa de caracter îți provoacă nu dorința de a dialoga, ci pofta de-a fugi și de-a te ascunde cât mai departe de produsele monstruoase ale unui timp nedemn. În România, modelele sunt
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
Zaharia Stancu din România liberă de azi, e un model al genului oportunisto-fripturist (p. 316) l Lucia Demetrius, care pare să fie autoarea preferată, reprezentativă, chipurile, a regimului (...) și-a tipărit, adică i s-au tipărit trei cărți (...). Literatură fadă, icnită, stearpă, falsă (...). Ce mai pot spera eu, oare, care nu pot scrie un rând fără sinceritate și înverșunare? (p. 363). l Petru Dumitriu (alt limbric netalentat și mincinos față de el și față de lume) - p. 364 l Dintre toți tinerii pe
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
Cosmin Ciotloș Ceva din felul de a fi, sincer, rudimentar și icnit, al poeziei înseși răzbate și în principiul de construcție al acestei antologii de autor. Lanțul conține două sute șaizeci de poeme (câte douăzeci din fiecare volum, nici mai mult, nici mai puțin), cărora li se adaugă un intro alcătuit din alte
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
așa, pînă la urmă, o să se întîmple. ,Zestrea" ei e făcută din experiențe foarte diferite, de la moliciunea de om bun și trist a unchiului Ion, chinuit la școală, ca profesor navetist, sîcîit, ca ei toți, de vecinii scandalagii, la grijile icnite ale mamei, la bravada unchiului Biță, care-și ține firea cu cîte-o sticlă de vin de soi și, în fine, la zbînțuiala cvasi-absolventelor din cămin, cuprinse, în fapt, de-o greu controlată panică. Zestre feliată în trei de întrebarea, repetată
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
am greșit, am greșit, dar măcar să știm ce-i cu Vetuța noastră... Pe Florica o podidiră lacrimile. Caterina, fire sensibilă și ea, începu să bocească. Celelalte babe, văzând că-i rost de bocit, se puseră și ele pe hicăit și icnit. Polițistul intră în panică. Băgă pixul în buzunarul de la piept. — Ia lăsați smiorcăielile... eeee... — Da’ cum să lăsăm, domnu’ polițist, cum să lăsăm? Că Vetuța noastră..., așa o femeie... bună s-o pui la rană era! S-o pui la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în locul spermei și al cuvântului, dătătoare de dragoste și de viață, doar a scuipatului de scârbă în urma șefilor, a pisatului în closet și-a lacrimilor, acum, când, umilit și furios, întoarce fundul către muiere, trage pătura peste cap și plânge icnit, până izbutește s-adoarmă. Și poate că tocmai din lacrimile astea țâșnite din ochii-nroșiți de la electrozii de sudură se formează în burta femeilor acei embrioni nedoriți, blestemați de ele și de soții lor, și de care încearcă să scape
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la o vreme (dacă nu cumva Înaintea mea) amețea el, Moș Iacob. Ca să nu se piardă, să nu nimerească cine știe unde și În ce, ca să nu se izbească de vreun perete ori gard - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dar nu zici că-l freci doar pentru că așa vreau eu? Că te plătesc eu?! Altfel, ce te-ai face, cu tot talentul tău?! Ori poate crezi că, la talentul tău, stăpânești și adevărul?!“ Înveselit, Goncea începu să hohotească. Râdea icnit, foindu-se în fotoliu. „Adică tu, care faci montaje literare, spectacole de sunet și lumină, care ai inovație la măscărădeli și comicăreală, care ai făcut avere la Cântare, că am vrut noi ai făcut-o, crezi acuma cumva că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmă, nu a mai știut de el. Leșinase... În clipa aceea, hangița a țipat speriată și a alergat spre el. Îngenunchind, i-a luat capul în mâini. „Ce-i cu tine? Ce ai pățit?” Nici un răspuns. Doar o respirație grea. Icnită. „Doamne! Ce să fac? Petruțăăă! Vino încoace!!” - a strigat ea după băiat. A așteptat cu înfrigurare o vreme, dar... nici un răspuns. ― Poate era și el plecat după fete prin sat” - a presupus omul cu afinata. ― Să nu-l învinuim pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo, omule? Trezește-te, că mor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]