305 matches
-
dezamăgim o dată în plus, dar noi, domnule Vieru, nici nu simpatizăm comunismul și nici nu credem în el. Pentru că nici o altă ideologie nu a distrus mai în profunzime ființa națională! Obsesia Dvs. pentru ,optzeciști" și ,postmoderniști", văzută ca generația destabilizatoare, iconoclastă, străină de specificul local, v-a făcut să nu observați apariția pe scena literaturii a unei generații noi, mai tinere. în acest context, divagațiile Dvs. pe seama faptului că literatura generației noastre ,e bântuită de sex, de sex bicisnic sub raport
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
planul primar", existențial, apt a-i comensura autenticitatea: "Poeticul și poieticul, remarcă Ion Pop, comunică intim, și avangarda, radicală în tot ce întreprinde, atinge nivele acute ale acestei osmoze, cu atît mai mult cu cît este prin definiție militantă, revoluționară, iconoclastă și experimental-novatoare, interesată nu atît de "opere" încheiate și "definitive", cît de mișcarea spre operă, de o dinamică a spiritului angajat în gestul creator". Se cuvine a reține ascuțita conștientizare a convenției literare în sfera imaginarului însuși, ca și a
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
să din cotidianul ABC, că autorul cărții despre Cela "acoperă rană provocată de lance cu o pumn mare de trandafiri parfumați", "insultînd prin intermediul ditirambului". Cred că Jaime Campmany exagerează, lăsîndu-se contaminat de maliția lui Umbral. Aș spune că, dimpotrivă, comentariile iconoclaste sînt mirodeniile care fac panegiricul mai credibil. Și, bineînțeles, măi vandabil. Cel puțin în aceeași măsură în care dezvăluie o persoană, Umbral construiește un personaj, ale cărui legături cu adevăratul Cămilo José Cela sînt relativizate și revizuite de cerințele interne
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
autorul în primele sale pagini, un act de dreptate față de o personalitate prea multă vreme marginalizată, rămasă într-un fel de "purgatoriu", printre "marii indezirabili", aceasta, în ciuda imensului ecou și a consecințelor extreme pe care le-au avut întreprinderea sa iconoclastă, începând cu acel februarie 1916, când lansa la Zürich, în oaza elvețiană apărată de ravagiile războiului, alături de Marcel Iancu și de scriitori și artiști de mai multe naționalități, sfidarea cea mai brutală și mai orgolioasă - dar și spectaculoasă - a tuturor
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
la Paris în ianuarie 1919, participă frenetic la sfidătoarele "seri" dadaiste (la unele e notată și prezența lui Brâncuși), recunoscându-i-se "geniul de impresar al scandalului și curajul de provocator". Devine un adevărat "ghid", ce impune prin energia angajării iconoclaste. Cineva îl caracterizează în acești termeni: "este un adevărat dada, convins, iluminat, absurd și inconștient"... în capitole în genere scurte, bine ritmate, biograful recompune în continuare mozaicul vieții pariziene a personajului său, lumea artistă a cafenelelor astăzi celebre, La Certa
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
Vrem să ne pișăm colorat»; și apoi: «Protestăm, zbierăm, spargem geamurile, ne omorîm, demolăm, ne batem cu poliția...» 12) Se simte impetuozitatea tînărului, energia lui disperată, voința sa de a se afirma ca purtător de cuvînt incontestabil al acestei aventuri iconoclaste. Hugo Ball n-a mai putut să îndure și, după cîteva scandaluri, a închis cabaretul și și-a început propria «traversare a deșertului», departe de Zürich, în cantonul Tessin. Hans Richter, care a fost martor la aceste gîlcevi, a rezumat
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
scară, situat la întîi, l-am văzut și auzit pentru prima oară pe Petre Țuțea, în 1969" (p. 35). După această temeinică punere în scenă, urmează un mic șoc pentru cititor. O replică menită să-l introducă direct, în lumea iconoclastă și atît de mustoasă a gîndirii lui Petre Țuțea: „«Marx era un onanist» - au fost cuvintele rostite înainte de a se întrerupe o clipă, ca să dea mîna cu mine, care îi eram prezentat de gazdă. Mi-a întins-o afabil, dar
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
unei sensibilități deschise, disponibile ca la puțini alții, față de tot ce propunea mai atrăgător peisajul poetic european al momentului. Cu mici decalaje, desigur, explicabile în contextul socio-literar local, pe care tânărul timid, devenit militant fervent până la un fel de agresivitate iconoclastă ce-l contrariase pe Lovinescu, se străduia energic să le recupereze. A reluat, așadar, în acel moment de rememorare afectuoasă, în unicul număr din “75 H.P.” (octombrie 1924) a “scandalului” dadaist regizat de Tzara pe la Zürich sau Paris, cu teribilisme
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
a construcției relevantă. Notele sale sunt și ele foarte prețioase unui cititor nefamiliarizat cu actualitatea culturală germană, pentru descifrarea unor mesaje aluzive din text și pentru explicarea suplimentară a unor construcții lexicale mai greu de înțeles. Inteligentă, rafinată, directă, incomodă, iconoclastă, Hertha Müller zugrăvește lumea contemporană în culorile ei reale. Chiar dacă adevărurile din scrisul său continuă să doară, în Germania are reputația unei mari scriitoare, fiind propusă pentru Premiul Nobel. Traducerea cărții Regele se-nclină și ucide reprezintă și pentru cititorii
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Adevărul este că prețuirea mea pentru Horia își are sorgintea încă din vremea când, proaspăt absolvent al Conservatorului din București, unde a studiat compoziția cu ilustrul pedagog care a fost Dan Constantinescu, era deja autor al unor opusuri temerare, chiar iconoclaste, în special în ceea ce privește logodna cuvântului cu sunetul (3 Imagini după F. Garcia Lorca; 3 Lieduri pe versuri de Apollinaire; Refractio poesis). Dar mai ales când a decis să se ia la trântă cu lumea muzicală occidentală, ademenit fiind de mirajul
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
cu totul altfel decât este el în realitate, de unde bovarismul, apărut în aceeași perioadă cu gândirea lui. Apoi, antinomia modernă dintre instinctul vital și instinctul cognitiv, căruia îi place să spună mai întâi nu, vieții ca și lucrurilor, cu setea iconoclastă de a trece peste convenții, peste deja-știutul... Aceeași influență asupra artelor scrise, dacă nu și mai adâncă, în fond, a avut-o, cu trei sferturi de secol mai devreme, discipolul lui Kant, filosoful idealist Johann Gottlieb Fichte, cu al său
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
junimiștii sunt în realitate conservatori”, spre deosebire de alte grupări europene. Pe de altă parte, observă cu finețe și discernământ elemenele contradictorii ale programului mișcării: “Junimiștii au obsesia unui nou început în cultura română, iar programul lor inițial exprima această atitudine intelectuală iconoclastă, dar - surprinzător - într-un spirit pragmatic, așezat și coerent în cele mai mici detalii ale unei acțiuni culturale pozitive de bătaie lungă. Aceasta e, poate, fața matură, bătrânicioasă, a criticismului junimist” (pp. 8-9). Este o observație ascuțită, ce prinde ca
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
mai putea regăsi în lumea transparențelor trăiesc, în pictura ei, nostalgia imperativă a materialității, a epifaniei. Dacă ar trebui găsit undeva un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un soare necruțător. Într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic impregnată de energii spirituale, valorile fundamentale - alb/negru - și
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
species aeternitas, și un Iisus-Fiul, a cărui sumisiune este profund gregară. Cel de-al treilea capitol, Un portret moral și religios, este o interesantă portretistică a lui Hristos, realizată prin penelul introvertit al unei culturi cu o tectonică religioasă profund iconoclastă. În cel de-al patrulea capitol, Isus ascetul, întâlnim un Iisus apropiat de marii mistici hinduși ori buddhiști, "yoga" sa fiind însă una ce ține de un topos-atopos, un "loc-fără-de-loc", prin care ne este dezvăluită universalitatea mesajului lui Iisus Hristos
Pe urmele lui Mircea Eliade by Thomas Kendall () [Corola-journal/Imaginative/14176_a_15501]
-
amintire a biruinței ortodoxiei asupra tururor ereziilor din primele opt veacuri creștine. Cu această dată, de 18 martie 843, se încheia, de fapt, epoca Sfinților Părinți ai Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice, dar, în același timp, se încheia și perioada „iconoclastă“. Ce este ortodoxia și ce înțelegem prin ea? Acest cuvânt este de origine grecească, format din cuvintele „orthos“ = drept și „doxa“ = mărire sau învățătură; adică este „dreaptă învățătură“, iar „ortodox“ înseamnă drept credincios. Dar sensul adânc al noțiunii de „ortodoxie
Agenda2004-9-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282134_a_283463]
-
revistelor și pagina cu genericul Teme, probleme, dileme), intervine și el în discuția, ce a făcut atîta vîlvă, despre Eminescu, păstrînd inteligent cumpănă între extreme și analizînd atît primejdiile fetișizării și ale manipulării politice a poetului național, cît și excesele iconoclaste. El consideră necesare rediscutarea și reevaluarea operei și a mîțului, desi recunoaște că e un lucru dificil căci "ține de un domeniu extrem de delicat, acela în care se pun de acord axiologia și deontologia". Paginile Septentrionului găzduiesc și confrați din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
mai putea regăsi în lumea transparențelor trăiesc, în pictura ei, nostalgia imperativă a materialității, a epifaniei. Dacă ar trebui găsit undeva un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un soare necruțător. într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic împregnată de energii spirituale (valorile fundamentale - alb/negru - și
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
ar putea fi considerată ca un act nostalgic, prin care se recuperează mereu paradisuri pierdute? Mai persistă în timpurile noastre sintagma "imagine interzisă"? Ceea ce mi s-a părut frapant, cel puțin în cercetarea mea, este că au fost două cicluri iconoclaste: unul în antichitate, care a avut nevoie de mult timp pentru a reuși, căci s-a ajuns la marea criză iconoclastă a artei orientale din secolele VIII-IX; apoi a doua criză, care începe probabil cu Calvin, în secolul al XVI
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
imagine interzisă"? Ceea ce mi s-a părut frapant, cel puțin în cercetarea mea, este că au fost două cicluri iconoclaste: unul în antichitate, care a avut nevoie de mult timp pentru a reuși, căci s-a ajuns la marea criză iconoclastă a artei orientale din secolele VIII-IX; apoi a doua criză, care începe probabil cu Calvin, în secolul al XVI-lea și se prelungește cu janseniștii (Pascal, Kant, Hegel etc.) și ale cărei efecte se produc la finele secolului al XIX
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
al panterelor). Ori își îngăduie - probă de virtuozitate - a relua cadența lui Octavian Goga, pusă în slujba dezabuzării, umplută cu fantasme grotești, blasfematorii: "Stăpîne nu mai pune moarte/ La hanuri decăzut albastre/ Nu pune moarte în himere/ Și-n mîțele iconoclaste/ În spații goale care cîntă/ În colivii, în hornuri frînte/ Nu pune moartea hoț de coarde/ În tot ce poate să cuvînte./ Fă-ne ostateci dacă-ți place/ Și leagă-ne în cercuri roșii/ De cum se-nseară între oameni/ Și pînă
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
negațiile" totale, "scandaloase", venite din partea unor personalități care "n-au organ" pentru emulii lor, precum contestarea lui Dostoievski și Faulkner de către Vladimir Nabokov, a lui Rilke de către Paul Claudel, a lui Valéry din partea lui Cioran etc. Însă nici aceste gesturi iconoclaste nu se cade să ne sperie excesiv, căci ele au un caracter particular, nu sînt decît simple accidente pe fundalul unor glorii perene. Iconodulia se corectează periodic prin iconoclastie. Dar Nichita Stănescu? Mi se pare că a fost și este
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
autodidact fără studii superioare (stagiul de actorie de doi ani de la Salzburg fiind un episod efemer), conștiința culturii însușite pe sponci întreținîndu- i o umilință din care vor răbufni frustrările de mai tîrziu. La urma urmei, tînărul furios cu apucături iconoclaste nu făcea decît să-și plătească polițele în fața unei epoci de la care nu se alesese decît cu stigmate: fără părinți, își va terfeli Austria natală cu o patimă de alogen, fără educație temeinică, își va acoperi cultura germană de diatribe
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
covorul roșu de la Sitges, Yannis Veslemes, regizorul Norway, a preferat Transilvania și va prezent la Dracula Film: Horror and Fantasy Festival. Alleluia, cel mai recent film al lu Fabrice du Welz, este considerat unul dintre cele mai stranii și mai iconoclaste filme ale lui 2014. Este al doilea capitol din “trilogia Ardenilor”, un opus care a început cu bizarul și delectabilul Calvaire, și este inspirat din povestea adevărată a criminalilor Martha Beck și Raymond Fernandez, o pereche de iubiți distructivi cuprinși
FABRICE DU WELZ ÎN PROGRAMUL DRACULA FILM [Corola-blog/BlogPost/98533_a_99825]
-
de sine stătător. Potrivit eseistului român, iconodulia corespunde tipului geometric de gîndire: totul se învîrte în jurul imaginii. Celălalt tip de gîndire e cel algebric, un tip care, tocmai pentru că pune accentul pe calcule și pe formule în defavoarea imaginii, reprezintă ipostaza iconoclastă a gîndirii. Astăzi, omenirea se află într-o zodie iconoclastă, căci genul dominant de gîndire e cel algebric, și nu cel geometric. "Iconoduliei i se asociază, în matematică, preeminența geometriei, în timp ce iconoclastiei i se asociază preeminența algebrei. În știință, sunt
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
de gîndire: totul se învîrte în jurul imaginii. Celălalt tip de gîndire e cel algebric, un tip care, tocmai pentru că pune accentul pe calcule și pe formule în defavoarea imaginii, reprezintă ipostaza iconoclastă a gîndirii. Astăzi, omenirea se află într-o zodie iconoclastă, căci genul dominant de gîndire e cel algebric, și nu cel geometric. "Iconoduliei i se asociază, în matematică, preeminența geometriei, în timp ce iconoclastiei i se asociază preeminența algebrei. În știință, sunt două mari tipuri: tipul algebric și tipul geometric. Tipul geometric
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]