58 matches
-
VIAȚA STUDENȚEASCA Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezia Angelei Nache se înscrie în tiparele liricii feminine și în același timp se îndepărtează de acestea, întâlnindu-se cu tendințele de iconoclastie ale spiritului liric actual. Nu merge, însă, cel puțin deocamdată, până acolo încât să spargă ea însăși limitele închise ale acestui tip de lirism. Dar având în vedere atât disponibilitatea cat și impresionabilitatea ei efectivă, o surpriză din partea poetei este
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Angela_nache_frenezie_si_cotidian_m_n_rusu_viata_studenteasca.html [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAȚA STUDENȚEASCA, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011. Poezia Angelei Nache se înscrie în tiparele liricii feminine și în același timp se îndepărtează de acestea, întâlnindu-se cu tendințele de iconoclastie ale spiritului liric actual. Nu merge, însă, cel puțin deocamdată, până acolo încât să spargă ea însăși limitele închise ale acestui tip de lirism. Dar având în vedere atât disponibilitatea cat și impresionabilitatea ei efectivă, o surpriză din partea poetei este
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
senzualitatea poeziei sale nu este strigată) care reprezintă pragul liminar de cunoaștere a poeziei feminine. ... Citește mai mult Poezia Angelei Nache se înscrie în tiparele liricii feminine și în același timp se îndepărtează de acestea, întâlnindu-se cu tendințele de iconoclastie ale spiritului liric actual. Nu merge, însă, cel puțin deocamdată, până acolo încât să spargă ea însăși limitele închise ale acestui tip de lirism. Dar având în vedere atât disponibilitatea cat și impresionabilitatea ei efectivă, o surpriză din partea poetei este
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
doar preambulul unor conflicte fantasmagorice. Eu îți ofer libertatea de exprimare simbolică, tu-mi bagi pe gît scrupulul ipocrit al salvgardării “neutalitatii statului”(de parca statul trebuie satisfăcut nu cetățeanul), de parcă n-ar fi evident că vrei să dărîmi icoanele în numele iconoclastiei confesiunii tale și-a intolerantei față de ortodoxie. Îți spun că școala e mai mult a comunității locale decît a statului, iar tu tot îi tot dai cu statul ăla omnipotent, omniresponsabil și ubicuu, cam cum îi dădea Nea Nicu cu
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
Patapievici (revista noastră, Contraatac, care, la primul ei număr, de exact acum 10 ani, s-a numit MANIFESTUL EMINESCU, a apărut TOCMAI ca reacție/”contraatac”, față de infamia/blasfemia comisă, în 1998, de Dilemă lui Andrei Pleșu!), care, prin instigarea la iconoclastie, nu reușesc decât „să întărate”, intru deplină ființare, miturile românești, printre care cel eminescian ocupă un loc de frunte (aici, nu vom pierde vreme și hârtie, cu oligofreni isteroizi, de tipul consilierului prezidențial Criști Preda...!) - și suntem în deplin acord
Mihai Eminescu – Martir al credinţei by http://uzp.org.ro/mihai-eminescu-martir-al-credintei/ [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
frumoase ale lumii, au posedat într-un înalt grad de perfecțiune, arta picturii”... „Toată amărăciunea pictorilor monahi ortodocși români s-a exprimat în numele și chipurile pictate: Mehmed al II-lea, dușman al Moldovei și al creștinității; Lichinie și Maximilian, împărați iconoclasti..., bogatul din Evanghelie...,părintele Avraam, ce ține la sân pe sărmanul Lazăr..., Iuda, vânzătorul ucenic, Caiafa, nedreptul judecător fariseu al lui Hristos etc”. (Monahia Elena Simionovici - Sfânta Mănăstire Voroneț, vatră de istorie românească și de spiritualitate ortodoxă / Editura Mușatinii, Suceava
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1414868588.html [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
soi de febrilitate, numeroase texte ale Școlii Ardelene, C. dărâmă imagini vechi sau truisme, preluate de la autor la autor tocmai din cauza necunoașterii manuscriselor. Sintezele asupra luminismului blăjean (Naționalismul modern, 1996, Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, 2001) afișează o iconoclastie benignă față de exegeții precursori, dezvăluind informații necunoscute, accepțiuni îndrăznețe și unghiuri noi de analiză. Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene este încununat cu reeditarea Bibliei de la Blaj, însoțită și de o amplă postfață a lui C., adevărată monografie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
înfiorarea./ Lumina febrelor refugiindu-se/ în fierul cel vechi al/ unor prea vechi manuscrise,/ nedescifrate uși deschise/ ale unei taverne/ în bobul de grâu”. Vidul interior, proclamat obsesiv, dă la iveală spații unde se înstăpânesc lipsa de iluzii, demitizarea, chiar iconoclastia, uneori textul având rezonanțe de parabolă ironică: „Un șarpe ține loc/ de semn de carte./ Vântul citește la tribună/ decrete urgente despre/ o fericire obligatorie./ La ghișeu, Mona Lisa reclamă/ furtul surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
În moschee nișa goală de rugăciune orientată către Mecca denotă prezenta lui Allah. În principiu, în raport cu Nirvana, nici Buddha, ca transcendență, nu are reprezentare iconografică. Deci absența reprezentării sacrului este prin ea însăși o aserțiune a prezenței și existenței sale. Iconoclastia a fost și în creștinismul secolului al VIII-lea și mai târziu în elementele reformei protestante continuarea influenței sintoismului, iudaismului, islamismului și în general a universalei credințe dezvoltată de tradiție. Dumnezeu nu poate fi reprezentat. Și dacă simbolistica sacrului din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
antică asupra imaginii și asupra puterii la cea creștină, apoi la imaginea sacră a basileului? Imaginarul puterii constantinopolitane ne apare astăzi ca un "proiect negociat" despre imaginea sacră, aflat mereu la zona de imapct a două mișcări de idei opozitive: iconoclastia și iconolatria, cu adânci rădăcini și în filosofia lui Platon, și a lui Aristotel (Mondzain 33-35). În descendența acestui imaginar, dar și în mare parte după modelul lui se va configura mult mai târziu și cel medieval românesc, confruntat adesea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un nivel paradigmatic, arhetipal, generativ de modele și de tipuri reprezentative. Fiul, care era Numele Tatălui, devine reprezentarea Tatălui. Cuvântul "consubstanțial" de la Niceea autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317). Asemănarea dintre imaginea terestră a lui Iisus și imaginea celestă a lui Christos - raport consacrat de interpretarea Apostolului Pavel, părintele dogmei creștine - va deveni o temă principală în opera Sfinților Părinți și în iconografie și un reper al
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
102 substantive: abdominalgie, apendicectomie, autoacuzație, autoeducație, autoironie, automedicație, balcanologie, bioenergie, calcemie, carmangerie, ciupercărie, claustrofobie, concatenație, conotație, contracepție, conversie, coronografie, demofobie, depresie, difuzie, diglosie, discografie, dizarmonie, ecografie, ecospecie, edentație, emisie, empatie, enterologie, etruscologie, extensie, etnie, filmografie, francofonie, frecție, frezie, hidroizolație, hiperinflație, iconoclastie, imagologie, implantologie, intelighenție, intubație, izometrie, kinetoterapie, levitație, lustrație, malnutriție, mamografie, meloterapie, metaloplastie, microantologie, microbacterie, microchirurgie, microproducție, microsomie, migrație, misandrie, muzicografie, maximafilie, monosemie, naratologie, ocluzie, oscilografie, oscilometrie, paleoarheologie, paranghelie, parapsihologie, parotidectomie, pedofilie, pizzerie, pneumologie, podologie, postgaranție, preselecție, prezentație, pudibonderie, primoinfecție, procesomanie
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat Încă În Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă Încrederea În poezie și În poem, Întîmpinate, cum am văzut, cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părînd a trăi exclusiv, și la o Înaltă temperatură
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
impută abaterile de la ordinea estetică și politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: „Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă Eugen Ionescu nu prea e luat în serios.” 1 Scriind despre câțiva critici și eseiști contemporani, Vladimir Streinu este succint, aproape expeditiv, ceea ce nu exclude
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
care o afișa.” 2 Și mai departe: „Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă.”3 Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: „Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele „vrăjmașe” ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare.”4 Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: „Aplicațiile criticii lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Istorija vizantijskoj zivopisi, I, Moscova, 1947; Hans-Georg Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich, München, 1959; D. Fecioru și Dan Zamfirescu, Literatura bizantină și slavă în vechea cultură românească, RSL, 1963; S. Impellizzeri, La letteratura bizantina. Da Constantino agli iconoclasti, Bari, 1965; Istorija Vizantii, sub redacția lui S. D. Skazkin, I, Moscova, 1967; D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe (500-1453), Londra, 1971; P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, îngr. Silvia Panaitescu și Dan Zamfirescu, pref. Dan Zamfirescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în „Integral”, la Arghezi sau Bacovia ), dintr-o perspectivă ce se apropie adesea de „modernismul moderat”. În orice caz, iconoclastia avangardistă n-a afectat la el nici o clipă încrederea în poezie și în poem, întâmpinate [...] cu un sentiment cvasireligios: Voronca a fost printre puținii poeți ai vremii sale părând a trăi exclusiv și la o înaltă temperatură lăuntrică pentru și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Geo Dumitrescu, la rândul său, nu a continuat pe nimeni? De bună seamă că da. El a continuat spiritul avangardei antebelice (îl aflăm inclus, de altfel, în Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, din 1969), prin cultivarea iconoclastiei, a dispoziției sarcastice, a revoltei antifilistine și a democratizării limbajului poetic. E „disident“ totuși față de suprarealismul care a dominat avangarda istorică, fără contingențe, așadar, cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca ș.c.l., el fiind mai degrabă, și cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în critică la fel de bine ca și aiurea, cer negreșit scrupul și competență ; aici nu se poate trișa, cum nu trișează în fond nici autorul lui Nu, deși se laudă că o face, sau măcar că și-a propus s-o facă. Iconoclastia lui e una pour rire, e jucată, voioasă, inofensivă, un exercițiu al inteligenței, infinit preferabil iconoclastiei serioase, încruntată și fanatică (de fapt vandalică și, de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
trișa, cum nu trișează în fond nici autorul lui Nu, deși se laudă că o face, sau măcar că și-a propus s-o facă. Iconoclastia lui e una pour rire, e jucată, voioasă, inofensivă, un exercițiu al inteligenței, infinit preferabil iconoclastiei serioase, încruntată și fanatică (de fapt vandalică și, de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit de frumoase”, mărturisire care, în contextul ei, era tocmai „poanta”, factorul de șoc, reprezintă în fond
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca și creator sau stăpân al destinului uman. Să fii stăpân al propriului trecut, să-l fasonezi astfel Încât „să scapi de sub imperiul și teroarea zeilor, a Întâmplării brutale și capricioase”, iată cum poate fi explicată, printre altele, profunda și Înverșunata iconoclastie nietzscheniană; acel „Dumnezeu e mort”, aserțiune excesiv Întrebuințată, cel mai adesea prost interpretată, ca o formă simplă și directă de ateism - Nietzsche, care În repetate rânduri s-a apărat de Învinuirea de a fi ca atare! Și, prin această frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ar fi avut norocul să Îmbătrânească, s-ar fi depărtat de multe din „excesele” sale din proza sa publicistică, deși, În nici un caz, el nu poate fi văzut ca un „proto-legionar”, cum Îl desemnează Ion Negoițescu Într-un moment de iconoclastie literară tipică unui critic și istoric literar extrem de Înzestrat care, Însă, nici În senectutea sa - dăruită lui de zei, de care bardul nostru național n-a avut parte! - nu și-a găsit echilibrul judecăților sale. 2 Eliade, când l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noi „înfiorați” la numele unui Titu Maiorescu, amplu, abundent înjurat și el?! Nu am fi reacționat oare, ca orice tânăr etern de pe toate meridianele literare, neglijându-ne înaintașii, într-o frondă splendidă, nu ne-am fi așezat într-o comodă iconoclastie ca într-o ideologie posibilă, cum o fac tinerii de azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era viața mea „privată”, atunci? Continuam să viețuiesc în camera mare, cu patru geamuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tot mai mult, spiritul timpului a trecut de la cultul lui W. Reich la acela al lui Dalai-Lama, de la teatrul lui Artaud la zen, de la „mașinile care exprimă dorințe” la „înțelepciune”. Idealul nu mai e acela de a dizolva Eul în iconoclastii îmbătătoare, ci de a găsi fericirea în echilibru, a accede la armonia interioară, a trăi în pace, sănătos și în formă. În mod evident, nu ne mai situăm în prelungirea senzualității „moderate și liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]