3 matches
-
la grefier, când se șterge o frază din gura martorului. „Poate reverendului nu-i plăceau reprezentările sau se temea de idolatrie sau discipolat. N-ar fi fost un lucru nemaiântâlnit la 1760; chiar dimpotrivă. Clerul britanic nu tolera actele de iconolatrie, iar portretele laice intrau în categoria asta.“ „Tu știi mai bine. Da’ de ce n-avem nici măcar un portret religios? Astea se făceau în epocă și bănuiesc că erau bine văzute.“ „Depinde.“, a comentat Maria, „Și-aici trebuia să ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în creștinism, ca reprezentare a celui care dorește să ia locul Unului; căderea lui Adam și a Evei, ca urmare a dorinței de a fi asemeni Unului, cunoscând binele și răul; b. închinarea la idoli, impunând chipuri neadecvate Unu lui; iconolatria ca închinare la imaginea-stereotip din icoană, anulând „transparența“ ei liturgică; identificarea eronată a ultimelor trepte din ierarhie cu Unul, cel dincolo de toate; c. Egoul ca decupare de sine, ce naște karma, în hinduism și budism; imaginea „recuperatorie“ a teoforului, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
imaginii și asupra puterii la cea creștină, apoi la imaginea sacră a basileului? Imaginarul puterii constantinopolitane ne apare astăzi ca un "proiect negociat" despre imaginea sacră, aflat mereu la zona de imapct a două mișcări de idei opozitive: iconoclastia și iconolatria, cu adânci rădăcini și în filosofia lui Platon, și a lui Aristotel (Mondzain 33-35). În descendența acestui imaginar, dar și în mare parte după modelul lui se va configura mult mai târziu și cel medieval românesc, confruntat adesea cu reperul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]