959 matches
-
Dragoș Bucurenci Cică Champix da ideație depresiva. Mi se pare foarte tare că există un medicament care dă ideație pur și simplu... Deci eradicarea prostiei nu mai e chiar un vis. În altă ordine de idei, între un fumător jovial și un nefumător depresiv voi ce-
Ultimele fumuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82883_a_84208]
-
Dragoș Bucurenci Cică Champix da ideație depresiva. Mi se pare foarte tare că există un medicament care dă ideație pur și simplu... Deci eradicarea prostiei nu mai e chiar un vis. În altă ordine de idei, între un fumător jovial și un nefumător depresiv voi ce-ați alege? Nu va obosiți să răspundeți, îmi asum riscurile. Eu aleg să
Ultimele fumuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82883_a_84208]
-
România”, „mama”. Printr-o floare, semn al frumosului În certitudine, se deschide nu numai un orizont al cunoașterii, ci și o Întoarcere spre sine, spre personalizare. Când? Numai atunci când intensitățile vieții scot la suprafața gândului prea multe Întrebări. Iată cum ideația și simbolistica unui poem redactat pe o formulă prozodică de tip clasic afișează modernitatea, caracterizând un stil și un om. Asemenea transferuri - cu dus / Întors - găsim și În poemele: Gândurile mele, Portocala. Mai sus, semnalam cantabilitatea unor poezii, a căror
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
se exprime aforistic În cataloage. Mai apoi În interviurile oferite presei și, fapt notabil, către prieteni, apropiați, ca și În carnetele individuale. Multe, foarte multe dintre rostirile brâncușiene se circumscriau operelor sale de sculptură. Dar, tot de foarte multe ori, ideația lui Brâncuși viza domenii de cugetare, intrând spre principii, reguli și teorii ale artei, ale filosofiei, ale vieții, atingând cosmicul sau abstractul. Viziunea lui ca arhitect al ideii Îl ducea spre contemplații, juisând când à la Socrate, când à la
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
Memorii. E. Lovinescu are o rară conștiință de sine, ajunsă până în pragul "posesiunii de sine", cum ar spune Georges Poulet. E interesant și instructiv de urmărit tocmai acest proces de luare în posesie a propriei psihologii, ca fundament al unei ideații personale. O coordonată majoră a confesiunilor din Memorii o constituie tocmai psihologia creației critice lovinesciene. Cum a luat naștere impresionismul ca opțiune definitorie, cum se acordă cu sine și cum au fost posibile idei ca revizuirile, mutația valorilor estetice, modernismul
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
eseul e cumva un subterfugiu al literaților, locul unde scăpa libere toate idiosincraziile, unde spiritul se emancipează și se desfășoară în voie. Valéry scrie după o logică aparte, care este cea a poeziei sale, ea presupunînd o filtrare aparte a ideației prin strategiile paradoxului, ale unei retorici provocatoare și afectuoase deopotrivă. Pe fiecare pagină se simte poetul, uneori într-un mod foarte plăcut, alteori stingheritor, în măsura în care te face să te întrebi cît de frumos ar fi putut fi puse laolată aceleași
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
Dacă, în discuțiile amicale, Noica urmărește stabilitatea argumentului, asigurarea lui rotundă, metodica, precum un zid de cetate, spre prevenirea oricărei obiecții, Vulcănescu în calitate de interlocutor se situează într-un contrast izbitor. El va ieși întotdeauna în întâmpinarea celuilalt cu o fabuloasă ideație în cascadă, în care argumentele curg amețitor și se înlocuiesc unele pe altele nu pentru că precedentele și-ar fi trădat vreo oarecare invaliditate, ci pentru că ceea ce le "infirmă" este pur si simplu varietatea lor. Vulcănescu va iubi mai puțin - sau
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
e un fapt în afara controversei. Rămîne faptul, tulburător, al metodologiei (maieuticei) utilizată de profesor la cursurile sale, venind cu însemnări pe o fișă format carte de vizită sau fără nici o însemnare, fermecîndu-și auditoriul care avea convingerea că asistă la nașterea ideației cursului. Era o metodologie socratică, de mare atractivitate, care făcea săli arhipline la cursurile profesorului Nae Ionescu, spre deosebire de atmosfera placidă a cursului ținut de P.P. Negulescu, care îl citea plicticos, luînd, apoi, forma unei cărți monumentale, cum e, de pildă
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
le aduce calificării creștinismului drept produs al resentimentului. Poate că ele nu conving - sau nu pe de-a-ntregul, găsesc însă că se dezvoltă aici o forță a subtilității care, cu toate câștigurile imense, si certe, obținute în alte zone ale ideației, dobândește că apărătoare a acestei religii un maximum de intensitate. Neliniștitul fenomenolog desfășoară metodic, ca într-un război de poziții, o redutabila argumentație anti-Nietzsche, descoperind polemic sensul superior al conceptelor "denunțate". Șase sunt cauzele identificate de Scheler pentru geneză resentimentului
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
termeni alimentari. El se integrează astfel unei tendințe mai recente a autorilor occidentali, cu precădere a celor din Franța, prin care sunt redescoperite și recontextualizate virtuțile literar expresive ale bucătăriei. După Michel Onfray, există un raport indisolubil, de transsubstanțiere, între ideația unui filosof și predispozițiile sale culinare. Există chiar o tipologie. Drept paradigme vii și apostoli ai noii concepții (se va vedea la bibliografie în ce măsură e ea și originală), autorul îi investește pe carnivorul și totodată voluntarul antropofag Diogene, pe asceticul
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru". Sînt cuvintele autorului Schimbării la față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în ebuliția căruia se ivesc elemente contradictorii. Chiar "eternitatea" e abhorată și absolvită în același timp: "Neamul nostru rămîne pentru că și el participă, în felul lui, la eternitatea ființei". Preocupat a
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
mari (de obicei "globulari") și "șolduri evazate", mai curînd tăcută, ascunsă, care lasă să se vorbească despre ea în loc să verbalizeze ea însăși (așa cum face prima), imprevizibilă, cu evoluție îndelungată și descoperindu-și, victorioasă, feminitatea în final. Ambele categorii cad pradă ideației, altfel, suficient de dezlînate și neconvingătoare a unui Don Juan grosolan, egocentrist și ridicol, căruia căderea femeilor îi atestă puterea, mai curînd decît prestația vizibilă în roman. Personajul masculin care seduce e conștient de caracterul adolescentin al unora dintre manifestările
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
e justificată. A-i incrimina pe aceștia pentru a nu fi înțeles delicata chestiune a metempsihozei n-ar fi, iarăși, corect. Cu atât mai mult cu cât memorialistul se disculpă din timp, așezând accentul său critic altundeva decât în planul ideației: „Necontestat că Sărmanul Dionis are o concepțiune puternică și că este ieșită dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu, dar e numai concepțiune. Ca nuvelă, adică ca descriere, ca intrare în detaliu, ca punere în relief de caractere
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
de ce a așteptat acesta atâția ani (până în 1970) pentru a-și strânge versurile într-un prim volum, de vreme ce, încă de la finele deceniului precedent, el se înfățișează deja maturat, format, publicabil. Numai două-trei texte distonează, desenând un alt Brumaru, cu o ideație diferită (articulată, explicit, pe programul propriei tinereți) și cu o tonalitate distinctă. De-aici începe cântecul chiar deschide placheta: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
stânga-dreapta). Etapa prodromală, caracterizată prin scăderea semnificativă a capacităților cognitive și pierderea tangențială a contactului cu realitatea (retragerea socială și inabilitatea de prospectare a viitorului). Primul episod psihotic, caracterizat mai frecvent prin simptomatologie predominent pozitivă. Remisiunea, definită prin următoarele criterii: ideație delirantă; dezorganizare conceptuală; comportament halucinator; conținut neobișnuit și aberant al gândurilor; manierism în procesele ideative și postural; afect aplatizat; retragere socială; lipsă de spontaneitate și cursivitate a conversației. • Reacutizarea, reprezentată de reapariția simptomelor pozitive. • Recăderea, reprezentată de un nou episod
Peste 500 de mii de români sunt schizofrenici () [Corola-journal/Journalistic/70584_a_71909]
-
recent al Martei Petreu numai colecția de citate: Mihail Sebastian a făcut la Cuvântul politica redacției și a lui Nae Ionescu. Pe vremea aceea, a tinereții "intempestive și radicale", el nu a fost un democrat. Motive puteau fi destule, de la ideația din România vremii, unde idealul democrat se degrada rapid și mistica autoritaristă devenea tot mai prestigioasă, până la nevoia unui tânăr intelectual evreu, marginal, de a se integra în cultura română a timpului, fie și cu prețul afirmării pe cont propriu
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
pe care Alexandru Vlad o reconstituie foarte exact în cuvântul-înainte al cărții), secvențele de aici mi se par mai degrabă schițe decât eseuri (fie ele și conversaționale). Sigur, apetitul speculativ al lui Ion Mureșan e în permanență alert, și, sigur, ideația concurează anecdoticul. Dar ele nu apar niciodată decât la capătul câte unui ceremonial, de factură prozastică, acesta. E de-ajuns să parcurgem câteva începuturi, în succesiunea lor: „M-am străduit ani la rând să țin zugravii departe de apartamentul meu
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
acelui Ťtotť universal de dincoace și dincolo de lume". Cum s-a observat, meditațiile scriitoarei sunt nu numai de natură estetică. Dar și religios-metafizică. Pia devenise o ființă spiritualizată, o dată mai mult cu pierderea fratelui, prin care ajunge în sferele de ideație cele mai înalte. Era convinsă că "esența sufletului nostru nu poate pieri prin moarte", aceasta fiind interpretată ca o trecere dincolo de viață și care nu ar trebui să producă tristețe. Modelul ei întru cele nevăzute este chiar Dinu, de la care
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Cosmin Ciotloș Rămânând în sine captivantă în ideație și informație, cartea cu care a debutat Andrei Oișteanu provoacă astăzi, la reeditare, o serie de posibile observații contextuale. Mă voi opri, în cronică, mai cu seamă asupra lor, lăsând altora, mai pricepuți decât mine, privilegiul de a comenta în
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
Am citat amplu din Mircea A. Diaconu, simțindu-mă obligat să o fac. Susținerile sale nu sunt deloc comune, sunt originale și radicale. Firesc mi s-a părut, fiind astfel, să-i dăm, cum se spune, cuvântul, să-și prezinte ideația în termenii care-i aparțin. În fond totul e discutabil (de discutat) în ce ni se spune în carte și deloc în ultimul rând sugestia de a-l expulza pe Caragiale din spațiul realismului. Are temei această dislocare, e plauzibilă
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
ar fi dedicat fiecărui autor câte un medalion monografic (eventual cu mici inserturi de biografie), demonstrația și-ar fi pierdut din strălucire. Așa, Cinstite obraze survolează mai degrabă etape, orientări mentalitare (de la finele romantismului și până în belle époque, prelungit că ideație în interbelic), pentru a extrage segmente de continuitate sau, dimpotrivă, soluții de continuitate. Remarcabilă e priză la Eminescu, în care autoarea citește răspărul categoric față de generația pașoptista, anterioară lui. Un poem mai puțin cunoscut, sau oricum, mai putin citat, Umbră
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
unei excelențe inefabile. Farmecul era în pole position. Îi urmau expresivitatea. Darul formulării memorabile. Arta paradoxului. Forța epică. Or, toate acestea sunt, substanțial, inimitabile. Ce influență ar fi putut ele exercita, concret? Portretul criticului, cum spuneam, era redus la poză. Ideația lui conta prea puțin. Devine, așadar, cu atât mai lăudabil felul în care George Ardeleanu urmărește meticulos raportul conceptual dintre principiile lui Călinescu și posibilitățile de adaptare practică pe care Dinu Pillat le găsește acestora. Concluziile (care-i folosesc prefațatorului
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
comprehensiuni ce nu invadează nediscriminat, căci se voiește în slujba unor țeluri ziditoare, - solidaritatea pe care am ghicit-o operînd misterios, de-a lungul acestor rînduri, semnifică virtuți larg eficiente, nicicînd reductive. De la Tescanii, înscriind un capitol bine definit al ideației plastice românești, în ultimele decenii, pînă la peregrinarea lui Ilie Boca printr-o Italie de Quattrocento, se întinde arcul unui exorcism benefic, de care artistul e capabil. Savoarea etnografică a unora din inspirațiile lui, atrase de un altunde și de
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia creației poetice Sublimul adevăr noi l-avem din cer. Eminescu O problemă esențială a poeziei, a artelor în general, este mecanismul creației, fenomenologia izbucnirii spontane, incontrolabile a viziunii, a ideației și a înfăptuirii actului creator: cum se explică faptul că o "voce" dictează poemul sau o piesă muzicală, o "mână" conduce mâna sculptorului în a modela marmora sau a pictorului în a orândui imaginile și culorile pe pânza tabloului ? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
iradiind totodată macrocosmosul. Organizarea cosmică a operei de artă constituie forma ideală pentru receptarea sa și persistența în anamneză. Ca atare, într-un poem, alături de deschiderea și vibrația cosmică, la această organizare contribuie: pe de o parte, logica internă a ideației, condusă conclusiv, iar pe de altă parte, metrica, știința rimelor și expresivitatea fonică a vocalelor, inducând lumină, suiș, durere, cădere, întunecare. Logica internă a unei creații poezie, artă plastică, muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]