489 matches
-
înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate/ ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Raluca Andrei. Ele sunt scurte povești, istorisiri, instantanee, văzute cu dioptriile inimii. Aurel Avram Stănescu - propune un alt fel de mesaj liric, nu lipsit de farmec, în care contrapunctul este femeia, reală sau virtuală, proiecția unui vis care tinde spre idealitate. Delia Stăniloiu - ne-a obișnuit cu poeme de marcă și ne spune pe șleau că urăște perfecțiunea. Ea se autodefinește: “Eu sunt: Eu sunt / o stea îndepărtată / din galaxia / de pe Ning / pe care / n-o vezi niciodată / m-aprind / tresar
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
cursul ei fenomenal,/ Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil, la Macedonski - a cărui idealitate nu e deloc metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic" al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor căutări spirituale, vizionarismul acut și
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski_0.html [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic" al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor căutări spirituale, vizionarismul acut și accentul dramatic al idealității narative. Hyperionul poeziei române este creatorul unui limbaj poetic unitar, de armonie și figurație coerentă, bazat pe un fel de popularitate expresivă accesibil până la romanță și filosofic cu transparență. Cum a turnat Eminescu "limba veche și înțeleaptă" în adevărați "faguri
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski_0.html [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
regenerator al naturii, foarte apropiat de cel cosmic: "Codrule cu râuri line/ Vremea trece, vremea vine,/ Tu din tânăr precum ești/ Tot mereu întinerești". (...) La Macedonski vremea este partea componentă a unui spațiu poetic care exprimă o altă formă de idealitatea impenetrabilă, dar și timpul ce influențează natura, ca la Eminescu: "E vremea rozelor ce mor,/ Mor în grădini, și mor și-n mine -/ Și-au fost atât de viață pline/ Și azi se sting așa ușor". (Rondelul rozelor ce mor
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski_0.html [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
a copilului, plimbarea cu familia în parc, cu prietena și prietenii, întoarcerea acasă cu un buchet de flori, pescuitul pe marginea unei ape, privirea unui tablou, etc. Poezia își dezvăluie existența și menirea în viața socială a omului, este inventarierea idealităților, iar poetul nu face decât, prin inspirație,transpirație și talent să o aducă în semiotic, în paradisul cuvintelor. Poezia nu este numai muzică și nici numai o suită de imagini. Nu este însă nici o simplă suită muzicală de gânduri. Este
INTERVIU CU SCRIITORUL AL. FLORIN TENE, PRESEDINTELE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de MAXIMINIAN MENUŢ în ediţia nr. 15 din 15 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitorul_al_florin_tene_presedintele_ligii_scriitorilor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/344931_a_346260]
-
spectacolul. E un „non-combat” pe toate fronturile, cuvintele nu iau în posesie lumea, doar se descarcă de ea ca să devină șoaptă, eventual grea „șoaptă de plumb” socială. Iar șoaptele se pierd apoi în vacarmul lumii. Viața e o nepotrivire de idealități, de aspirații, numai frica este cea care ne face asemănători. Autoarea a ales să iubească lumea, măsurând-o în cuvinte. Uite, așa, o iei din aproape în aproape, din cuvânt în cuvânt, până descoperi că totul din jur îți aparține
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristian_w_schenk_1485648454.html [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
condițiile. Și o dovadă științifică a indispensabilului iubirii aproapelui (cu iertare, dacă e cazul). Românul e construit în spirală - în cercuri semiînchise, deschise mereu cu o treaptă mai sus. Absența motivată a Liei de la petrecerea studenților făcuse o legătură între idealitate și obiectivitate (Dumnezeu se aplecase spre creatură lui și o chemase). Absența tot atât de motivată a Liei din realitatea palpabila (altă petrecere) creează tangenta obiectivității cu idealitatea (Lia merge definitiv în Împărăția lui Dumnezeu). În idealism (trasat, la începutul cărții, în
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan by http://uzp.org.ro/peste-deal-de-lumea-materiala-scris-de-angela-monica-jucan/ [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
treaptă mai sus. Absența motivată a Liei de la petrecerea studenților făcuse o legătură între idealitate și obiectivitate (Dumnezeu se aplecase spre creatură lui și o chemase). Absența tot atât de motivată a Liei din realitatea palpabila (altă petrecere) creează tangenta obiectivității cu idealitatea (Lia merge definitiv în Împărăția lui Dumnezeu). În idealism (trasat, la începutul cărții, în spațiu închis) este, acum, la sfârșit, Ziua Porților Deschise. Spre Supremă Realitate. O sărbătoare „organizată” pe o spira superioară. De fapt, e un început al poveștii
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan by http://uzp.org.ro/peste-deal-de-lumea-materiala-scris-de-angela-monica-jucan/ [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
de admirabilă faptă culturală. Și este un ziditor eludând - este, cred, o stare funciară - bătăile de tubă, nu-i plac; și pentru că este un mereu revoltat de sine, de farisei, de proștii societății în care locuiește ca individ, dăruindu-și idealitatea corectitudinii sociale, în atelierul său de homo faber, el construiește. Încearcă să se construiască pe sine și pe cât este/ îi este posibil și pe alții. Operă teribil de grea aș zice, complicată până la disperare dar, vorba românului, încercarea moarte n-
O PALETĂ DE HARURI de GEORGE COANDĂ în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 by http://confluente.ro/George_coanda_1404516504.html [Corola-blog/BlogPost/374357_a_375686]
-
că vrei să-ți fiu mireasă, tu mirele din vis/ M-ai învățat să-ți fiu imperiu și un ocean nescris ... Rostirea lexemelor în poezia Luminiței Amărie cutreiera tema unui ideal, dar și pe cel al iluziei: iubirea. Scriitura prinde idealitatea de dinaintea diegezei iubirii, precum în versurile: „Mi-ai spus că vrei să fiu terestră și-n nopțile târzii/ Mi-ai spus c-o să mă ții în brațe și scut tu o să-mi fii/ Mi-ai spus că vrei să-mi
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_lacrimile_luminitei_octavian_curpas_1345084587.html [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
încă viu ... ”( Nedefinit). Poezia lui Teodor Barbu are ca sursă de energie inspirația, suflată la ureche poetului, rând pe rând, de către muzele ce se așează tiptil în rondelurile poetului. Pornind de la teoria heideggeriană a Nimicului aceste “muze “ întruchipează în real idealitatea absolută ce, practic, caracterizează cunoașterea originară: “Șterg fața visului cu mâna,/ Și-acuz cuvântul nerostit,/ Când doarme prin hățișuri luna, / De parcă timpul s-a oprit.“( Rondelul nopții). Confesia lirică e uneori tulburătoare iar scenariu liric construit ingenios dă senzația unei
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_sau_arta_de_a_ne_convinge_f_al_florin_tene_1348748531.html [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
merge înspre amestecul voit de autoflagelare, de transcendență și realitate: “am senzația că ne-am aflat în Trenul Foamei/ bloca'I undeva ]ntre Timi;oara și Iași/ sau mai precis în mizerias”( Mizerias). Lumea însăși e o imitație apocrifă a idealității. Poetul, care e un idealist hăituit de societatea sinistră în care trăiește, are chipul angelic “desenat” de sinceritate, pe fața lui se vede durerea martirului. Toate sugestiile merg în această direcție, a decăderii absolutului în speluncă. Poezia lui Sorin Grecul
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Sorin_grecu_poetul_fericirilor_apocrife_al_florin_tene_1331734847.html [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
a copilului, plimbarea cu familia în parc, cu prietena și prietenii, întoarcerea acasă cu un buchet de flori, pescuitul pe marginea unei ape, privirea unui tablou, etc. Poezia își dezvăluie existența și menirea în viața socială a omului, este inventarierea idealităților, iar poetul nu face decât, prin inspirație,transpirație și talent să o aducă în semiotic, în paradisul cuvintelor. Poezia nu este numai muzică și nici numai o suită de imagini. Nu este însă nici o simplă suită muzicală de gânduri. Este
CRITICA LITERARĂ DĂ CONTACTUL CU OPERA CA LUCRU ÎNFĂPTUIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Critica_literara_da_contactul_cu_opera_ca_lucru_infaptuit.html [Corola-blog/BlogPost/369279_a_370608]
-
o selecție, oprindu-mă, întâmplător sau nu, la Toccata and Fugue (J.S.Bach); fata morgana; Mitul lui Narcis, Muntele vrăjit (Thomas Mann). Desigur, nu trebuie să uit de Paradisul pierdut : „Un Paradis nedefinit, însă, poate chiar inexistent, o stare de Idealitate, o Aspirație, o Proiecție a eului, o sete, o dorință de Perfecțiune și de Eternitate, în efemeritatea grosieră, funciar imperfectă, a lumii. Mai mult, nefiind vorba, neapărat, de viziunea biblică binecunoscută (care nu o preocupă decât, poate, cultural, și episodic
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru.” (Peisaj) Un cântec nespus de frumos preia forme distinctive prin puritatea naturii. Poeta valsează în dansul sublim al culorilor ascultând menirea naturii și înălțându-se tainic spre sferele idealității: “frumoasă și pură natură/ te privesc ca pe un sfânt./ cu pădurea ta cea mare/ și-adierile de vânt./ cu apele pastelate/ clătinându-și valu-n mal/ lotca, rătăcită-n stuful/ al bătrânului pescar,/ din domeniul fără margini/ și al dragostei
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1460294223.html [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Eminescu timid și cu privirea în pământ, ar fi călăuzit-o pe Veronica, prin toată metropola danubiană, povestindu-i fel de fel de întâmpălări din viața marilor gânditori. Eminescu nu era îndrăgostit de o femeie, ci de femeia însăși în idealitatea ei. Ființă intrată în legendă ce i-au unit pe cei doi poeți în viață și în moarte. Între 1872-1874, Eminescu se întoarce în țară și citește la Junimea poezii și proză, iar în Convorbiri literare apare Egipetul, Cugetările sărmanului
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_domnul_eminescu_constanta_abalasei_donosa_1326472404.html [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
genialii actori români, constructori ai transcendenței de la viață la idealul vieții, maestra Tamara Buciuceanu-Botez, mirabilă și nemuritoare actriță pe ai cărei ani de operă artistică a urcat istoria teatrului, cinematografiei și televiziunii române, este o valoare națională incalculabil de valoroasă! Idealitatea artei Thaliei își află desăvârșirea la această artistă! În tot ce a făptuit maestra îndelungul unei cariere grandioase, arta se mărturisește pe sine, impresionant și adeveritor. Spiritul actriței Tamara Buciuceanu-Botez este un gang în spiritualitatea unei națiuni. Nu sunt de
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422101607.html [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
argintul razelor lunare, învăluind-o în șoaptele codrului și în murmurul apelor. El a exaltat poezia amăgitoare a trecutului peste sensibilitatea atâtor generații și a picurat în ea cântecul pătrunzător al nimicniciei eterne. Din nefericire și ură, din mizerie și idealitate visată, Eminescu a țesut în poezia sa o lume imaginară, o lume atât de ispititoare ca o realitate aievea ! Poezia sa este presărată cu cele mai rafinate culori, cu adâncimea simțirii, doririi și strălucirii geniale; din acest motiv ea va
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1454355102.html [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
păcătoasă își proiectează devenirea în aspirația de a fi creștin înfricoșat că l-a pierdut pe Dumnezeu (v. Ispitirea lui Iov, pp. 56-58, Ia - mi, Doamne, umbra, zise Iov, p. 68). De observat că nu poate exista un sens al idealității în absența ideii de păcat, nici o conștiință a păcatului în absența unei dimensiuni în raport cu care să poată fi definit acesta și nici o dimensiune în absența necesității de raportare la ea. Iov, în viziunea lui Dumitru Ichim, păstrează misterul inocenței lui
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/petre_isachi_1496150259.html [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
și însemnul) acestei sinteze (orizontalitate - verticalitate) este Crucea. Reproduc un scurt comentariu pe care l-am făcut cândva în legătură cu acest subiect pornind de la poezia lui Mircea Ciobanu : După convingerea noastră, nici clasica sferă, nici modernul (dar și străvechiul) cub, în idealitatea lor strict intelectuală, nu pot asigura, fie singure, fie - cu atât mai puțin - în coliziune, o formulă (și o soluție) de echilibru al lumii (al lumilor). Numai Crucea, model metafizic, sinteză a orizontalității și a verticalității, este în măsură să
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_marcel_turcu_sau_despre_supra_eugen_dorcescu_1351874931.html [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
a miei și a azimi.” („Semnătura iubirii”) Natura asistă la nunta celor doi, care ia proporții cosmice. Elementele acvatice - marea, limpezimile sfinte - simbolizează permanenta regenerare spirituală. Trimiterea biblică la momentul traversării Mării Roșii de către poporul evreu este evidentă și denotă idealitatea, perfecțiunea. Elementele acvatice predomină și în poezia naturii, la Petru Lascău. „Pădurile ude de ploile verii/ jilavele temple cu umbrele verzi/ te cheamă în taină visarea să-ți pierzi/ o pecete de vânt pe aripa serii.” („Pădurile„) Metafora „pe aripa
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_univers_poetic_intr_o_iscalitura_semnatura_iubirii_versuri_crestine_de_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea „cântecului duios“ (nu sunt sunetele chei ale energiilor universale?) și „vaietul“ aprinderii sinelui singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate / ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/_autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_in_poezia_viorelei_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
aici și despre etapele cunoașterii unei „fericiri absolute“: etapa senzorială, etapa conceptuală și etapa ideală. Frumusețea e rezultatul esențializării, al transferului de material în ideal și invers. În catrenul întâi, după aserțiunea lirică: „ea era frumoasă ca umbra unei idei“, idealitatea / inefabilul apare ca „reper comparativ“; dinspre acest reper reflectorizant, Ea / Iubita / Poezia se corporalizează, capătă un contur pur, aidoma unui nou-născut - de vreme ce „a piele de copil mirosea spinarea ei“, întrucât mirosea „a piatră proaspăt spartă“ și „a strigăt dintr-o
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
cursul ei fenomenal,/ Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil, la Macedonski - a cărui idealitate nu e deloc metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic" al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor căutări spirituale, vizionarismul acut și
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Complemeritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski.html [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]