524 matches
-
excepții printre politicieni? (5) Vorbiți de pământul țărânilor, sugerând că, de fapt, o duceau bine. Fals! În satele românești era sărăcie, analfabetism, si se murea pe capete din cele mai banale boli. Există statistici în acest sens, consultati-le. (6) Idealizați niște elite care - la fel ca cele de azi, numai că aveau ceva mai mult ștaif - nu făceau altceva decât să se lupte pentru putere și bani, elite care nu au făcut mare lucru pentru poporul asta. În opinia mea
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
nu mai are nimic de cîștigat sau de pierdut și care dorește să contribuie la punerea lucrurilor într-o lumină corectă, aducînd mărturia unui participant direct la istoria zbuciumată a acelor ani. Cazaban nu își renegă, dar nici nu își idealizează trecutul. Egal cu sine, el judecă faptele bune și faptele rele, retrăiește speranțele și dezamăgirile își recunoaște propriile naivități și erori, dar nu iartă nici tendința tot mai prezentă astăzi, de a privi lucrurile în alb și negru, în virtutea unei
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
listei, numai nume sonore. De la cel mai mic rol la protagoniști, unul și unul. Ani de zile. Fiecare se vedea orice ar fi interpretat, fiecare a rămas în memoria spectatorilor. Existau și fricțiuni, și orgolii, și invidii, să nu le idealizăm, dar toți știau foarte bine ce înseamnă să joace împreună pentru cariera fiecăruia și pentru prestigiul teatrului. Contează enorm ce energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
vorbesc de secăturile și nulitățile care fac carieră în politică. Să tot fii optimist! Și, mă tem, domnule Alex. Ștefănescu, că degradarea valorilor e mai gravă decât dispariția lor. Când pierzi niște valori, păstrezi amintirea lor, pe care chiar o idealizezi. Gândiți-vă cum s-a înfrumusețat în memoria românilor România interbelică în deceniile de comunism. Când valorile se urâțesc, se degradează, te înveți cu ele astfel. “Anormalitatea” devine “normală”. Ca să rezum. Vă închipuiți că-mi place să trec drept un
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
cea mai importantă din cîte a trebuit să iau în cariera mea de scriitor. Adică în toată viața mea. Pînă la adolescență, memoria este mai interesată de viitor decît de trecut, astfel că amintirile mele despre sat nu erau încă idealizate de nostalgie. Mi-l aduceam aminte așa cum era: un loc bun de trăit, unde toată lumea se cunoștea, pe malul unui rîu cu ape diafane ce curgeau repezi într-o albie de pietre lustruite, albe și uriașe, ca niște ouă preistorice
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
e în formă. Scriind, dacă ai un proiect ascuns (ascuns, măcar în parte, chiar și ție), îți dai un profil". Dar forma compensatoare nu e oare și ea o "înfrumusețare"? Acordîndu-ți un "profil" dezirabil (chiar dacă paradoxal prin "ponegrire"), nu te idealizezi într-un anume grad? E foarte adevărat că nu poți crea un altul în locul tău. Lucrezi cu materialul clientului-meșteșugar, care, irevocabil, ești tu însuți: Nu poți să-ți schimbi natura: dîndu-ți în jurnal un profil începi să semeni cu el
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
și plecase. Mi-a rămas în memorie ca un prototip al bărbatului tânăr, înalt și sportiv, tuns scurt, modern, cu ținuta dreaptă, privirea albastră și directă, coborând din familii vechi, absolvent de școli și mai vechi. Probabil că l-am idealizat, dar sunt convins și azi că era din stirpea acelor tineri de care țara ar fi avut atât de multă nevoie după război. N-am mai auzit nimic de el. (Din Carnetul unui Pierde-țară)
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
influenți ai momentului (actual!). Ambasadorul e, din off, personajul care pozează alături de modelele studenției sale - Cornel Ungureanu. Discipolii lui Victor Iancu, printre care și I. Negoițescu, G. I. Tohăneanu sau Eugen Todoran, își amintesc, fără aureola roză, a vremii care idealizează totul, de un excelent estetician de formație germană, pasionat de Schiller și Hegel, care, după anii de cruntă mizerie ai exilului la Sibiu, în momentul în care a căpătat o catedră universitară (de literatură) la Timișoara, se cam... zaharisise. Corespondența
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
Desigur, a spune "adevăratul" Lovinescu e un fel de a te exprima. Nimeni nu are căderea de a deține acest adevăr, altcum decât ca o afișare simbolică a propriei subiectivități, încărcate de iubire. îmi îngădui să subliniez că nu îl idealizez câtuși de puțin pe eroul aprecierilor mele. îl consider însă prin prisma neîncetatei lupte cu sine, pentru a-și depăși păcatele de care era în bună parte conștient. Această luptă e cel mai înalt titlu al său de noblețe, cuvânt
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
aceea renunțase la ideea de a scrie cartea. înțelepciunea acumulată în anii lui de muncă i se părea, într-adevăr, ieftină, banală. Oamenii doresc cutare și cutare lucru. Doresc ceea ce nu au și nu li se va da niciodată. Și idealizează tot ce le este inaccesibil. "Și eu cum stau?" s-a întrebat Yoel, odată, într-o noapte, într-un vagon de tren aproape gol, care-l transporta de la Frankfurt la München. "Eu ce doresc? Ce mă mînă pe mine, din
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
le denumim cu un termen, lovit, vai, de peiorație: estetice!), același instrumentar trebuitor oricărei operații critice sau de istorie literară, chiar dacă bisturiul trebuie să taie mai profund în țesutul putrefiat al tendențiozității paroxistice? Unele profiluri de critici apar și ele idealizate prin absența referinței sau a accentului incisiv cuvenit asupra compromisului politic. De pildă, Ov. S. Crohmălniceanu e prizat aproape exclusiv prin prisma ultimului său avatar, de ,centru magnetic al noii literaturi", de ,veritabil leagăn" al generației optzeciste, îndelungata, penibila sa
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
privind decizia lor de a reforma din temelii sistemul politic și economic din România. Prea puțini liberali sunt cu adevărat liberali și prea puțini democrați sunt sută la sută democrați. Dacă ne prefacem că nu vedem aceste puncte nevralgice, dacă idealizăm niște oameni care au clare interese nu doar de natură politică, ci și extrapolitică, riscăm să repetăm, ca electori, crunta dezamăgire din perioada Constantinescu. Firește, holerei pesediste îi e preferabilă oricând o administrare a forțelor democratice. Mai ales că vârful
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
Albă. În Salonul Oval! Pentru a abate atenția lumii de la porcăriile lui și pentru a se arăta grozav a început să-i bombardeze pe sîrbi.ť" (p. 48) La antipod se situează ordinea existentă în timpul dictaturii comuniste. Chiar dacă nu o idealizează, Filip este convins că aceasta este încă regretată de mulți dintre cei care nu se pot adapta la dinamica vieții contemporane: "Înainte - strîmbă, urîtă - ordinea existase; o anume siguranță. Tîlharii și hoții erau executați. Cîinii vagabonzi luați de hingheri. Copiii
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
atât de spălați pe creier încât vom mărșălui ca niște roboței, călcând în pas de defilare, pe ritmul lozicilor aberante ale neocomuniștilor. Am petrecut suficient timp în Occident, în Statele Unite, încât să știu despre ce este vorba. Societatea confruntărilor deschise, idealizată în filmele anilor '60, a devenit purgatoriul unui nou conformism. Se vorbește în clișee, se comunică prin semne prefabricate, se rămâne la superficialitatea cea mai plicticoasă a relațiilor interumane. După ce feminismul a dat în clocot, depășind cu mult obiectivul natural
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
dacă în Israel s-ar vorbi despre o "mică Românie", alcătuită din oameni care încearcă să reproducă, într-un fel sau altul, elemente ale vieții lor de acasă. Romanul lui Mirel Brateș este unul foarte dur pe alocuri. Scriitorul nu idealizează comunitatea românească din Israel, prezintă fără menajamente traumele psihice pe care le suportă noii veniți în încercarea lor de a se adpata la un nou mod de viață. Firește, soarta unui evreu din România emigrat în Israel nu se compară
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
O confuzie asemănătoare de planuri făceam între pădurile din jurul Sucevei („fiind băiet, păduri cutreieram...”) și cele din poeziile lui Eminescu. Noroc că tot în acea perioadă am citit povestea lui don Quijote, personaj pe care Cervantes îl ridiculizează, nu îl idealizează, cum au făcut comentatorii de mai târziu, și m-am trezit brusc, înspăimântat la gândul că aș putea deveni și eu un caraghios. Teama de ridicol - ca tratament psihiatric! Cam zece ani din cei cincizeci am citit în acest mod
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
de asemenea unele categorii ontice rezultând din condiția umană, cum ar fi: iubirea, dorul, mitul, misterul, visul etc. Totdeauna comentariile sale se impun prin argumentele pe care se bazează În interpretarea nuanței creatoare. Astfel, pe Întreg parcursului eseului Cătălina este idealizată. Autorul ne dă de Înțeles că Luceafărul o vede astfel și că, de fapt, el este doar ecoul acestei viziuni În care fiica de Împărat este văzută ca „model al frumosului”, astfel spus, „o Întruchipare supremă a poeziei lumii”. Structura
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
cruciadă. Bineînțeles, asta dacă nu cumva își vâră în cap să moară la propriu, precum Jofre Rudel, de dorul niciodată văzutei de către dumnealui prințese din Tripoli și, pe deasupra, nu prea atestată documentar. Universul sub un deget de copil Rezumând și neidealizând, accesul orbilor de rând la literatură era cu putință în epoca aezilor în măsura anevoie probabilă în care drumurile lor se intersectau cu cele ale cântăreților. Dar din momentul răspândirii scrisului și a cărții, lectura lor, a celor din familii
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
o poveste de dragoste de tip goethean. Chiar dacă el e mai curînd un Werther bătrîn, supraviețuitor al tentațiilor suicidare. Cum nici Friedgard nu e Ulrike, ci Bettina lui Cioran, trecută însă prin estetică lui Lenz și care, deci, nu-l idealizează, ci îl demistifica, iubitoare, pe "marele solitar", într-o proza vie, directă, umoristica în sensul thomasmannian al cuvîntului. Amîndoi sînt "dereglați", adică romantici. Pe Cioran îl incită agresivitatea ei de Cezara posteminesciana ("Iubita agresoare...") și visează să fugă cu "iubita
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
și Luna rămâne "stăpâna nopții" și interlocutoarea privilegiată a firilor melancolice. Pentru poeți Luna e tot la princesse lointaine, amorul imposibil. O iau în stăpânire doar prin rime bine îngemănate, o visează ziua și o admiră, de la distanță, noaptea, o idealizează, o idilizează, o personifică, o compară și o laudă deșănțat. Îți poți imagina orice despre ceea ce se întâmplă pe Lună, mai ales pe fața ei nevăzută, îți poți imagina orice despre peisajele ei mirifice, despre decorurile ei tropicale sau pastorale
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
cultural. Una peste alta, prin frânturi de existență din medii exponențiale, cartea realizează un excelent tablou al societății românești de până în 1989. Cu siguranță, generațiile mai mature vor recunoaște aerul irespirabil al unei epoci pe care nostalgicii încearcă să o idealizeze, iar cei foarte tineri vor descoperi o realitate absurdă, despre care se poate spune însă că, din păcate, nu a fost deloc una fictivă. Pe de altă parte, așa cum bine observa Stejărel Olaru în cuvântul introductiv, notele informative reproduse în
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
cu toate că știa că lipsa de ținută se întâlnește destul de des, îi trebuia timp ca s-o remarce, chiar atunci când o vedea în preajma lui. Deseori le atribuia și celorlalți ținuta sa, deși câteodată era evident că unora le lipsea cu desăvârșire. Idealizându-i astfel pe mulți dintre semenii și mai cu seamă dintre colegii lui, reușea mereu să fie ultimul care să le observe defectele. N-am văzut niciodată chipul lui purtând semnele imposibil de ascuns ale invidiei sau geloziei. ("Prietenia plină
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
de moștenirea Momuloaiei, s-a stabilit la Berlin, putea exclama ambiguu, într-o epistolă către amicul Alceu Urechia: "Plînge-mă! în acest moment pun în gură prima franzelă a exilului". Deoarece în epoca pe care - să fim drepți - înclinăm a o idealiza, cea a Junimii, scrisul era socotit nu mai mult decît o "îndeletnicire gratuită", Maiorescu însuși împărtășind o asemenea inicvă opinie. Drept urmare, după o viață de luptă acerbă cu editorii și librarii, Caragiale se rostea cu un patetism, cu acest prilej
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]