68 matches
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PORTRET (DEZ)IDEALIZANT Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1266 din 19 iunie 2014 Toate Articolele Autorului în sud este un incendiu troian ard mamuții de fier spectacular sufletul orașului se dă în balansoar cenușa plutește vulturește peste orașul furnicar tu urci
PORTRET (DEZ)IDEALIZANT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1403174141.html [Corola-blog/BlogPost/370444_a_371773]
-
sinucide public imperfect în timp ce în piept îți bat inimi salvate concret între noi corăbiile miros a furtună întunericul arde podul primitiv ne iubim ca în Cartargina printre ruine de stele demonic apărând ultimul zid cel agonic Referință Bibliografică: Portret (dez)idealizant / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PORTRET (DEZ)IDEALIZANT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1403174141.html [Corola-blog/BlogPost/370444_a_371773]
-
doua analizează consecințele presupunerii existenței 'Unului' sau ale existenței 'Pluralității'. Este bine cunoscută ipoteza platonică a existenței unor idei în sine a unor prototipuri modale exemplare din care rezultă cumva conceptele sau formele și proprietățile din lumea umană. Această teorie 'idealizantă' a existenței unei lumi a 'formelor în sine' a fost discutată de Platon în multe din dialoguri, dar în Parmenide filozoful îi identifică contradicții logice și pare a se desprinde de ea. Teoria formelor în sine presupunea că ar exista
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
arealul gingășiei feminine cerute de epocă. Spre deosebire de Maria Rosetti cea din portret, femeia care întruchipează idealul național și revoluționar pașoptist, nu ”pozează”, ci acționează, fiind stăpâna propriilor acțiuni.</p> Erotismul este însă doar o componentă subtilă, aflată în subordinea elementului idealizant care se concretizează, credem, în special prin clasicizarea trăsăturilor personajului. Joan Landes arată cum, în Franța secolului al optsprezecelea, alegoriile feminine ale justiției, libertății sau republicii erau clasicizate din dorința de resacralizare a spațiului public. (Landes, 76) În tabloul lui
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]
-
subită, posteritatea i-a fost asigurată în principal de piesele de teatru, până în 1996, când jurnalul, care rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost tipărit pentru prima dată. Cartea a suscitat controverse aprinse în societatea românească, fiind contrară imaginii idealizante a elitei intelectuale interbelice. Născut cu numele de Iosif Hechter într-o familie evreiască din Brăila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept și filozofie la București. Are o tentativă de a-și da doctoratul în drept la Paris, soldată
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
Școala din Fontainebleau galantă, după cum se observă la Niccolo dell' Abbate („Orfeu și Euridice”, 188 x 237 cm, National Gallery, Londra ), unde peisajul joacă deja rolul important pe care îl va avea în Franța secolului XVII, mai ales în viziunea idealizantă a lui Nicolas Poussin (Fig. 7). Jean-Baptiste Camille Corot acordă și el, din vocație și fiind ancorat stilistic în clasicism, peisajului nebulos din „Orfeu o salvează pe Euridice din infern” multă atenție (Fig. 9). Atât tema neobișnuită a salvării prin
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
determinat apariția în anul 1892, a curentului secesionist intitulat „Secesiunea müncheneză”. Pictorii münchenezi doreau ruperea cu trecutul și militau pentru o artă înnoitoare. Astfel, ei s-au depărtat de realitate și au trecut la fel de fel de alegorii, reverii sau fantezii idealizante, care s-au dovedit în final a fi un semn al decăderii, nefast pentru artă. „Secesiunea müncheneză” a avut o mulțime de adepți, ea răspândindu-se la Viena sub numele de „Secesiunea vieneză”, la Berlin sub numele de „Secesiunea berlineză
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
reale. Lucrurile scapă de sub control atunci când criminalul începe să se apropie de cei doi, iar fiecare personaj va fi pus în fața unor alegeri dificile. Filip (Theodor Șoptelea) este un tip zbuciumat și inteligent. Își iubește mult mama, într-o manieră idealizantă. Din cauza asta mutarea la Brașov și viața într-o nouă familie, consecințe ale arestării mamei sale, îi provoacă un disconfort puternic. Firea lui independentă intră în coliziune cu inflexibilitatea Elenei, iar un alt ingredient care intensifică conflictul dintre ei îl
Valea Mută () [Corola-website/Science/337076_a_338405]
-
animală, unite într-o singură creatură. "„La baza viziunii lui Jalea stă cultul pentru formă ca rezultat al observării realității - în special a figurii umane - și tendința încorporării unor morfologii fantastice evocatoare ale mitologiei antice. Sculpturile sale au un sens idealizant, Jalea vizând în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică”" spunea criticul și eseistul Petru Comarnescu. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2300, . Monumentul este amplasat pe Insula Trandafirilor din
Statuia „Hercule doborând Centaurul” () [Corola-website/Science/332694_a_334023]
-
a idealizat treptat. Au fost reeditate operele autorilor bizantini-"Corpusul de la Bonn", operele fiind însoțite de traduceri în latină și de note explicative. Istoria bizantină a fost privită ca o parte a istoriei grecilor, fiind prezentată în culori luminoase și idealizante. George Finlay a scris Istoria Greciei-de la cucerirea romană până în vremurile noastre. Karl Hopf a scris O Istorie a Greciei de la începutul evului mediu până în vremurile noastre. Jean Sabatier a scris „Descrierea monedelor bizantine”, punând bazele numismaticii bizantine, iar G.
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
programatică și ideologia da, ideologia românească, de convergență estetică, filosofică și morală. Nu e minimalizant să recunoaștem o ideologie coerentă și consecventă în construcția unui edificiu epic al istoriei românești, plin de obiectivitate, dar fără să evite neapărat un spirit idealizant și o atitudine "pro domo sua". Descoperirea unghiului de tangență la o opera dedicată nu atât eposului eroic, cât mai degrabă momentelor astrale care marchează prezența unei națiuni în istorie este o întreprindere artistică de o infinită complexitate. Ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
model care poate oferi o bază de reflecție, precum și o arie instrumentală persoanelor ce îndeplinesc funcții de lider. Modelul a încorporat șapte categorii de factori înșirați pe o axă de la eficient la ineficient și de la activ la pasiv: (1)influența idealizantă, (2) motivația inspirațională, (3) stimularea intelectuală, (4) considerația individualizată, (5) recompensa contingentă, (6) managementul prin excepție și (7)„laissez-faire”-ul. Primul factor al leadership-ului transformațional este intitulat influența idealizantă sau carisma și descrie liderii care acționează din ipostaza de modele
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de la eficient la ineficient și de la activ la pasiv: (1)influența idealizantă, (2) motivația inspirațională, (3) stimularea intelectuală, (4) considerația individualizată, (5) recompensa contingentă, (6) managementul prin excepție și (7)„laissez-faire”-ul. Primul factor al leadership-ului transformațional este intitulat influența idealizantă sau carisma și descrie liderii care acționează din ipostaza de modele puternice pentru membrii grupului lor; aceștia din urmă se identifică cu liderii lor. Nivelul de încredere în acești lideri este foarte ridicat; liderii carismatici oferă celorlalți un sens al
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cade într-o fântână iarna) este implacabil legat, prin tema cruzimii, de opera povestitorului. Totul se află în Amintiri.... Autorul nu le-a continuat pentru că de fapt le încheiase. După două scurte paragrafe, nu lipsite de unele elemente convenționale și idealizante (pana maestrului tremură câteva clipe de emoție), Amintirile... încep aproape abrupt cu înființarea școlii din Humulești, amintind cititorului că cel care scrie e un institutor. Din anonimat, din mulțimea școlarilor, eroul-narator iese, erupe odată cu explozia primei întâmplări dramatice din șirul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
realul absolut". Optică analoagă la Pierre Emmanuel: "Poezie, rațiune ardentă" (titlu de eseu, 1949). Adept al idealismului magic, în optica romanticului Novalis (continuând idealismul lui Fichte) poetul e un voyant și un exorcizor, iar poezia: Una și Totul (Jurnal intim). Idealizant, esoteric este și Eminescu, un Eminescu senin suprapus cotidianului, un mitograf până la delir, care, proiectându-se în sublimul "unei lumi ce nu mai este", exultă: "O! te văd, te-aud, te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu subtitlul expres: "poezii de dragoste"), dar și în Poemul de purpură și alte poeme (1994) și în alte cicluri. Nălucă hieratică, visată de "mii de ani", ființa-etalon din Cântec vechi, face pereche cu iubita fără corp a lui Eminescu; idealizant la modul mistic, imnograful zboară spre ea pe-un cal alb planând "prin codrii mari de lilii / în veșnică hipnoză". Rostirea incantatorie urmează clar dicteul eminescian: "Și ca o iarbă și ca o amintire / ființa mea de tine să se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit de iluzia unui "ev aprins", era de a tânji, totodată, după natura primordială, cea caracteristică perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial, plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plăsmuitor liber pe un fond sentimental idealizant. Pădurea, tărâm de mistere, "ozonul curs pe pale de vânt", fantome benigne și ecouri tonice transgresează în mirific, întreținând o stare de stihialitate ocrotitoare. Niște Sadoveniene (versuri, proză poematică) lăudate de Călinescu (Contemporanul, 28 noiemb. 1958) denunță afinități varii. Comparam
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
enunțate, deși ar putea să pară restrictive, aceste definiții reușesc totuși să surprindă și esența convingerilor noastre, deschizând drumul unor interpretări și dezvoltări ideatice viitoare. Accepțiunea pe care o oferim în acest caz creației artistice, concepută în termeni absoluți sau idealizanți, asemenea expresiei de artă sacră, se identifică cu un soi de trăire mistică, a cărei specificitate poate fi probată în fiecare religie în parte. Atunci când se raportează la sacru, actul creator îl plasează pe om, indiferent de sistemul religios căruia
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
organizarea progresivă a conduitelor psihopatice și delincvente. Organizarea psihopatologică poate fi recunoscută la început în paralel cu prevalența vidului („depresia” în sensul cvasi meteorologic al termenului care este exprimată tipic prin desenul caselor), apoi o tentativă de reconstrucție defensivă și idealizantă, dar al cărui scop este negarea suferinței și a sentimentului de pierdere (exprimată de această dată prin plimbarea idilică a mamei și a copilului elefant care merg să mănânce, în vreme ce unul dintre simptoamele cele mai rezistente ale lui Pascal este
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
îi devalorizează. Această acțiune de retragere constituie chiar esența „crimei parentale simbolice”. În ceea ce-i privește, părinții retrag o parte din idealizarea pe care o manifestă față de copilul lor. Într-adevăr, acesta nu se mai arată la fel de supus proiecțiilor lor idealizante ca atunci când era copil. Mai rămâne atunci a treia sursă: idealizarea sinelui prin sine însuși. În adolescență se observă în mod efectiv aceste tipuri de oscilații în idealizarea sinelui: adolescentul trece uneori prea repede prin perioade de mulțumire de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sunt descrise din abundență în studiile epidemiologice. Dar această ruptură externă se pare că dublează adesea o „amenințare de ruptură internă” care corespunde fragilității fundamentelor narcisiace ale adolescentului perturbate de acest factor extern: eșecul școlar pune în discuție o construcție idealizantă defensivă; ruptura sentimentală dezvăluie fundamentele narcisiace protectoare ale acestei relații de dragoste; separarea parentală vine să „spargă” mitul unui cuplu parental unit și protector al unei depresii sau al unei carențe infantile precoce, disputa cu un părinte este însoțită de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
p. 273. 41 Trimit la studiul fundamental de semantică istorică al lui Paul Cornea, "Cuvântul "popor" în epoca pașoptistă: sinonimii, polisemii și conotații", în Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii: concepte, convenții, modele, Eminescu, București, 1980, pp. 208-243. Despre încărcătura idealizantă a cuvântului și despre reinterpretările cu caracter radical revoluționar pe care le implica, la pp. 226-239. 42 Heliade Rădulescu, Echilibru între antiteze, p. 608. 43 Ibidem, p. 684. 44 Ibidem, pp. 677-683. 45 Ibidem, p. 681. 46 Ibidem, p. 628
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
au avut loc în această perioadă, dar și de accentuarea spiritului individualist realizată de gânditorii umaniști"271, Rabelais se dovedește un maestru al răsturnărilor neașteptate de situație, chiar un creator de antiutopie: desolidarizându-se de model și narativizând proiecția filozofică, idealizantă, bucurându-se, până la el, de un atât de generos prestigiu, "abstrăgătorul de chintesență" umanizează, pe alocuri chiar vulgarizează ideea de perfecțiune intangibilă vehiculată de acest tip de literatură care va face carieră și în perioada imediat următoare lui, prin Cetatea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
încălcării celor trei legăminte preoțești, "de-nfrânare, de sărăcie și de-ascultare", hotărându-se ca în mănăstirea fratelui Ioan fiecare "să-și poată lua femei, să aibă avere și să trăiască după bunul plac". Pas cu pas, fiecare dintre constructele cuminți, idealizante ale Utopiei își pierd substanța, până în punctul în care ele ne apar demonetizate, fantoșe ale idealului de-odinioară. Totul capătă dimensiuni grotești, de la giuvaierurile cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
binele și răul) a sufletului omenesc. De la un capăt la celălalt, narațiunea are aspectul unei confruntări în care, spre a ține echilibrul și a interveni cu îndeobște cunoscutul său bun simț dialectic, se implică și Sfântul Petru. Bineînțeles, contrar viziunii idealizante și idilice a originalului, acum câștigul de cauză îl are Aghiuță, acest personaj privilegiat care, cum se va vedea, face una din cele mai spectaculoase cariere în proza fantastică a lui Caragiale. Realizate și ele în scopul obținerii de efecte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]