486 matches
-
mă mai lungesc (și comentarul meu să nu poată fi citit la coșul de gunoi ;-): 1. Oamenii sunt oameni, unii mai buni, alți... așa cum sunt. Haideți să încercăm să îi vedem că oameni, fiecare în parte, si nu că nație idealizata. Adică să încercăm să depășim fază stereotipurilor. 2. În aceeași ordine de idei, putem foarte bine să facem, fiecare dintre noi, ceva pentru o mai bună imagine a românilor în străinătate: Să ne purtăm civilizat, si in acelasi timp să
Prostia pe intelesul oricui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82941_a_84266]
-
Irina Marin America, pantoful Cenușăresei - un titlu care cuprinde deopotrivă mirajul basmului și germenele deziluziei. Căci basmul are, într-adevăr, final fericit, dar numai pentru Cenușăreasă, ființa idealizată, nu însă și pentru celelalte fete care încearcă pantoful princiar. Pornind de la această metaforă, cartea Alexandrei Târziu nu se concentrează asupra unei Americi ideale ci, dimpotrivă, surprinde tocmai confruntarea prozaică a unei "geografii imaginare", cum ar spune Said, cu realitatea
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
literare ale celor patru "maeștri": Nietzsche, Dostoievski, Elie Faure și Spengler, despre care vorbește des și cu evlavie în Plexus; dar, în momentul în care se desfășoară "acțiunea" celui de-al doilea volum al trilogiei, Europa era doar o abstracțiune, idealizată și filtrată prin ochii lui Miller-autorul, scriindu-și romanul cu aproape patruzeci de ani mai tîrziu. În perioada la care face aluzie Miller, și anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa familiei
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
o impresie. Reușesc s-o facă în ciuda datelor realului datorită unei caracteristici fundamentale a „feței” sociale: un mare grad de standardizare, care permite astfel, în general, comunicarea la nivel simbolic dintre performer și public; altfel spus, există un comportament social idealizat, pe care individul pus în situația de a-și juca rolul trebuie să-l stăpînească într-o cît mai mare măsură, iar presiunea acestei idealizări (existentă în orice interacțiune socială) e cu atît mai mare, cu cît performerul este într-
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
la ultima perfecțiune: Dumnezeu concepția această magică a existenței și a omului, nu a realizat-o nici un roman din secolul XIX. Iată-l așadar, pe Hașdeu, remarcă Ovidiu Pecican, anexat dreptei naționaliste din interbelic, ca portdrapel al unui trecut violent idealizat și că filosof stoic al morții: "Ceea ce spunea uzînd de o expresie metaforica voit șocantă I. Negoitescu despre Eminescu, anume că ar fi fost «proto-legionar», se potrivește de minune și evocării critice a lui Hașdeu de către Mircea Eliade. Să reținem
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
necesare). Figura Elenei Hrisoveloni, prințesă Șuțu, e înscrisă astfel pe un orizont al timpului și mediului româno-francez, acesta din urmă comentat cumva din interior, cu micile sau marile lui rivalități și tensiuni, ambiții și complexe. Nu e deloc o imagine idealizată analistul vorbește la un moment dat chiar de "elucubrațiile Elenei Hrisoveloni despre decrepitudinea românească" și nu ezită să-i identifice frustrările identitare ("o variantă a dinamicii identitare a românilor: atracție spre Occident decepție ură a apatridului") care îi motivează în
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
nesimțite să aluneci (dar atunci înseamnă că stai/ pe scaunul însuși de care e vorba? - sau, modest, pe jos,/ lîngă el?) la alte lucruri mai importante, mai personale, mai omenești decît scaunul" (ibidem). E caracteristică descripția unor interioare victoriene, fin idealizate doar prin patina temporalității (e ca și cum autorul ar mînui o poezie gata făcută a lucrurilor ce poartă ele însele o nostalgică tensiune): "aici, înăuntru: frigul de perlă/ înconjurîndu-i fotoliul acoperit cu pături și somn./ timpul trecînd cu sunete ample în
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
bine ca niște ghiare în podeaua lustruită ca pentru un mare eveniment... Maria, dincolo de paravanul discret ce o desparte de Vestitor, ca și cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, - are figura tuturor celorlalte ființe idealizate, tuturor madonelor, fiind tot Venus, păgâna, născându-se, tot Primavera fermecând întreg Pământul, aici căpătând un alt rol, creștin, ce-i drept, asta fiind situația... Fecioara pare complice; patu-i frumos făcut, întins, pictat în prim plan, la vedere, să n-
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
pe care o produce femeii simpla sa prezență. Iubirea pentru Adriana a devenit pentru el o chestiune care ține mai mult de propriul intelect decît de realitatea propriu-zisă. Ca și în cazul lui Ulise, important pentru el este drumul, imaginarea idealizată a proximei întîlniri, nu finalitatea, revederea propriu-zisă. De altfel, el recurge la o adevărată strategie a amînării pentru a prelungi cît mai mult starea de grație care precede revederea din ce în ce mai prozaică și mai stînjenitoare cu femeia iubită. "Vineri, la începutul
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
care-i aduce o nuvelă - cvasi-autobiografică - intitulată Vizita. E un film noir: toate personajele sunt ontologic duplicitare, Ignacio nu e cine pretinde, ci fratele lui, Juan, un impostor ahtiat de succes și capabil de fratricid, iar regizorul, obsedat de figura idealizată a lui Ignacio, ajunge să-și convertească această căutare utopică într-un abuz vulgar, doar de dragul de a vedea cât de departe ar merge Juan. Cel care a pus în mișcare acest mecanism de corupție existențială este padre Manolo (Lluis
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
cucerește de la bun început în demonstrația lui Schlögel este dezinvoltura cu care sunt împinse la o parte o serie de stereotipii. Autorul ocolește în primul rând tentația clasificării maniheiste, în alb și negru, a atributelor bătrânului continent: nu în imaginea idealizată (de leagăn al umanismului, cămin al democrației, sediu al toleranței), nici în aceea "demonizată" (de spațiu al atâtor cruzimi care au culminat cu cele două războaie mondiale, cu Holocaustul și Gulagul) trebuie căutată ecuația acestei "Europe in the making" care
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
cu puteri ieșite din comun, n-aș fi putut să aranjez lucrurile mai minunat decît a făcut-o Dumnezeu pentru mine"; sau: "nu contează că ai venit pe lume printre rațe, de vreme ce ai ieșit dintr-un ou de lebădă". Imaginea idealizată a lui Andersen despre sine îi contrazice complexele și temerile, îl motivează. în realitate, "lebăda din Odense" nu e nici armonioasă, nici echilibrat-maiestuoasă - în nici un moment al vieții sale, din nici o perspectivă. Scena grotesc-hilară a "audiției" improvizate în fața năucitei Doamne
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
vinovați pentru ceea ce se Întâmplă. Casa bunicilor rămâne pentru Danny un spațiu al liniștii și al posibilei apropieri de Surinder (fata unei familii indiene), În care cei doi se pot sustrage realității și descoperă cu candoare plăcerea primelor atingeri. Imaginea idealizată a fetei se modifică pe parcursul romanului pe măsură ce Danny și prietena lui descoperă brutalitatea lumii, dar Își păstrează frumusețea prin franchețea trăirilor și a gândurilor. Atracția sporește și din cauza diferențelor de cultură, religie, rasă, Surinder fiind un fruct interzis. Crescând Într-
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
-și depășească pierderea. Cel mai adesea el este și una și alta. Ideea de bază ar fi că literatura din exil, din diaspora, se ”mișcă” înainte și înapoi în tensiunea dintre acești doi poli: întoarcere (retrospectivă) și noua creație, nostalgie idealizată și inovare estetică. ”Istoria modernismului trebuie rescrisă” scria Anders Olsson, ”iar exilul este unul dintre factorii care necesită revizuire”: Estetica modernă afirmă autonomia artei, independent de circumstanțele istorice și biografice. Aș sublinia aici impactul exilului în textele unora dintre numele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
de mine cu fiecare suflu Ce îl priemsc și i-l ofer? E umbra o creație din pustie Făcută pentru a mă cere, Iar eu către ea fără putere înaintez, dar fără să o văd. Leacul și boala rămân îndărăt, Idealizate, numai gând, himere. Așa începe vidul, șchiopătând, Dar plin de memorie. Dinainte-mi viața se reașează De-a îndărătelea și altfel aș vrea să o trăiesc. Chiar dacă orice cuvânt s-a făcut nimic. Alunec, deci visez, mai am picioare, Mâinile
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
de țigară - marcă, dimensiuni, eventualul proces de fabricație etc. etc. -, după cum ne atrage atenția Mario Vargas Llosa în excelentele lui Scrisori către un tânăr romancier. Să zicem așadar numai atât că lumea lui Daniel Dragomirescu este una adevărată, concretă, deloc idealizată, și că uneori ai impresia că a fost deschisă cu scalpelul, nu descrisă cu eterna pană; însă, ciudat, nici urmă de naturalism nu se strecoară în paginile ei. Autorul care de curând ne-a dăruit un studiu despre universul romanesc
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
plăcea întunericul tău / mă bălăceam în el”), la discursul amoros (“unde ești sam iubitule / s-auzea de sub pat / și-au început să iasă pe rând / fostele mele femei / treizeci și șapte la număr”), ori la pasiunea adolescentină pentru o femeie idealizată, asimilată capodoperei artistice: “și mă îndrăgosteam de mona lisa / aveam o carne castă timpurie / ca un pământ virgin / mâncam agrișe / apostolii veneau cu flori de măr în mână / mă ajutau să trec calea ferată”. Se poate identifica în astfel de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
întrega istorie a urbanismului însă, edilii vremii au fost seduși de modelul geometric de oraș, cu străzi perfect paralele și perpendiculare. Însuși Jonathan Swift, în ale sale neuitate „Călătorii ale lui Gulliver“, prezenta capitala Liliputului - nimic altceva decât o Londră idealizată - drept un pătrat împărțit în mod egal în 4 cartiere despărțite prin două mari bulevarde perpendiculare. Modelul „unghiurilor drepte“ a proliferat și la noi, Drobeta-Turnu Severin, Calafatul și Alexandria fiind doar câteva exemple. Calea Șagului, fosta Stradă nr. I În ceea ce privește
Agenda2004-8-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282080_a_283409]
-
în revistă rubricile mari ale vastului domeniu; partea a doua este analitică, deschide teme noi sau adâncește unele teme din prima parte. Cunoscutul teoretician demonstrează că îngerii, intermediari dintre Atotputernicul și ființele terestre, sunt „dublul“ ceresc, portretul și modelul îmbunătățit, idealizat al omului. Andrei Pleșu: Despre îngeri. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 170 000 lei. Lumina pură Procesul Creației a rămas incomplet: în plămădirea și natura copiilor au rămas două taine mari. La origine, Copiii Atoatefăcătorului au fost înrudiți, și în
Agenda2003-47-03-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/281753_a_283082]
-
încurcăturilor de limbă ar putea astfel reflectă spontan o ierarhie a dificultăților fonetice majore pe care vorbitorii nativi le percep în folosirea propriei limbi. Interpretarea conform căreia aceste încurcături sînt în primul rînd un exercițiu de pronunție e însă ușor idealizata: în foarte multe cazuri, jocul e doar o capcană, frazele fiind astfel construite încît pronunțarea lor rapidă, eventual cu micile erori previzibile, să conducă la enunțuri cu conținut indecent. Sub scopul aparent al probei de dicție se ascunde astfel o
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
și un excentric pianist englez. O poveste cu un prolog infernal și un epilog erotic irezistibil, capabil să topească orice reticente, anticipînd - dupa dorința cineastului - concordia metropolelor viitorului. Concordie izbutita deja în lumea filmului - oglindă mai mult sau mai putin idealizata a mediului înconjurător ori a fanteziilor vechi și noi, materializate prin jocul actorilor din patru zări: Nicoletta Braschi, delicată tovarășa de viață a globe-trotterului Benigni, si Horst Buchholz, ofițer neamț cretinizat de atmosfera lagărului de exterminare; Michele Placido și Enrico
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
al României europenizate în timp record, cursele de cai ce adună o splendida protipendada, vacanțele la mare, vizitele în saloanele marilor familii, pensionul Notre-Dame de Sion unde învăța Adriana, sora naratorului, sunt toate elemente ale unei lumi interzise cândva și idealizate astăzi. Alexandru George, Oameni și umbre, Editura Albatros, București, 1996, 516 pag., 8000 lei.
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
deja amintită: este vorba despre pierderea printre generalități și poncife și despre imprecizia tulbure, despre cuvântarea prețioasă ca modalitate de a nu spune nimic, combinată cu o crispare înaintea căreia dispar orice contururi umane ale unui portret și așa excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din plan ideologic este foarte bine servit de pervertirile din plan estetic. În condițiile în care oamenii nu au fost apreciați, sub comunism, în limitele necesităților lor reale, irealitatea și fantezia stearpă
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
ignoră, decis, prejudecată că orice gest al acestora descris într-un român trebuie să fie atestat. Cu un salutar voluntarism, cu o justificată (estetic) autoritate, prozatorul îi transformă în oameni pe cei care, altfel, nu aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de nesatisfăcător din punct de vedere literar - a unor caricaturi. Textul este în esență lui o satiră, dar Alex Mihai Stoenescu nu alunecă într-o satiră ieftină. Întrucât conferă fiecărui moment o șocantă concretețe, el creează în jurul oamenilor și
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv dar necesar), e împinsă dincolo de limitele normalului. Istoria pare să rămînă un spațiu al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat și regretat a cel impus de manuale în timpul mai multor decenii de cenzură și presiune ideologică - cuprindea două elemente importante, reunite sau alternative: vagul abstract și emfaza sentimentală; ambele asigurau solemnitatea i. Schimbările de paradigmă ale științei istorice au rămas
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]