16 matches
-
parametrii de mișcare spațială, temporală, de putere, forță-viteză și spațio-temporali (E. P. Ilin, 2003). El determină În mare măsură eficiența acțiunilor motorii variate. Eficiența de dezvoltare a simțului ritmic depinde de mobilizarea proceselor psihice. Acest lucru poate fi facilitat de antrenamentul ideomotor, care permite prin intermediul redării imaginare a percepțiilor de sunet, vizuale, tactile și proprioceptive de a asimila mai bine ritmul de mișcări raționale după indicatorii de direcție, amplitudine și viteză. Capacitatea de orientare În spațiu este determinată de posibilitatea de a
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
pe care le dorește sau care sunt solicicitate de către terapeut. Execuția deficitară este consecința tulburării, deși subiectul prezintă o integritate a funcțiilor intelectuale, motoare sau senzitivo-senzoriale. Formele clinice prin care se manifestă apraxia sunt apraxiile globale, care se diferențiază în: ideomotoare - dificultatea de a efectua gesturi simple la comanda terapeutului; ideatorii - dificultăți de executare a unor acte motrice complexe, în succesiunea lor firească; melokinetice - dificultăți de efectuare a gesturilor fine la nivelul mâinilor; constructive - individul nu poate copia sau reproduce un
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu apraxia membrelor. Apraxia mersului: se caracterizează prin pierderea inițiativei și neîndemânare la mers, precum și prin tulburarea controlului voluntar, bate pasul pe loc, merge cu pași mici, în vârful picioarelor; desprinde greu piciorul de pe sol; membrele inferioare se încrucișează. Apraxia ideomotoare: este cauzată de o întrerupere a căilor dintre centrul formulării unui act și cel al executării: bolnavul are în minte planul acțiunii, îl poate descrie, dar nu este capabil să o execute când dorește sau la comandă. Apraxia ideatorie: se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
simple sau izolate le execută corect, dar nu le poate asocia într-o acțiune complexă; recunoașterea obiectelor este păstrată, dar mânuirea lor corectă este deficitară. Apraxia de îmbrăcare: tulburarea gesturilor necesare actului de îmbrăcare, în absența unei apraxii ideatorii sau ideomotoare; bolnavul nu-și poate îmbrăca haina, cămașa, nu-și poate lega șireturile, nici spontan, nici la comandă; este conștient de infirmitate și se plânge de ea. APTITUDINE (< lat. aptitudo, -inis, cf. fr. aptitude) - Dispoziție naturală care asigură - după Epuran (1976
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
proprioceptivă. Informațiile ajunse la acești centri vor declanșa o serie de reacții tonice, statice locale, statice segmentare și statice generale. Echilibrul, împreună cu reflexul de atitudine ce-l însoțește ca o umbră, se dobândește pe baze complexe, înregistrate la nivelul centrilor ideomotori sub forma unei scheme de atitudine corporală, denumită în psihomotricitate „schema corporală” care exprimă, în același timp, și comportamentul psihologic al pacientului. La rândul ei, postura se află în strânsă interdependență cu echilibrul, având la bază schema de atitudine corect
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
influenței exercitate de o emoție puternică; această stare este însoțită atât de o inhibiție motrică totală, cât și de un blocaj emotiv sau intelectual; ictus amnezic - tulburare bruscă și tranzitorie a memoriei, după care subiectul revine la o situație normală. IDEOMOTOR, -OARE (< fr. idéomoteur) - Termen sinonim cu psihomotor. Proces ideomotor - proces prin care toate reprezentările noastre se prelungesc în mișcări, mai mult sau mai puțin realizate practic. Dirijarea motricității prin idei, care implică microcontracții și microrelaxări coordonate ce însoțesc involuntar percepția
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
însoțită atât de o inhibiție motrică totală, cât și de un blocaj emotiv sau intelectual; ictus amnezic - tulburare bruscă și tranzitorie a memoriei, după care subiectul revine la o situație normală. IDEOMOTOR, -OARE (< fr. idéomoteur) - Termen sinonim cu psihomotor. Proces ideomotor - proces prin care toate reprezentările noastre se prelungesc în mișcări, mai mult sau mai puțin realizate practic. Dirijarea motricității prin idei, care implică microcontracții și microrelaxări coordonate ce însoțesc involuntar percepția și mai ales reprezentarea mintală a actelor motoare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se prelungesc în mișcări, mai mult sau mai puțin realizate practic. Dirijarea motricității prin idei, care implică microcontracții și microrelaxări coordonate ce însoțesc involuntar percepția și mai ales reprezentarea mintală a actelor motoare, dar și a limbajului. Spre exemplu, apraxia ideomotoare reprezintă incapacitatea de a transforma ideea într-o acțiune. IDEOPRAXIE (< fr. idéopraxie; engl. ideopraxia) - Ansamblu complex de gesturi voluntare realizate în absența unui model de prezentat și orientate către un scop explicit, care capătă o semnificație evidentă pentru subiect. Ideopraxiile
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
vorbească despre „legea repetiției”. Acest efect se manifestă uneori prin neregularități care nu sunt imediat evidente; de exemplu, în motricitate, se știe că însușirea unor mișcări este în funcție de numărul de repetări, deci la baza învățării stă repetiția (Larousse, 2006). REPREZENTĂRI IDEOMOTOARE (fr. représentations idéocinétiques) - Reprezentarea, ca proces psihic al cunoașterii, se naște din senzații și percepții și oglindește lucrurile și fenomenele lumii materiale. În literatura metodică a educației fizice, reprezentările sunt considerate elemente de bază în execuția și învățarea actelor motrice
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
făcând parte dintr-un stereotip dinamic, iar interacțiunea dintre primul și al doilea sistem de semnalizare asigură posibilitatea efectuării anumitor acte ce au ca puncte de plecare excitarea prin cuvânt a primului sistem de semnalizare ce provoacă activitatea efectorilor. Reprezentările ideomotoare sunt legate de experiența personală anterioară; ele constituie reflectări mult mai complexe și mai profunde ale acestor fenomene. În actele motrice, reprezentările mișcărilor cuprind componente vizuale, auditive, tactile și de orientare a corpului în spațiu. Reprezentarea mai complexă a mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fantasia; activitatea; sugestionabilitatea. 2) Schița generală de desvoltarea sufletului copilului. CAP. III Afectivitatea. 1. Frica. De ce se sperie copilul? 2. Simpatia și natura morală a copilului? a) minciuna. b) egoismul. c) cruzimea. CAP. IV. Activitatea. Sugestia. Ce va să zică? Diferite feluri: ideomotoare, senzoriomotoare, fizică. CAP. V. Imitația Mișcările de espresiune, principiul lor. a) zîmbetul și rîsul, b) sărutarea, c) espresia atenției. CAP. VI. Voința. 1) Semnul esterior al Voinței. 2) Act de voință: ce este, de cîte feluri. 3) Inhibiția. 4) Acte
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
lor. a) zîmbetul și rîsul, b) sărutarea, c) espresia atenției. CAP. VI. Voința. 1) Semnul esterior al Voinței. 2) Act de voință: ce este, de cîte feluri. 3) Inhibiția. 4) Acte spontane, reflexe, instinctive. 5. Voința propriu zisă. Mecanismul actelor ideomotoare. 6. Epoca deliberării. CAP. VII. Inteligența. 1) Receptivitatea și retentivitatea. 2) Fantasia și raționamentul. 3) Memoria. CAP. VIII. Fantazia. 1. Personificarea. 2) Audiția colorată. 3) Jocurile. 4) Esplicarea naturei. 5) Imaginația reproductivă. 6) Imaginația creatoare CAP. IX. Operațiunile intelectuale p.
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a acoperit următoarele zone: Sugestibilitatea pacientei a fost evaluată prin folosirea unei adaptări a profilului de inducție hipnotică a lui Spiegel (Spiegel și Spiegel, 1978vezi intervenția 1 din capitolul 3Ă. Aceasta a indicat faptul că pacienta răspunde bine prin semnalul ideomotor cu ajutorul degetului și levitația brațului. A fost explicat faptul că terapia este un proces colaborativ în care terapeutul se află acolo pentru a o ajuta pe Ana să găsească resursele sale interioare și soluțiile la problema ei legată de stres
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
în revistă evenimentele legate de problema definită în timp ce se menținea un nivel adecvat de disociere. Atunci când mintea inconștientă a indicat că pacienta poate merge în viitor fără problemă, a apărut o progresie (levitația brațuluiă cu halucinarea datei rezolvării problemei semnalizată ideomotor (scrierea automatăă. Pacienta a fost apoi capabilă de inducerea „auto-hipnozei” și imaginarea unei vizite la dentist rămânând calmă și simțindu-se confortabil. În cursul porcedurii terapeutul și pacienta au lucrat în colaborare utilizând propriile experiențe trecute și resursele vindecătoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
I. Kirsch (Eds.Ă, Handbook of Clinical Hypnosis. Washington: D.C.: American Psychological Association. Chaves, J. F. (1994Ă. Recent advances in the application of hypnosis to pain management. American Journal of Clinical Hypnosis, 37(2Ă, 117-129. Cheek, D. (1986Ă. Workshop on Ideomotor Approaches, Newcastle-upon-Tyne, U.K. Cheek, D. B. (1961Ă. Possible uses of hypnosis in dermatology. Medical Times, 89, 76-82. Cheek, D. B. & LeCron, L. M. (1968Ă. Clinical Hypnotherapy. New York: Grune & Stratton. Cheek, D. B. (1976Ă. Short-term hypnotherapy for frigidity using exploration of early life
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
89, 76-82. Cheek, D. B. & LeCron, L. M. (1968Ă. Clinical Hypnotherapy. New York: Grune & Stratton. Cheek, D. B. (1976Ă. Short-term hypnotherapy for frigidity using exploration of early life attitudes. American Journal of Clinical Hypnosis, 19, 20-27. Cheek, D. B. (1994Ă. Hypnosis: The Application Of Ideomotor Techniques. Boston: Allyn & Bacon. Cho, K. (2001Ă. Chronic "jet lag" produces temporal lobe atrophy and spatial cognitive deficits. Nature Neuroscience, 4, 567-568. Choinière, M., Melzack, R., Rondeau, J., Girard, N. & Paquin, M. J. (1989Ă. The pain of burns: characteristics and
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]