149 matches
-
Marin Marian). Cei trei recidivează cu reflecțiile despre operă, cum spuneam, pe paliere autonome. Cândva au fost simboluri arhaice ,lumina și strigătul"; două modalități de percepere a mitului Oedipe - comparație cu compozitorul german Wolfgang Rihm; geografii psihanalitice ale sentimentalismului și idilismului enescian. Dar receptarea psihanalizei în România îmi pare de mică anvergură. Altă față a Oedipului, mai populară, la Dumitru Avakian: ultima montare la Teatro Lirico din Cagliari. Observ două tendințe reprezentate de mai multe voci. Enescu în lume, Enescu în
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
necruțarea, nemiloasa luciditate dusă până la cruzime sunt, după Eugenia Tudor-Anton, trăsăturile care o impun decisiv pe Hortensia Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor prozatoarea integrân-du-se unui curent de înnoire mai larg. Fiind cum este "ea demolează prejudecățile și idilismele semănătorismului românesc", acțiune care în chip natural o solidarizează cu sincronismul lovinescian și o apropie, după război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
după ultimele alegeri, n-ar mai avea la viitoarele alegeri decât jumătate din ceea ce deține în prezent. Mi-ar plăcea enorm ca lucrurile să stea astfel, dar teamă mi-e că nici urmă de-o viață politică de-un asemenea idilism! Când grevele se înmulțesc în progresie geometrică iar nemulțumirile populare ating forme de expresie violent-maladivă, când nivelul de trai s-a deteriorat până la limita insuportabilului, numai niște iresponsabili s-ar strădui să machieze o realitate a cărei hidoșenie înspăimântătoare a
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
cel folosit în mod curent, o eleganță a malițiozității, un spirit polemic lipsit de agresivitate. Ne arată că fraza poate fi și armonioasă și acidă în același timp. Aflăm și că farmecul unei confesiuni sau evocări nu stă numai în idilismul acestora, ci, mai cu seamă, în exactitatea, precizia și urma pe hîrtie a ironiei și autoironiei. Parafrazîndu-l pe Barbu Cioculescu, vă asigur că „dacă nu jurați excesiv” și doar pe producțiile culturale ale „trecutului deceniu, ce și-a trecut, de
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
semnul Arcadiei și al contrautopiei. Brumaru recuperează ironic și autoironic - semn acut al modernismului și postmodernismului - un construct imaginar considerat anacronic: modelul idilic. „Emil Brumaru - spune Rodica Ilie - împacă, prin aderarea la grupul oniric, modelul idilic cu cel utopic, reprezentarea idilismului în poemele sale este una conștient și riguros cultivată, ca o asumare livrescă a acestui construct imaginar“. Constatare mai veche a criticii, dar pe care Rodica Ilie o duce într-un anume sens pînă la capăt în primul capitol al
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
prozele autobiografice ale lui Paul Goma). Din această perspectivă, încărcate de referințe socio-politice directe, dure și exacte, atît Rebarbor, cît și volumele ulterioare de "reportaje în proză" ale lui Monciu-Sudinski oferă o dublă alternativă ficțională: pe de o parte, la idilismul social al prozei industrializării staliniste (gen Petru Dumitriu), pe de alta, la evazionismul etic al romanului politic șaptezecist (tip Buzura, Ivasiuc sau Preda), defazat "critic" față de propriul său prezent ceaușist. Cine ar încerca, astăzi, să reconstituie prin mijlocirea ficțiunii lumea
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Heidelberg? că le-aș fotocopia". O specială semnificație o are circumstanță că distanță geografică și, pînă la un punct, cea morală față de mediul natal nu-i adoarme lui I. Negoitescu vigilenta critică. Departe de-a se lasă copleșit de un idilism al spațiului românesc prohibit, de a-l îmbrățișa printr-o exaltare sentimentală, exegetul da expresie unor multiple rezerve estetice ori de altă natură, care formează dovada unei existente neslăbite, a unui realism al discursului, învederat pînă-n ultimele momente. Să citam
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
perceput. Contaminat de spiritul celei care scrie, România devine un loc în care oamenii țin unii la ceilalți, sînt devotați unor cauze nobile, dispuși să facă sacrificii, tenace și cu credința în Dumnezeu. O imagine profund idilica, dar de un idilism nu numai nesupărător, ci chiar înduioșător de-a dreptul, căci el reprezintă amprenta stilistica, dar și de gîndire, a unei ființe extrem de calde, demne, si curajoasă într-un fel care nu exclude timiditate, încrezătoare la limita credulității, în bine și
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
peste foc. Dar a venit și răsturnarea din decembrie 1989. Lucrurile păreau a intra în albia lor firească, cu toate ca într-un chip straniu, de miraj, de prealesnicioasă și preafrumoasa rezolvare, ceea ce s-ar fi cuvenit a ne pune în gardă. Idilismul așternut de-a dreptul peste nenumăratele traume ar fi trebuit să ne pară suspect... Într-o zi solară a primăverii Marilor Speranțe, m-am întîlnit, pe Calea Victoriei, cu nimeni altul decît cu Nicolae Breban, proaspăt revenit din străinătate. Abordîndu-mă cu
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
critică a literaturii române. Potrivit dihotomiei terminologice a lui Virgil Nemoianu, "Romantismului înalt" sau "romantismului culminant" ("High-romanticism") "al grandioaselor fantezii și viziuni" îi succede o epocă "Biedermeier", caracterizată prin "înclinația spre moralitate, un amestec de realism și idealism, intimitate și idilism, lipsa presiunii, tihna, sentimentul de satisfacție, glumă nevinovată, tradiționalismul, resemnarea". Toate aceste forme ale micului romantism de sorginte germană sunt scoase în evidență de studiul lui Regman, care folosește însuși termenul de "romantism minor" cu aceeași accepție că la Nemoianu
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
îl va fi făcut să persevereze în insuportabil, să trăiască într-o exacerbare și trepidație nervoasă continuă, lăsând impresia că și-a legat direct poezia de artere, de viscere, de senzorii trupului. De aici, tragicul conținut în poemele sale, în ciuda idilismului lor declarat, în ciuda umorului de atâtea ori debordant." Foarte sugestive sunt și fotografiile realizate de Dora Stănescu la lansarea cărții lui Cristian Popescu, Arta Popescu, în 1994, în Piața Universității. Autoarea fotografiilor a știut să vadă umorul tânărului poet, plăcerea
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
degrabă o fremătătoare pîndă înfometată, de carnasiere mici, în așteptarea momentului cînd marile dihănii prinse în absurda încleștare se vor prăbuși epuizate, agonizînd. Cei zece ani trecuți de la prăbușirea chingilor și a gratiilor au fost suficienți pentru a vindeca de idilism în materie de solidaritate intelectuală. Mult-puținul care existase înainte, sub constrîngere, s-a făcut zob. Punerea în libertate a însemnat și o eliberare a urii dospite, a resentimentelor, a frustrărilor. Inutil să dau exemple: sînt prea multe și nu vreau
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
doreau (prin coafura, mustață ș.a.m.d.) nu se datora neapărat mediocrității inșilor, cât dorinței de a participa la înfăptuirea înaltei Ordini. Cu alte cuvinte, imperiul proteja înaltă ordine în care fiecare avea locul, rolul, importanța să. Ovidiu Cotrus explică idilismul poeziei cosbuciene prin apartenența poetului la zona grănicereasca. Zonele grănicerești nu au cunoscut iobăgia: năsăudenii erau oameni liberi, si puteau prosperă în numele libertății. Există în această lume o înaintare sub semnul binelui. Ardelenii nu erau neîncrezători în Lumea de mâine
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
teoretice cât an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur vetust și nepotrivit. Pentru că Lovinescu nu cerea respectarea canoanelor realismului, cât - prin idilism - carenta obiectivării. Iar Iorga n-ar avea deloc program (pentru că principiul național an artă e de când a apărut literatura modernă), lăudând, fără discernământ, scriitori inexistenți ("an comparație cu dl. Vasile Pop, va spune Lovinescu, toți scriitorii sunt geniali") numai pentru
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
încearcă să-și definească personalitatea, biografia, cazul său. Caz interesant atât prin ceea ce are comun cu destinul generației sale (al acelei "corăbii cu ratați" despre care a scris altădată și pe care o caracterizau individualismul anarhic, respingerea valorilor consacrate, a idilismului, a inerției și a provincialismului cultural, generație care neavând un țel "s-a lăsat spulberata de toate vânturile vieții"), cât și prin ceea ce are el cu totul particular, ieșit din stereotip, omul P.M. având o condiție fizică subnormala, fiind, spune
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
spațiul nespațial, misterios și securizant al amintirii. Nu trebuie, totuși să deducem de aici că Valea Issei ar fi o scriere idilică, agrementată cu ingrediente elegiac-paseiste, și nimic mai mult decît atît; desigur, atmosfera este, de multe ori impregnată de idilism, iar curgerea meandrată a narațiunii se mulează perfect fluxului capricios al memoriei (de altfel aluzia din titlu este cît se poate de transparentă în acest sens). Dar, în același timp, dincolo de această evocare calmă a paradisului pierdut al copilăriei, putem
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
ai satului", Victor Știr își deleagă memoria unei condensări care nu e însă și o refrigerare. Recursul la trecutul personal și impersonal (tradiția) emană o robustețe discretă pe care vîrtejurile expresioniste prin care trece nu izbutesc a o anihila. Posibilul idilism e tescuit, procesat, redus la pură fantasmagorie poetică: "pruncul cu ochii mari / spre / copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana-l / îmbrățișează / cu crucile // bătrîn cernit / sub secunde / cu firul tăiat". Ori: "apele cerului / înghit / ceafa de
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
roșu de dragoste). Acest tablou înflăcărat la propriu are însă și o conotație cristică deoarece iubiții se caută cu deznădejde, doritori a prinde rădăcini "unul în altul răstigniți pe zidul de aer roșu". Complementar, e adus în scenă un vechi idilism eretic. Pus în dificultate prin uzanțele unui expresionism întins asupra întregului univers, Creatorul continuă a-și lăsa urma în simțămintele creaturilor prin nostalgii echivoce care se joacă "de-a infinitul vicios" și modelează anecdote poporane: "Pe cînd umbla Dumnezeu pe
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
mai tare de posbila îmbolnăvire a unuia dintre copii, iar Ciulei deschide filmul cu o scenă de convalescență, tatăl tincturînd cu albastru de metil bubele de la vărsat de vînt ale mezinului. Amintirile lui Creangă lasă uneori o falsă impresie de idilism, convertindu-se tot mai mult la realitate pînă la o filipică necruțătoare a sistemului imbecilizant de învățămînt, cu alte cuvinte, se maturizează odată cu personajul. În filmul lui Ciulei care surprinde doar un decupaj, maturizarea este deja prezentă în tonul grav
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
citim printre rânduri și mai ales dacă dăm importanța cuvenită armoniilor muzicale, să fie implicată o discretă parodie a accesibilității. Verbele se înlănțuie cu lejeritate, argumentele bibliografice curg unul după altul, jumătățile de frază se deschid precum aripile de fluture. Idilismul acesta e, vizibil, trucat. Poetul ia peste picior în proză, din unghiul care îi convine, senzația de naturalețe fără frontiere ce pare, adesea, atât de specifică scrisului. Iar asta pentru că Foarță manifestă, în toate cărțile sale, oroare de simplitate. El
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
acestui acestui "alfa" al romanului e opera cititorului modern, provocat de acest text: "Citit astăzi, cu mare plăcere, dar și o continuă, vagă, inexplicabilă nemulțumire, Dafnis și Cloe, unul din primele romane grecești, o pastorală în proză. De ce plăcere? Pentru că idilismul scrierii m-a încîntat pur și simplu. Ce șoc pentru așteptările mele de om modern! Iată un roman de dragoste de care am avea și noi, cei de azi, urgentă nevoie. Prea multe convulsii, prea multe neîmpliniri, prea multă suferință
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
crește spectaculos (jumătate dintre români se așteaptă ca alegerile să aducă o schimbare de vreun fel), lumea dorește ca lucrurile să fie tranșate pe micul ecran. Ori, tocmai în acest moment, PSD-ul, până atunci omniprezent, a lipsit din scenă. [...] Idilismul și triumfalismul de pe ecran nu-și găsește nicicum confirmări în viața de zi cu zi. [...] După cum inspirat spune talentatul și curajosul redactor de la Realitatea TV Robert Turcescu, ”există mai multe Realități”. Fenomenul este cvasi-generalizat, atât în presa audio-vizuală, cât și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
În orice lucru trebuie să avem în vedere scopul", spune un personaj al comediei La Mandragola, credincios convingerilor autorului trecut prin școala gînditorilor antici. Între operele de educație princiară scrise în Europa timpului, Principele e replica cea mai practică dată idilismului în concepție. În alte opere ale genului, personajele încoronate sînt niște ficțiuni, principele machiavelic e viu, gata să intre, fără mască, pe orice scenă politică, indiferent de timp și de loc. Cărțile testamentare ale bizantinilor, concepute strict pentru uzul urmașilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
miresele lui Chagall. Există riscul pe care regizorul cred că-l confruntă conștient de a pierde autenticitatea întregii povești derapînd spre kitsch prin împingerea spre burlesc și spectacular a personajelor și situațiilor, creînd chiar efecte lirice care consună cu un idilism cam manufacturier recuperabil chiar și în tonul limbajului frust al sătenilor cu o veselie și un trăirism pantagruelic. Undeva demersul cinematografic al lui Horațiu Mălăele se întîlnește cu spiritul fellinian, dar mai ales cu un film precum cel al lui
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
semn! La cuibul dumitale / vin în genunchi să mă depun" (Domnișoară). Această existență necontrariată, galeș-adaptabilă, începe însă cu timpul a se combina cu notele unei dezabuzări, ale unui spleen ce provine din însăși saturația ei, din monotonia propriei sale luminozități. Idilismul face loc unor impulsuri sarcastice, unei demoniace taxări a preaplinului său. Intonației "cântecelor naive" li se alătură și nu o dată li se substituie dispoziții disociative ce se lasă cu constatări incisive. Avem a face cu o satiră ce aderă totuși
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]