149 matches
-
era un tip rău care și-a bătut joc de-o fată și care nu voia decât să pună mâna pe pământ. Să le cerem acestora să vorbească despre stilul anticalofil și contrapunct, despre simetria incipit-final și despre reacția la idilismul sămănătoriștilor? Nu e normal să așteptăm asta de la un elev pentru a-i da acea notă 5 de promovare. Dar e normal să așteptăm ca el să muncească, să deschidă o carte și să fie capabil să îi prezinte conținutul
cu aceste subiecte, căutăm să prindem elevul pe picior greșit sau să îl evaluăm? by https://republica.ro/simulare-la-bacalaureat-2016-cu-aceste-subiecte-cautam-sa-prindem-elevul-pe-picior-gresit-sau-sa-il-evaluam [Corola-blog/BlogPost/338453_a_339782]
-
din sonetele lui Adrian Munteanu Corectitudinea declamatorie, abordarea temelor epice, ușurință caligrafica, solemnitatea tablourilor, fabulosul de idei, manierismul antropomorfic, mitologia, cântarea jalei metafizice, elementele ortodoxismului, grațiozitatea, realismul, exaltarea fondului arhetipal, scitic al romanismului, narativul, epicul și biografismul colorat verbal intens, idilismul încântător, picturalismul expresiei, nostalgia celesta, încărcarea pânzei cu multă pastă, iată, pe scurt, caracteristicele sonetelor din volumul “Fluturele din fântână “ de Adrian Munteanu, apărut la Editură “eLiteratura”, 2015. Volumul structurat în opt cicluri, numărul opt semnificând echilibrului cosmic. Este numărul
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1442469072.html [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
o voce narativ-auctorială cu inflexiuni domoale, compasive, care ține să spună că pervertirea sufletelor, ne-cazurile, nelegiuirile, năpasta vin din imixtiunea în lumea satului a unor legi nefirești, nedrepte. Rar, ca în povestirile „Măcar o lacrimă...” și „Urme după 1907”, idilismul, caricarea sentimentală și ideologică sunt abandonate, urmarea fiind o formă mai neostentativă de expresie, o concentrare a mijloacelor. Și ca memorialist, reînviind figurile lui Al. Vlahuță, I.L. Caragiale, B. Delavrancea și N. Grigorescu, Bujor își consumă mai ales forțele sentimentale
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești by http://balabanesti.net/2011/07/10/paul-bujor-un-nume-de-rezonanta-al-orasului-beresti/ [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
umane de conduită sunt aceleași, în fiecare secol, deceniu, doar forma de manifestare sau redarea sub forma ușor modificată a unui limbaj diferă, însă ascensiunea spre o accesibilitate a unui timp de grație ar fi o cădere în idealism sau idilism. “Puterea mea se desăvârșește în slăbiciune”, zice Hristos (după Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9). Diferențiatoare rămâne raportarea la limbaj. Forma de îmbrăcare a cuvântului poate determina o apropiere de mesagerii celești sau de îndepărtare, printr-o malefizare a
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/victor_constantin_marutoiu_1455548395.html [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
umane de conduită sunt aceleași, în fiecare secol, deceniu, doar forma de manifestare sau redarea sub forma ușor modificată a unui limbaj diferă, însă ascensiunea spre o accesibilitate a unui timp de grație ar fi o cădere în idealism sau idilism. “Puterea mea se desăvârșește în slăbiciune”, zice Hristos (după Sf. Apostol Pavel, II Corinteni 12, 9). Diferențiatoare rămâne raportarea la limbaj. Forma de îmbrăcare a cuvântului poate determina o apropiere de mesagerii celești sau de îndepărtare, printr-o malefizare a
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1452777265.html [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
însemna o stare genuină de entuziasm colectiv, inanalizabilă aproape, greu de explicat. Se născuse în afara oricăror discursuri „mobilizatoare”. Oamenii începeau să trăiască frenetic, cu un straniu sentiment al lumii. Viața cotidiană devenea spațiul „visceralității” explosive, ca într-un soi de idilism social al simțurilor, în care, însă, unui rafinament al convențiilor i se substituia vitalitatea elementară. Individul își redescoperea instinctele și naturalețea, codificate sumar într-o etică a entuziasmului. Dar eu nu pot dovedi nimic din toate astea. Realitățile cotidiene ale
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Revista_echinox_intre_libertatea_crea_al_florin_tene_1331631022.html [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
care plasează tabloul în zona expresionistă. Aceste culori vii, chiar excesive, crează o realitate modernă spectaculoasă. Risipindu-și casele cu detalii cromatice subtile, urcate pe povârnișuri, Haim Savitzki reușește un peisaj panoramic universal. Lucrarea se potrivește în orice ambient, combinând idilismul, în culoare pură, cu un soi de primitivism naiv. Casele pictorului Baruch Elron, în această lucrare suprarealistă sfidează legile gravitației sau, mai degrabă, dându-le semnificația inițială, se leagănă ca niște cerceafuri puse la uscat pe firul hibrid dintre posibil
CASE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Dorel_schor_case_in_pictur_dorel_schor_1378431339.html [Corola-blog/BlogPost/364378_a_365707]
-
ani, venerabilul pictor se prezentă în fața publicului cu o expoziție personală în care tablourile erau rodul muncii și inspirației sale recente. Considerat inițial pictor impresionist, nu s-a mulțumit niciodată cu un anumit stil sau o anumită tematică, combinând adesea idilismul cu arta naivă sau folcloristica, având întotdeauna grijă pentru detalii, fluiditate, mișcare, ritm, emoție. Interesantă este nu numai evoluția sa ca artist, ci și biografia lui care, pe undeva, se suprapune peste istoria recentă a Israelului. Născut în 1907 la
MOARTEA UNUI PATRIARH de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dorel_schor_1401927994.html [Corola-blog/BlogPost/360985_a_362314]
-
seară (Peisaj la Nicorești)” de Gheorghe Petrașcu Spre seară (Peisaj la Nicorești) de Gheorghe Petrașcu (1872, Tecuci, Galați - 1949, București) pare a fi o reinterpretare în notă originală a subiectelor similare din opera lui Nicolae Grigorescu. Petrașcu preia ceva din idilismul grigorescian, cu o recuzită profund romantic. Valoare estimativă: 7.000 - 12.000 de euro Țărăncuță din Muscel de Sava Henția (1848, Sebeșel - 1904, București) este datat 1901. Henția, care s-a pregătit cu întemeietorii școlii românești de pictură, Theodor Aman
Capodopere ale maeștrilor români într-o licitație de excepție la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105700_a_106992]
-
constând în "dialogul de o unică autenticitate, arâtând cea mai puternică și sigură străbatere în sufletele omenești, cumpănite, încete, cu multe întorsături pe loc, cu multe sucituri înțelepte" ... Comedia aduce în literatura română lumea țăranilor transilvăneni văzuți de Slavici, fără idilismul dulceag sau romantismul tenebros al prozei epice apărute până atunci în foile ardelene. Comedia "Toane sau Vorbe de clacă", apărută în 1875, este o farsă fără o valoare deosebită, asemeni comediei "Polipul unchiului", în care procedeele comice sunt comune, precum
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
modernismul" estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet. Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista "Teatrul". În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
zi cu zi din viața ostașilor. Aceste scrieri sunt însuflețite de sentimente patriotice, autorul prezentând maturizarea etică și profesională a personajelor prin instrucția viguroasă ce conferă militarilor cutezanță și tenacitate fără a le altera omenia și cinstea. Există un oarecare idilism în tratarea acestor subiecte, ceea ce reprezintă mici scăderi ale operei sale. Romanul "Camera 210" (1969) se remarcă prin tematica și abordarea modernă, fiind un jurnal al unui pacient internat într-un spital din Germania ce descrie trăiri sufletești aflate la
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
universală prin specificul național și nu prin imitarea modelelor străine; b) emanciparea țărănimii prin cultură: din sentimentul datoriei față de popor se naște ideea ridicării acestuia, pornindu-se de la o viziune fără romantism; c) dezaprobarea falsei înfrumusețări a vieții: au combătut idilismul și paseismul; d) atitudinea realist-critică: observarea necruțătoare și indiferentă a vieții se împletește cu compasiunea față de lumea chinuită à satului, aplecarea cu înțelegere asupra realității rurale, asupra suferinței maselor țărănești; e) cultivarea democratismului: poporul se confundă cu clasa lui cea
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
imediata vecinătate. În primul plan se situează trei personaje în atitudini total diferite: o femeie veghează somnul unor lucrători toropiți de oboseala muncii și de căldura sufocantă a zilei. Imaginea este compusă pe cu totul alte coordonate decât acelea ale idilismului cu care ne-au obișnuit Nicolae Grigorescu și epigonii acestuia. Acuratețea detaliilor, energia latentă a primului plan și cea dinamică din segmentul imagistic median, sobrietatea mijloacelor de expresie se revendică - indubitabil - din creația rurală a lui Camil Ressu, anunțând prodigiosul
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
Millet (1814-1875). Această compoziție care surprinde țăranul în timpul muncii este rară în pictura românească din secolul XIX. În această perioadă nota dominantă a reprezentărilor care au ca subiect țăranul se înscrie în tipul de reprezentare grigorescian, cunoscut și criticat pentru idilismul desuet care ignoră tocmai componenta muncii din viața țăranului. Practic, pe tot parcursul secolului XIX predomină în arta plastică reprezentările înscrise în categoria estetică a „frumosului” înțeleasă în sens clasic. Privirea artistului este foarte probabil condiționată de percepția consumatorilor de
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
de măsură și claritate”. Clasicismul romanului a fost constatat și de criticii de mai târziu precum G.C. Nicolescu (1944), Al. Săndulescu (1969), Dimitrie Păcurariu (1971), Ioan Adam (1979), Alexandru Piru (1981) și Paul Cornea (1984). Nu lipsește totuși un oarecare idilism sămănătorist mai ales prin viziunea poetică asupra sufletului țărănesc (în special în paginile în care apare baciul Micu). Unii critici au constatat asemănări cu scrierile lui Ivan Turgheniev (sosirea lui Matei Damian, drumul de la gară cu trăsura, vizita lui Matei
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
cu trăsura, vizita lui Matei la Sașa) sau chiar cu cele ale lui Lev Tolstoi (Sașa și Matei par două „suflete frumoase” asemănătoare cu eroii romancierului rus, considera Paul Cornea). Scriitorul este un cunoscător al psihologiei rurale, împrumutând ceva din idilismul lui Vasile Alecsandri în reprezentarea țărănimii. Sufletul țăranului român este reprezentat în portretizarea poetică a baciului Micu; întruparea mai multor însușiri într-un om viu îl aseamănă mai mult cu un personaj de baladă, lipsindu-l într-o oarecare măsură
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
a reprezentat un moment important în istoria literaturii românești, scriitorul depășindu-i „prin maturitate și rafinament” pe mulți contemporani. Romanul conține ecouri vagi din scrierile lui Nicolae Filimon și Dimitrie Bolintineanu, prefigurând realismul dur din "Răscoala" lui Liviu Rebreanu și idilismul din romanul "La Medeleni" al lui Ionel Teodoreanu. În opinia criticului Șerban Cioculescu, chiar dacă nu constituie o operă viabilă, ciclul Comăneștenilor consolidează începuturile romanului românesc, reprezentând o primă tentativă de frescă socială. Pentalogia romanescă a lui Duiliu Zamfirescu este durabilă
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
găsesc versuri cu tentă eminesciană. Nici pictorii nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-a trăit "pe plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă a uitării Bizanțului". Prin Petrașcu s-a trăit „uitarea” idilismului și romantismului lui Nicolae Grigorescu. Despre academism și ieșirea din el nu mai putea fi vorba la începutul secolului al XX-lea. „Uitarea” academismului fusese consumată deja de către Grigorescu, Ion Andreescu și de afiliații de la Societatea "Ileana" a lui Ștefan
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
această sarcină a revenit lui Luchian și Petrașcu, care au știut să-l „uite” pe Grigorescu, precum și lui Tonitza și Pallady care au intrat în pictura modernă românească de o manieră cu totul originală. Formula cu care s-a depășit idilismul grigorescian și impresionismul european a fost reprezentată de simbolism, ca parte integrantă a curentului Art Nouveau. Atașați acestui curent au fost pictorii Nicolae Vermont, Luchian, Ipolit Strâmbu, Pallady, Petrașcu, Kimon Loghi, Ștefan Popescu, Aurel Popp, Apcar Baltazar etc. Cu toate că opera
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
extermine peste un milion de oameni în lagărele și închisorile sale, în numele "luptei de clasă" și al ideologiei marxist-leniniste, Divinul critic, în cronicile sale optimiste, își afirmă mîndria și bucuria de a trăi și participa la construirea noii epoci. În idilismul lor, cronicile denotă, din nefericire, o sinceritate deplină. Trăia cu știință, sau poate fără, într-o lume paralelă, desprinsă de realitatea terifiantă a vieții de zi cu zi, aflată sub teroarea comunistă, în care toată floarea intelectualității, întreaga elită românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar nici de ponegrirea negativiștilor, care, oricît s-ar ascunde "după piersic", spun cu predilecție și adeseori cu exclusivitate ceea ce le place dușmanilor regimului nostru". Vigilent, ține să precizeze în continuare: "Oricărui liberalism noi îi opunem spiritul de partid. Iar idilismului și negativismului le opunem realismul socialist". Înarmați cu spiritul de partid și îndoctrinați cu realismul socialist, scriitorii erau în imposibilitatea de a cădea în vreo greșeală partinică. Lenin este citat copios, cu astfel de texte: "Arta aparține poporului. Prin rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
călătorie, povești pentru copii), versuri și teatru. S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme dramatice și ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
semnul Arcadiei și al contrautopiei. Brumaru recuperează ironic și autoironic - semn acut al modernismului și postmodernismului - un construct imaginar considerat anacronic: modelul idilic. „Emil Brumaru - spune Rodica Ilie - împacă, prin aderarea la grupul oniric, modelul idilic cu cel utopic, reprezentarea idilismului în poemele sale este una conștient și riguros cultivată, ca o asumare livrescă a acestui construct imaginar“. Constatare mai veche a criticii, dar pe care Rodica Ilie o duce într-un anume sens pînă la capăt în primul capitol al
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
în ianuarie 1951 la Uniunea Scriitorilor denunța p. ca „trogloditism”; în primăvara aceluiași an, o plenară a Uniunii Scriitorilor, consacrată problemelor poeziei, va declanșa o campanie oficială de „luptă” cu p. și „reminiscențele” lui, identificate în lozincile versificate festivist, în „idilism”, „didacticism” și „schematism” și mai ales în „neglijarea meșteșugului” - prin care era vizată libertatea formală, simptom neliniștitor de anarhism pe frontul propagandei. Definițiile acestor pretinse maladii artistice fiind laxe, era perfect posibil ca, sub pretextul combaterii lor, să se interzică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]