20 matches
-
legate de viața și opera scriitorului Marin Preda nu poate fi pusă la îndoială și e meritul autorului că s-a documentat atât de minuțios pentru ca toate aceste adevăruri să iasă la lumină, așa cum au fost și nu mistificate ori idilizate din alte considerente care ar putea vâna popularitatea și succesul. Oricum, Marin Preda și-a câștigat prin opera lui locul binemeritat în galeria scriitorilor de marcă. Iar Sorin Preda ni-l aduce înapoi, „răscolind prin maldărul de amintiri, interviuri și
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1399063397.html [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
cu care s-a luat la propriu de guler, fapt ce i-a adus ostracizarea în Ardeal, cu complicitatea austriecilor, până la moarte. Remarcabil surprinde istoricul Din Petre și exagerările călătorului boier Dinicu Golescu din Însemnările sale de călătorie, care intenționat idilizează viața oamenilor din statele occidentale pe care le-a vizitat pe la 1826, ca să pună în umbră „reaua tocmire”, corupția și ineficiența sistemului administrativ valah, proaspăt ieșit din fanariotism, bazat pe cumpărarea de slujbe, nu pe meritocrație și în folosul „binelui
DIN PETRE – INCURSIUNE INEDITĂ ÎN ISTORIE, MENTALITĂŢI COLECTIVE ŞI IMAGINAR SOCIAL (EPOCA MODERNĂ) de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ionut_tene_1448010378.html [Corola-blog/BlogPost/353261_a_354590]
-
realități ale satului românesc, riscând de multe ori a fi luat în derâdere și numit «Nădrăgilă» de cei ce vedeau în el un carierist politic și un intrepid speculând ignoranța țărănească și credulitatea comilitonilor... Monografia are meritul de a nu idiliza, de a nu face portretistică encomiastică, ci de a se menține în cadrele unei documentaristici obiective și de nuanță, înaintând de la faptul și aspectul istoriografic particular, local, regional, la imaginea mai generală a societății românești. Este o lucrare antrenantă, de
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
în care se toarnă betonul ideologic și cel al științei popularizate. Sahariana (1958, în colaborare cu Max Solomon) imaginează, speculând clișeul clasic al personajului care intră în comă profundă pentru a se trezi într-o societate a viitorului, o lume idilizată în sensul utopiei marxiste. Nivelul literar al producției lui Ș. nu va crește în scrierile ulterioare. Autorul se va încerca, fără ecou, și în literatura non-SF: divertismentul aventurilor pentru adolescenți (Misiune specială, I-II, 1966) sau romanul mainstream (Viața începe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289898_a_291227]
-
din iubire, tânjește, tocmai a recâștigat inima și Încrederea bărbatului - amant gelos și află În facile versuri expresia fericirii ei. Veta e romanțioasă (oaza de lirism În care se refugiază după Întâlnirea cu Chiriac e, probabil, și Încercare de a idiliza o relație mult prea telurică), Zița e febrilă, febrilitatea ei fiind motivată și de situația incertă În care se află ca femeie dezvorțată și fără angajament amoros. E Însă Înamorată. În taină. Cu vocație de amantă este Însă Mița Baston
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Inimă de mamă, Izvodul morții) sintetizează cam aceleași elemente, cu un spor în investigația psihologică, epicul fiind pe plan secundar. C. devine cu adevărat sămănătorist în romanele Du-te dor... (1936) și Tainele munților (1940), în sensul că abia aici idilizează satul, încercând să-i evidențieze puritatea și superioritatea moral-socială. Primul este povestea, cu peripeții, a unei căsătorii, înecată într-o detaliată prezentare etno-psiho-sociologică a satului, pe fundalul, mereu evocat, al unei naturi paradisiace. În Tainele..., acțiunea (redusă la o călătorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
conținuturi din manualele analizate. Perspectiva mitică asupra trecutului este transmisă prin introducerea în manual a unor pasaje eroice de literatură istorică românească referitoare la Alexandru Ioan Cuza, Preda Buzescu sau Costea Haiducul. Diversele pasaje considerate literare susțin, aparent neintenționat, imagini idilizate despre capitala țării, despre frumusețile și bogățiile naturale ale țării sau despre curajul și vrednicia strămoșilor noștri. Manualele de istorie de clasa a IV-a determină în mai mare măsură puncte de vedere divergente în ceea ce privește încărcarea ideologică a textelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
De data aceasta, publicistica sa nu mai e simplă propagandă. Scriitorul se implică, atrage atenția, merge pe teren, propune soluții. Ba chiar se revizuiește și ajunge la concluzia că viitorul promis nu face prezentul mai suportabil. Pe scurt, Călinescu nu idilizează realitatea, nu o falsifică, nu ascunde sub preș părțile neconvenabile. E deputat comunist, dar nu unul orbit. De vreme ce înțelege atât de bine realitatea, probabil că nu mai avea îndoieli nici legate de viitorul nu foarte promițător. Nu e exclus ca
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
despre obiceiurile sălbăticiunilor, despre vechile tehnici și secrete vânătorești, conțin momente de acțiune, de suspans ori aventură, dar și legende onomastice și se înscriu în genul literaturii educative de aventuri, cu mesaj patriotic (în termenii proprii anilor ’70-’80, prozatorul idilizând, de pildă, organizarea domnească feudală), destinată adolescenților. SCRIERI: Elegii pentru Cetatea Soarelui, București, 1973; Punctul, pref. Horia Lovinescu, București, 1973; Inspectorul de teren, București, 1980; Lumea de la fereastră, București, 1983; Comediograme, București, 1985; Neagoe, căpitan de vânători, București, 1991. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
cu adevărat mobilizat de aceste sloganuri. Paradoxul real constă În aceea că trebuie să ne adaptăm la o „fostă adaptare”, cea de dinainte de al doilea război, nici ea dusă până la capăt, acea Românie pe care unii sunt tentați să o idilizeze deși purta deja in nuce relele noastre de azi, corupția, politicianismul, grava discrepanță Între sat și oraș, Între Nord și Sud etc. Dar, se știe, drum Înapoi nu există, În sensul că suntem „locuiți, Îmbibați” de-o mentalitate, bună-rea, formată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
popularizare. Firul epic, simplist, din Tinerețe, de pildă, relatează conflictul între țăranii din două localități, rezolvat prin intermediul căminului cultural, personajele sunt invariabil pozitive și negative, adică „țărani săraci” și „chiaburi”, maniheism care ilustrează conflictul dintre două lumi, cea nouă fiind idilizată pueril. Ca de obicei în astfel de alcătuiri literaturizate, limbajul e pitoresc, iar câte un portret de țăran pare izbutit. Proza pe care o va scrie S. după 1970 se va încadra în altă categorie, autorul apelând fie la fantastic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
Nu prin evlavia față de vechile așezări ori prin glorificarea trecutului, nici prin ortodoxism, ci pe o cale a primitivității, a instinctualității cu tentă naturalistă. Adică prin adîncirea cutezătoare în nebulozitățile inclusiv morale ale unui trecut foarte îndepărtat. Departe de-a idiliza satul, îl "demitizează", cum s-a spus mai recent, îl așează sub semnul tensiunilor pasionale, al dezlănțuirilor comportamentale, al precipitărilor unui dramatism arhaic ce colcăia sub zorzoanele romantic sămănătoriste. O magmă din zorii istoriei se prelinge în paginile sale cele
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
și mai cu seamă în jurul Herții, familii întregi sfârșesc de foame! Au vândut tot, nu mai au nimic (...) Pretutindeni o liniște de mormânt. Copii morți la sânul mamelor, copii culcați care nu mai pot mișca, palizi, jigăriți, îngrozitor de văzut". Nu idilizează epoca, fără doar și poate, o carte care înregistrează realități de felul acestora, făcând apel la mărturia epistolară a unor oameni ca doctorii Davila sau Severeanu, care s-au confruntat cu ele direct și dramatic, practicându-și profesia, sau la
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
la biserică.). Aceste versuri nu demonstrează o angajare împotriva mediului citadin ca loc de pierzanie. De fapt nici o poezie a lui Sergiu Adam, care are legătură cu spațiul rural sau cu locuitorii lui, nu este paseistă, în nici una nu este idilizat satul, și dacă există oarecum sentimentul dezrădăcinării, el nu presupune condamnarea orașului. În câteva poeme predomină tonul oracular, tonul aceluia care este sigur că știe adevărul (Și nu inventez nimic...; Ascultă și ia aminte,/ Nu-i o închipuire.), dar cele mai multe
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
editorială de care cultura română avea nevoie vitală. S-a întîmplat ca începuturile editoriale ale d-lui Iordan Datcu să coincidă cu epoca unei veritabile liberalizări în spațiul culturii încît programele inteligente puteau fi realizate cu brio. Nu vreau să idilizez lucrurile. Și nici nu trebuie. Dar liberalizarea din anii șaizeci ai secolului al XX-lea e o realitate incontestabilă, care a modificat esențial - și în bine - harta literaturii române. De acest suflu înnoitor s-a bucurat și patrimoniul literaturii române
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
rămâne "stăpâna nopții" și interlocutoarea privilegiată a firilor melancolice. Pentru poeți Luna e tot la princesse lointaine, amorul imposibil. O iau în stăpânire doar prin rime bine îngemănate, o visează ziua și o admiră, de la distanță, noaptea, o idealizează, o idilizează, o personifică, o compară și o laudă deșănțat. Îți poți imagina orice despre ceea ce se întâmplă pe Lună, mai ales pe fața ei nevăzută, îți poți imagina orice despre peisajele ei mirifice, despre decorurile ei tropicale sau pastorale, îți poți
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
tineri, îmi vine să plâng. Mă pocnește o nostalgie insuportabilă, de parcă e vorba de tinerețea mea. Și anii ăia și oamenii mi se par mai puri. Știu că e un efect, sunt conștient că ideologia îi obliga pe regizori să idilizeze și pe actori să se infantilizeze, totuși mă gândesc la acele timpuri ca la o Vreme a Îngerilor. Unul dintre cele mai puternice momente pe care le-am trăit cu taică-meu ni l-a prilejuit programul de apă caldă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Ei se sărută și se despart / băieți cu codiță, fete rase în cap, iar sinesteziile sunt adecvate contextului: aerul are gustul sărat al apei. În felul acesta, textele Victoriei Milescu alcătuiesc o poezie a cotidianului, în care orașul nu e idilizat, pentru că poeta, în general, cel puțin în volumul de față, nu are deloc tendința de a atenua asperitățile realului prin apelul, eventual, la un arsenal de procedee artistice, vocea lirică evoluând, sub acest aspect, nu neapărat cu sobrietate, însă cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
guvernează trebuie totuși să fie cumpătat, să procedeze cu omenie, "iar încrederea prea mare să nu-l lipsească de prudență, după cum prea marea neîncredere să nu-l facă lipsit de orice îngăduință" (Principele, XVII), în ultimă analiză, refuzul de a idiliza imaginea omului e încă o notă definitorie pentru viziunea antiutopică. Diferența de perspectivă e hotărîtoare. Toate ideile florentinului sînt întemeiate pe istoria adevărată. Deliberat, el se distanțează de procedeele fabulatorii ale utopicilor, preferind "simplei închipuiri" "adevărul concret al faptelor". Presimțind
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
una mai puțin vizibilă asupra lui Hans Thoma. Cel mai influențat de către Böcklin dintre pictorii români, Kimon Loghi, elevul lui Franz von Stück, își va descoperi afinitatea cu pictura acestuia și va prelua o bună parte din recuzita sa picturală, idilizând excesiv pe portativul temelor sale sau introducând uneori ceva din dramatismul statuar al viziunii acestuia în abordarea unor teme și personaje din folclorul autohton. Ștefan Popescu se pronunță en conaisseur în 1895, manifestându-și deschis admirația: "La "Secession", Böcklin absolut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]