24 matches
-
pe Mureș, Bărci pe Mureș). Creația sa a umbrit activitatea modestului Stefan Jäger care continua să asiste la viața de zi cu zi a populației germane documentând traiul rural cu nostime scene de gen, mici documente colorate ale vieții cotidiene idilizate, presărată de petrecerile tradiționale ale țăranilor din satele șvăbești. Figura lui a intrat în conștiința bănățenilor datorită tripticului documentar realizat la începutul secolului XX (Colonizarea șvabilor în Banat); lucrarea a trecut pe plan secund calitățile de peisagist și portretist ale
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
de tihnită contemplare relatării. Continuând o preocupare mai veche și impulsionat cu deosebire de evenimentele din 1940, I. devine un cântăreț al Basarabiei, adunând în volumul Priveliști basarabene (1941; Premiul Academiei Române) note de călătorie, scrise într-un registru poetizat și idilizat. În viziunea sa, frumusețea peisajelor este armonios completată de cea (morală) a oamenilor, fie prin aducerea în prim-plan a unor experiențe directe, fie prin rememorarea evlavioasă a unor situații din trecut. Teza principală este demonstrarea legitimității apartenenței Basarabiei la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
ce-i frumos” și face ca toate să se surpe. În pofida etichetei de poet rural, satul nu apare în poezia lui M. ca entitate socio-etnică, ci doar în imagini izolate, în aluzii și referiri fugare. Povestea satului este o viziune idilizată, dar numai ca proiecție a amintirilor de odinioară. Un elogiu direct este adus totuși în câteva poezii - Bisericuța de la noi din sat, Clopotul, Fapta, Din sufletul satului -, în care sunt relevate spiritul comunitar, puritatea morală, pioșenia, echilibrul - toate definind un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
sau Simone de Beauvoir. „Deși reprezintă un personaj literar, deseori este abordată în critica literară într-un context istoric sau sociologic real, ca un fel de dovadă a empatiei certe a lui Chaucer față de femeile timpului său, târgoveața demitizează imaginea idilizată a femeii din literatura medievală și se metamorfozeză într-o purtătoare de cuvânt a acestora.”462 „Portretul târgoveței din Bath ni-l relevă pe Chaucer drept un autor lipsit de prejudecăți și înțelegător față de condiția femeii, dezbătută în problematica, ineviatbilă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sunt semnalate două opuscule de povești: Bălăior și Tămâița (Orăștie, 1911) și A fost odată ... (Brașov, 1913). În versurile sale P. intenționează o situare în lume, o descriere a propriei lumi, a reperelor ei esențiale, într-o viziune ușor convențională, idilizată sau dramatizată poate și sub influența unor modele livrești. Privirea, atenția sunt focalizate asupra naturii, ca realitate absolută, singura sursă de certitudine și, uneori, de bucurie, într-o viață aflată sub semnul părăsirii, suferinței, zădărniciei și morții. Sensibilitatea senzorială generează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
care se bucurau bătrânii societății la Greci, ce formau Areopagul, sfatul celor cinci sute, instanță supremă a comunității, În timp de pace. În satele istoriei românești, ca și În literatura noastră clasică, figura bătrînului este cel mai adesea una venerabilă, idilizată, e drept, nu rareori, dar, oricum, depozitarul nu numai al Înțelepciunii și tradiției, ci și al istoriei locului, al moravurilor și tehnicilor agricole, al Istoriei tout court. Și ne amintim, amuzați, nu-i așa, de istorioara lui Creangă cu Moș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
The Pirate, 1821), dar niciunul nu a dat un tablou al subiectului atât de bogat în detalii și în puncte istorice de referință. În vremea sa, pirații deveniseră de mult, în percepția publică, din tâlhari marini de temut, figuri romantice idilizate. Inspirat în primul rând de legendele din cărțile lui Exquemelin și Johnson, cu încărcătura lor istorică alterată deja de imaginație, dar și de altele 2, Stevenson a publicat, în 1883, romanul Treasure island (Insula comorii). Povestea are acțiunea plasată în
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
plonjeul kafkian în labirintul instituțional al sistemului medical românesc ilustra prin revers antipoetic substanța dramatică a faptului cotidian exorbitat de un absurdism caragialesc al lui "simt enorm și văd monstruos"; din filmul lui Schnabel se desprinde, mai degrabă, o imagine idilizată a unui loc în care caritatea și devoțiunea fac corp comun - vezi scenele fantasmale cu împărăteasa Eugénie (Emma de Caunes) patroana spitalului. Pentru o clipă pe coridoarele spitalului își fac apariția personaje în costume de epocă, un Nijinski în costum
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
e o firmă polemică și politică - nu o realitate spirituală”. Dar acesta a fost mereu creștinismul antisemiților: o firmă polemică și politică. Împotriva ei Cuvântul s-a ridicat hotărât, refuzând orice demagogie, dar, mai ales, demagogia antisemită.” Aceasta este imaginea „idilizată”, pur subiectivă pe care o avea Sebastian. Dar nici nu interesează aici o alta. Prin urmare, acest ziar a fost văzut pentru un timp ca fiind o oază de adevăr și de luciditate, un loc riscant dar cu atât mai
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
consecință, nu un accesoriu. Exercițiul gigantesc al Florinei Ilis e un act empatic de mare intensitate, nu o șarjă. De altfel, însăși imaginea lui Eminescu, așa cum se detașează ea, e un indiciu categoric în acest sens. Poetul nu apare nicidecum idilizat. Scenariul n-are nimic de melodramă, destinul nu se pretează romanțelor kitsch. Dimpotrivă. Tușele sunt adeseori crude, dar în esență firești, avantajând tocmai omenescul (care nu exclude, bineînțeles, nici turpitudinile maladiei). Eminescu al Florinei Ilis nu seamănă deloc cu statuia
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
și autorul Scrisorilor, Aciman trăiește într-un timp abstract, un fel de viitor perfect: nu un timp al amintirilor, ci al anticipării actului de rememorare. Prezent și trecut se estompează deopotrivă în acest viitor de două ori mai intangibil și idilizat decît simpla amintire: o dată pentru că el nu există decît ca speranță și așteptare, și încă o dată îndepărtat în măsura în care nu el în sine e cel dorit, ci absența pe care o va constata și comemora de îndată ce va sosi. Poate că o
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
necesară privind estalgia așa cum o utilizează în roman și film Dan Lungu și Stere Gulea. În studiul său, Socialist Films and Capitalist Commodities in Contemporary Poland, Kacper Poblocki distinge între estalgie și fetișism. Dacă sub semnul estalgiei stă o imagine idilizată, cosmetizată afectiv a fostelor regimuri comuniste, fetișismul se înscrie în rațiunile economiei de piață care transformă obiectele lumii comuniste fie în exponatele unui cabinet de curiozități, fie într-un bazar sentimental de suveniruri. Din acest punct de vedere, Sunt o
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
pe oricine dovedea anumite simptome: o privire rătăcita și tristă, puls slab și neregulat, sau dimpotrivă, prea intens, lipsa de pofta de mîncare, docilitatea excesivă, stare generală de letargie, si, foarte important, delirul minții seduse de imagini închipuite și extrem de idilizate ale unui "acasă" aflat undeva departe, inaccesibil. Nostalgia era boală celor plecați, pentru care întoarcerea nu era posibilă: soldați și marinari, prizonieri, sclavi. Soarta lor, odată căzuți la pat cu această boală, era de cele mai multe ori pecetluita: moartea, uneori prin
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
scotocești în trecut, cum ai scotoci în molozul unei clădiri dărîmate, căutînd ceva, orice, rămășițele unei lumi pierdute. Pentru supraviețuitorii comunismului, cam aceasta este nostalgia, așa cum o descrie Svetlana Boym. O stare de regret difuz după un trecut morganatic, categoric idilizat, dar imposibil de plasat cu precizie. E nostalgia devenită cuvînt de ocară, pe care îl aruncăm în obrazul celor care spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Dar e și nostalgia celor convinși că în perioada interbelică Bucureștiul
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
mână: Dacă acceptăm speculara ta metaforă in praesentia, apoi în oglinda-capcană or pătruns mai cu seamă Muntenii, ceva Ardeleni și prea puțini Moldavi, reținuți, aceștia, în mrejele Pescarului din Ipotești, unde consumă balade populare și se îmbată cu gloria trecutului idilizat. Or... eu găsesc ușure că nu s-au estompat încă osebirile caracteriale și/ sau comportamentale dintre subiecții celor trei provincii istorice. Antiunioniștii basarabeni strigă în gura mare că nu vor aglutinare cu "Țiganii de la Bucale", imagologia ne învață că Transilvanii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fel încât să rezistăm o sută de ani.” A dispărut, ca și Liviu Rebreanu, înainte de a împlini cincizeci și opt de ani. Întâlnirea din Pământuri, prima carte a lui P., reprezintă un moment decisiv în evoluția prozei rurale românești. Mitizată, idilizată și, de cele mai multe ori, falsificată de sămănătoriști și de alte curente tradiționaliste, lumea țărănească nu este, pentru criticii moderniști, un subiect atractiv. E. Lovinescu recomandă evoluția de la rural la urban ca premisă a sincronizării literaturii române, Camil Petrescu avertizează că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
recreeze și un tip de univers patriarhal rupt complet de lumea reală și de istorie. Folosind ficțiunea jurnalului, distanța dintre lumi sporește și prin decalajul între timpul acțiunii, în intenție o cronică a anilor 1913 și 1914 într-o Moldovă idilizată, feeric-convențională, impregnată de poezie, și momentul publicării. Erotismul incipient, plin de candoare al unor personaje creionate din tușe delicate, este surprins prin înregistrarea schimbărilor aproape imperceptibile ce se petrec în sufletul acestora odată cu trecerea de la copilărie la adolescență. Cu următorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
sau Simone de Beauvoir. „Deși reprezintă un personaj literar, deseori este abordată în critica literară într-un context istoric sau sociologic real, ca un fel de dovadă a empatiei certe a lui Chaucer față de femeile timpului său, târgoveața demitizează imaginea idilizată a femeii din literatura medievală și se metamorfozeză într-o purtătoare de cuvânt a acestora.”462 „Portretul târgoveței din Bath ni-l relevă pe Chaucer drept un autor lipsit de prejudecăți și înțelegător față de condiția femeii, dezbătută în problematica, ineviatbilă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
editeze broșura Din Țara lui April (1970), conținând versuri pentru copii, și o antologie de autor, Scrisori de primăvară (1972). Originea rurală și formația de normalist îl îndrumau pe tânărul P. spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
Slavici). Prin utilizarea fără discernământ a delimitărilor poziției de clasă a scriitorilor noștri - Împrumutate din istoria literară burgheză - autorul articolului amintit ajungea la concluzia că Slavici «rămâne un exponent al artei burgheze numai În aparență realistă (?), În fond romantică și idilizată». Tocmai prin lupta Împotriva cosmopolitismului, care privea de sus și cu dispreț pe creatorii noștri, tocmai prin lupta Împotriva Înțelegerii mecanice a raporturilor dintre scriitor și epoca sa, tocmai prin asimilarea strălucitului model de analiză leninistă a creației lui Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Literaturii Române din București arhiva sa, ceea ce a îngăduit editarea unei substanțiale secvențe de corespondență. O anume sensibilitate lirică, ingenuă, se întrevede în „cântecele” din O primăvară, nu însă în expresia, mai curând stângace, a sentimentului erotic, nici în viziunea idilizată a naturii (câteva accente mai firesc duioase se întrevăd în Codrul, Un mosafir, Mă cheamă), ci în recuperarea unor trăiri ale copilăriei și adolescenței (În clas, Aleargă trenul, Străbunica). Textul Siretului, care deschide volumul de „nuvele” Mărturisiri, cuprinde o efuziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
mijloacele". Generos, demn, inteligent, ferm, capabil de iubire pură, neobosit și decis să-și ducă la bun sfârșit misiunea asumată cu spirit de sacrificiu, Pamfil este "răzbunătorul așteptat"79, neînfricat și incoruptibil. Lumea pentru care luptă este, însă, idealizată și idilizată: singurele ființe demne de o soartă mai bună sunt Safta, Filoftia și acarul Păun, personaj care amintește de "bietul Pim-Pim" din caragialiana Cronică fantastică. Ca și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în mână și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între antume și postume ca două dimensiuni ale imaginarului eminescian: una neptunică, de suprafață, ușor idilizată, romanțată, și una plutonică, vizionară, febricitată, grandioasă, sumbră, proiectând cosmogonii și stingeri universale. Ele corespund, până la un punct, celor două tipuri de romantism pe care le identifică Virgil Nemoianu în Îmblânzirea romantismului, un romantism Biedermeier și un Romantism înalt (High
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dinu Păturică, Chera Duduca, Andronache Tuzluc, Domnul Caragea, Chir Costea Chiorul. Ei constituie ceea din perspectivă romantică, s-ar numi acea parte a antitezei, demonismul. La celălat pol se află Gheorghe, Banul C, Maria și domnul Grigore Ghica (personaje evident idilizate, portretistic), ori elementul angelic. Un singur personaj din galeria negativă, nu are corespondent la polul pozitiv, negustorul si cămătarul Chir Costea Chiorul, iar faptul este ușor de Înțeles. În sondarea procesului social al parvenirii, scriitorul Își Îndreaptă atenția, În primul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]