21 matches
-
să adune detaliile determinante pentru definirea cadrului epistemologic al științei religiilor. Exemplificăm la întâmplare: conflictul dintre interpretările materialiste (azi spunem reducționiste) și spiritualiste, interpretarea fenomenului în sine, impasurile istoricismului și psihologismului, raportul dintre mit și poezie, divergența dintre studiul istoric (idiografic) și studiul sistematic (nomotetic), legătura dintre mit și limbă ca structuri, istoricizarea simbolurilor, condiționarea formației religioase asupra viziunii despre lume și istorie... Într-un studiu aprofundat al corespondenței dintre S. Freud și C.G. Jung (epistolar care, dată fiind amploarea personajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
la școala gestaltistă a lui Wertheimeră, „exportând” din Europa opțiunea pentru unicitatea și înțelegerea intuitiv-globală a persoanei umane (inspirată de Sternă. S-a impus criticând psihanaliza și behaviorismul pentru maniera lor generală „nomotetică” de abordare a omului, pledând pentru înțelegerea „idiografică”. Ca metode de investigare; a propus studierea autobiografiei, a înregistrărilor verbale, interviurilor, analiza viselor și a confesiunilor, jurnalelor, scrisorilor, chestionarelor personalizate, scalelor cu ancore în direcția self-ului, testelor expresive și proiective, operelor literare și artistice create de subiect,a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
când se aplică această metodă la cercetarea creativității, studiul istoriometric investighează circumstanțele sau predicțiile referitoare la constribuția experiențelor de viață, a trăsăturilor de personalitate și a factorilor de mediu asupra performanței creative. Această orientare nomotetică se distinge clar de abordarea idiografică, ce pune accent mai ales pe particularitățile distincte prin care se caracterizează acțiunile individului, fără a lua în considerare dacă respectivele principii se pot generaliza la grupuri întregi de indivizi (Runyan, 1982); analizele cantitative reprezintă condiția sine qua non a
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cliometristul utilizează metode de analiză cantitativă a datelor istorice în scopul obținerii unor rezultate finale de o maximă rigurozitate științifică. Cu toate acestea, cliometria se apropie mai mult de psihoistorie deoarece interesul ei principal se manifestă mai curând în problemele idiografice decât nomotetice. Un exemplu elocvent îl reprezintă lucrarea lui Robert Fogel care a câștigat premiul Nobel în 1993 pentru aplicarea metodelor cliometrice la istoria economiei. Investigațiile de pionerat ale lui Fogel au abordat problematica profitabilității economice a sclaviei în sudul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
apud Batson, 1998) susține că e profitabil epistemic să avem în vedere identificarea predictorilor pentru comportamente prosociale specifice, în situații specifice, ale unei populații specifice și într-un timp specific. Aș sublinia în acest sens că nu e vorba de idiograficul pur, despre situații, oameni și conduite mereu altele, ci despre un nivel mai degrabă intermediar între nomotetic și idiografic, adică de tipuri de (comportamente, situații...). Apropo de tipurile de comportament prosocial, până acum cele mai multe cercetări psihosociale au vizat reacții în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
situații specifice, ale unei populații specifice și într-un timp specific. Aș sublinia în acest sens că nu e vorba de idiograficul pur, despre situații, oameni și conduite mereu altele, ci despre un nivel mai degrabă intermediar între nomotetic și idiografic, adică de tipuri de (comportamente, situații...). Apropo de tipurile de comportament prosocial, până acum cele mai multe cercetări psihosociale au vizat reacții în împrejurări de urgență. De aceea, și considerațiile cu privire la empatie și persoana altruistică se bazează prioritar pe rezultatele unor astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de protecție a copilului, ultima având o pregnanță sociopolitică deosebită și în țara noastră (vezi și Roth-Szamosközy, 1999). În ciuda variatelor forme pe care le pot lua mișcările sociale și a faptului că ele se pretează mai mult la o abordare idiografică, cu titlu orientativ se poate accepta modelul propus de Ch. Stewart, C. Smith și R. Banton Jr. (apud Larson, 2003), în care se descriu următoarele etape succesive: 1) Geneza este prima fază, în care ideologii propovăduiesc despre neajunsurile status quo-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
metode (inclusiv cantitative); căutarea de noi criterii alternative pentru evaluarea cercetării (verosimilitatea, emoționalitatea, responsabilitatea personală, credibilitatea, praxisul politic, textele "mai multor voci", dialogurile cu subiecții); surprinderea punctului de vedere al individului; investigarea constrângerilor vieții cotidiene prin apelul la viziunea emică, idiografica și la studiul de caz; asigurarea descrierilor ample prin utilizarea mai multor surse. Pierre Paillé a identificat șapte diferențe: "1) cercetarea conține aproape întotdeauna un contact personal și prelungit cu un mediu sau cu oameni și o sensibilitate față de punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
a sugera cadrelor didactice, ca în analiza pe care o fac activităților elevilor, poziția lor teoretică și practică să nu derive din enunțurile nomotetice (de origine behavioristă) care definesc personalitatea ca o structură cu proprietăți universale, cât din enunțurile teoriilor idiografice, născute din aspectele clinice ale activității școlare, concrete. Acestea văd personalitatea într-o perspectivă dinamică, ca un tot structurat, ca o organizare perfectibilă și coordonată pe tot parcursul evoluției subiectului de factori sociali, de mediu, de grup sau individuali. Cercetarea
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
pentru testarea capacității de decodificare a parafaziilor cu modificării în grade diferite ale comprehensivității monemice; - Fișiere pentru testarea decodificării șirurilor de grafeme fără conținut logic și fără consonanță; - Fișiere pentru testarea decodificării îmemorizării) șirurilor negrafemice; - Fișiere pentru decodificarea îmemorizarea) șirurilor idiografice; - Fișiere cu prezentarea cuvintelor în contextul sintagmic, în funcție de probabilitatea de asociere lexicală îgrad de anticipație lexicală ridicată sau scăzută); - Fișiere pe categorii de sintagme îadjectivale, substantivale, verbale); - Fișiere create pe criterii prozodiale îperechi de cuvinte rimate, texte rimate); - Fișiere cu
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
anterior cercetării propriu-zise, cvasisimultan cu cercetarea (emergență) sau în urma efectuării acesteia, sociologii de orientare nomotetică se străduiesc să descopere legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este inferența de la eșantion la populație. Cei de orientare idiografică mizează pe unicitatea și irepetabilitatea faptelor, fenomenelor și evenimentelor social-istorice. (Nu întâmplător istoriografia este invocată mereu ca disciplină idiografică.) Tensiunea nomotetic-idiografic, care se suprapune în foarte mare măsură cu ceea ce R. Boudon (1995) numește „universalism-contextualism”, nu trebuie însă supraestimată. Cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este inferența de la eșantion la populație. Cei de orientare idiografică mizează pe unicitatea și irepetabilitatea faptelor, fenomenelor și evenimentelor social-istorice. (Nu întâmplător istoriografia este invocată mereu ca disciplină idiografică.) Tensiunea nomotetic-idiografic, care se suprapune în foarte mare măsură cu ceea ce R. Boudon (1995) numește „universalism-contextualism”, nu trebuie însă supraestimată. Cei mai mulți sociologi descriu și explică acțiunile sociale și colectivitățile prin intersecția și combinarea universalului cu particularul (contextualul), după cum în aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
foarte mare măsură cu ceea ce R. Boudon (1995) numește „universalism-contextualism”, nu trebuie însă supraestimată. Cei mai mulți sociologi descriu și explică acțiunile sociale și colectivitățile prin intersecția și combinarea universalului cu particularul (contextualul), după cum în aproape orice rezultat provenit dintr-o abordare idiografică se pot identifica anumite constante și regularități. 4. Există și teorii (modele explicative) cu pretenție de universal, începând de la unele „slabe” sub aspectul axiomatizării și formalizării, cum ar fi interacționismul simbolic, marxismul, și până la altele „tari”, ce utilizează din plin
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fi „capital social (relațional)”, „capital simbolic”, „costuri psihologice”. Este clar că asemenea variabile sunt mult mai greu de măsurat. Iar dacă mai introducem și conceptul de „raționalitate subiectivă” (Boudon, 1992), atunci teoria se diluează extrem de mult și abordarea tindespre una idiografică. De altfel, chiar în perimetrul ei mai tare, teoria la care ne referim manifestă o serioasă slăbiciune, având în centru noțiunea de „capital informațional”, variabilă care nici ea nu e ușor de cuantificat. 6. Referitor la concretul empiric, teoriilor înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
care sunt predominnat hermeneutice și interpretative ca stil și puternic influențate de fenomenologia clasică (Stevenson și Cooper, 1997Ă. Ceea ce este necesar în cercetarea din psihoterapie este un studiu intensiv al pacientului individual (sau grupelor de paciențiă astfel încît atât perspectiva idiografică cât și cea nomotetică să fie dezvoltate în cadrul unui pluralism metodologic. Aceasta nu înseamnă că metodele calitative înlocuiesc metodele cantitative mai tradiționale, ci că cele două abordări pot fi combinate în moduri complementare și sinergice. Rennie și Toukmanian (1992Ă argumentează
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Unele (?tiin?ele naturii), fiindc? urm?resc s? stabileasc? legi universale, au preten?îi nomotetice. Altele (?tiin?ele spiritului), care vizeaz? s? dea seama de fapte istorice singulare, se mul?umesc s? le descrie; ele nu pot fi dec�ț idiografice. Astfel, ?tiin?ele se disting unele de altele nu prin con?inut, ci prin modul �n care �?i trateaz? obiectul. Windelband conchidea c? psihologia trebuie a?ezat? printre disciplinele nomotetice, ea neput�nd servi că fundament ?tiin?elor spiritului. La
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ale practicii educației oferă, prin cercetări inductive, analize prioritar calitative ale faptelor și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor epistemică și practică, dar și limitele analizei paradigmatice a practicii educaționale, dincolo de cea teoretică a ei, este necesar să sintetizăm câteva dintre notele sale
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
reglare. Etapele acestui demers, ca model mental de căutare a particularităților schimbării, a tranziției de la o paradigmă nouă la alta în practica educației nu au evidențiat însă decât o cercetare asupra evoluției procesului schimbării, cu particularitățile specifice, cu trecerea de la idiografic (particular, fapte semnificative, acțiuni), la nomotetic (general, paradigme, metateorie). Ele ne-au evidențiat un aspect relevant: dacă analiza dificultăților care stau în fața eficienței și eficacității practicii educației nu este urmărită în timp, în contexte reale, variate și nu este însoțită
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sau neobservabil, situații și evenimente inopinate, interese particulare manifeste, atitudini și credințe vehiculate în școală) la un curriculum rațional, explicit, proiectat, adaptat realului și progresului formării educaților. Combinarea a diferitelor tipuri de curriculum. • Afirmarea relației între general (nomotetic) și particular (idiografic), între obiectiv și interpretativ, cu îmbinarea lor ca alternative în învățare și evaluare. • Respectarea relației cantitativ-calitativ în propunerea conținutului, a metodelor, a criteriilor de evaluare, a proceselor (accent pe semnificație și nu pe volum, pe învățare critică și nu reproductivă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
asupra stabilității și extinderii explicațiilor sau interpretărilor datorită dinamicii fenomenelor, • asupra posibilității limitării la reflecții (ca etapă pregătitoare a cercetării propriu-zise) privind fenomenele studiate iar nu formularea de concluzii certe (ceea ce denotă relativism), • asupra trecerii de la subiectiv la obiectiv, de la idiografic (particular, fapt, caz, situație) la nomotetic (general, normativ). Constatăm că abordările în favoarea cercetării de tip pozitivist încă cedează cu dificultate în fața necesității de a găsi specificul științific al cercetării pedagogice, ca fiind de esență socioumană și predominant calitativă, iar pedagogia
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a fost efectuat. Pentru acesta din urmă, diferitele angajamente metateoretice exclud posibilitatea unui limbaj comun care să fie neutru. Proiectul științific constă, de aceea, în a da un sens (în cadrul înțelesurilor intersubiectiv împărtășite) momentelor individuale ale istoriei, metodă numită uneori idiografică sau, după Clifford Geertz (1993 [1973]), "descriere densă".1 În concluzie, din această dezbatere pot fi extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de bază (von Wright 1971: 4). El presupune monismul metodologic
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]