129 matches
-
lor interese” și atunci se potrivea textul întocmai cum vibrează Gândul nostru biciuit de Adevăr și uitat de Lumină . Este greu de crezut că Lupul va înțelege vreodată să mănânce frunze de salcâm, iar Capra carne de mistreț. Iată cum idiosincrasia te aduce în fața unei pledoarii pentru erezie. De o mie de ori este mai ușor să rătăcești printre comete arzând infinitul, decât printre ciulini stingând cuvântul. Oricum, trebuie să ne deslușim dintre partid și stat: care o fi Staul și
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_cozma_1410633494.html [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
1949 din 02 mai 2016. Volumul „Un călător în universul cărților - Adrian Marino”, apărut în 2013 la Presa Universitară Clujeană, are drept punct de pornire teza mea de doctorat. Cartea conturează imaginea lui Adrian Marino, urmărindu-i evoluția emoțională (simpatii, idiosincrasii, teme obsedante, călătorii culturale) și evoluția intelectuală (tânăr publicist, comparatist, critic și teoretician al literaturii). Monografia este construită ca un sistem de vase comunicante, deoarece ideologia lui Adrian Marino este ilustrată în toate capitolele. În capitolul I (Itinerar intelectual) este
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_negoi%C8%9B%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/344076_a_345405]
-
a-i ... Citește mai mult Volumul „Un călător în universul cărților - Adrian Marino”, apărut în 2013 la Presa Universitară Clujeană, are drept punct de pornire teza mea de doctorat. Cartea conturează imaginea lui Adrian Marino, urmărindu-i evoluția emoțională (simpatii, idiosincrasii, teme obsedante, călătorii culturale) și evoluția intelectuală (tânăr publicist, comparatist, critic și teoretician al literaturii). Monografia este construită ca un sistem de vase comunicante, deoarece ideologia lui Adrian Marino este ilustrată în toate capitolele.În capitolul I (Itinerar intelectual) este
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_negoi%C8%9B%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/344076_a_345405]
-
un abuz. În plus, profesorul ar trebui să fie autonom. Odată instalat într-o instituție de învățământ, el merită și respectul forurilor superioare și de control din sistem. Aceasta înseamnă că presiunile de orice fel, exercitate, de regulă, în virtutea unor idiosincrasii sau a unor parti-pris-uri impure și cu totul în afara interesului profesional, trebuie să înceteze. După cum ar trebui să înceteze și teroarea birocrației, cu dansul ei macabru de registre, rubrici, fișe de disciplină, programe analitice, planificări, evaluări, itemi didactici, vorbe, vorbe
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor by https://republica.ro/apel-pentru-restaurarea-demnitac-ii-profesorilor [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Volumul „Un călător în universul cărților - Adrian Marino”, apărut în 2013 la Presa Universitară Clujeană, are drept punct de pornire teza mea de doctorat. Cartea conturează imaginea lui Adrian Marino, urmărindu-i evoluția emoțională (simpatii, idiosincrasii, teme obsedante, călătorii culturale) și evoluția intelectuală (tânăr publicist, comparatist, critic și teoretician al literaturii). Monografia este construită ca un sistem de vase comunicante, deoarece ideologia lui Adrian Marino este ilustrată în toate capitolele. În capitolul I (Itinerar intelectual) este
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
larg despre www.facemcatavencu.ro: Permiteți, domnule, să vă trag un pic de urechiușe? Apoi, ce-i cu greșeală asta de pseudo-tabloid (“apropos”)? A fost scris în grabă textul, a fost inserata-n mod voit greșeală (unde-s ghilimele atunci?)? @idiosincrasia - lăsați, nu va mai urzicați! apropos, scărpinați ideea engros, c-asa, în detaliu papurist și paralel, riscați să fiți perdant într-ale sensurilor... parol! Țațo mor! L-am vazut! Am stat o seară întreaga să citesc tot și să văd
Primul show de net din Romania by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83032_a_84357]
-
Dragoș Bucurenci Mărturisesc, în final, o idiosincrasie privată: nu mai suport să văd intelectuali aplaudînd frenetic politicieni. Sînt de acord să-i ajute, să lucreze pentru ei, să-i flancheze. Dar nu vreau să-i văd aplaudînd în turmă. O sa ziceți că așa e jocul („în doi
Labele poc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82674_a_83999]
-
învățare a rolurilor sociale prin intermediul experiențelor personale - în urma interacțiunii cu ceilalți membri ai societății, individul stabilește sensul identității sale, sens recunoscut și acceptat de ceilalți. Psihologii folosesc cel mai adesea termenul de "identitate" pentru a desemna unicitatea unui individ în funcție de idiosincrasiile sale. În schimb, sociologii adesea folosesc termenul de "identitate" în sensul de "identitate socială", ceea ce implică trăsăturile de grup care îl definesc pe individ. Cu toate acestea, în momentul analizei identității unei persoane, fiecare dintre discipline poate folosi oricare dintre
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
oricare dintre sensurile conceptului în funcție de necesități. Erik Erikson a fost unul dintre primii psihologi care s-au interesat în mod explicit de problema identității. Schema eriksoniană se bazează pe o distincție între "identitatea Eului" (sensul psihologic al continuității), "identitatea personală" (idiosincrasiile personale care deosebesc un individ de semenul său) și "identitatea socială" și "culturală" (ansamblul de roluri sociale pe care o persoană le poate juca). În buna tradiție psihodinamică, lucrările lui Erikson își propuneau să investigheze procesul de formare a identității
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
auctorială la proza autoreflexivă; predilecția pentru fragment și o nouă relație cu cititorul, afirmă Eugen Simion. Poezia postmodernă - consideră Nicolae Manolescu - își împrumută criteriul poeticului din aceea modernă, cu deosebire că se arată mult mai îngăduitoare în preferințele și în idiosincrasiile ei. Epoca postmodernă nu inventează cu adevărat o nouă poezie, așa cum inventase epoca modernă. Monica Spiridon îl consideră în schimb doar un mit cultural și nimic altceva. Mircea Cărtărescu, dimpotrivă, accentuează latura autobiografică, realistă, orală și prozaizantă a curentului. Ion
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
le poată folosi. David Ownby, directorul Centrului pentru Studii Asiatice de Est, la Université de Montréal și autor al "Falun Gong și viitorul China", a notat că articolele ziarului sunt "bine scrise și interesante, dar din când în când au idiosincrasii în acoperirea lor"." „The Epoch Times este un ziar cu o misiune”, spune Ownby, care include „raportarea cu privire la aspectele legate de drepturile omului în întreaga lume, care permite focalizarea considerabilă pe China și Falun Gong.” Din noiembrie 2004, versiunea chineză
The Epoch Times () [Corola-website/Science/331391_a_332720]
-
e un anumit simț al oportunității și al orientării politice. Mihai-Răzvan Ungureanu a înțeles la timp că nu poți împlini, ca ministru, nici un demers politic, nici un proiect, fără susținere politică, fără un sistem de alianțe și acomodări întreținut asiduu, dincolo de idiosincrasii și prejudecăți. Răzvan a reușit, pornind de la acest principiu, să nu supere radical pe nimeni, să nu se înconjoare de uși închise. Politica înțeleasă nu ca bătălie grobiană, ci ca artă a compromisului, adică a negocierii - iată o perspectivă neluată
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
de obicei primară, un „clișeu”, mediatizat prin limbaj, influențat uneori În mod „subliminal” sau asociativ și care poate fi astfel activat automat de către un subiect X În raport cu toate tipurile de indivizi, grupuri sau obiecte, pe baza Înfățișării lor, a unor idiosincrasii, a semnalării apartenenței lor sociale ori culturale sau a oricărui alt gen de caracteristică vizibilă sau ascunsă. ν Stereotipurile, În calitatea lor de elemente constitutive ale reprezentărilor sociale, sunt, mai precis, niște „scurtături cognitive”, niște „scheme de percepție” sau niște
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un caz de tragism încorporat". De remarcat observația lui Ion Bălu din cartea menționată: "Ascendența sa asupra antecesorilor, contemporanilor și a criticilor din generațiile următoare a fost enormă și prielnice împrejurări au făcut ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
parte, dacă poziția mea extremă e corectă, dislocat moralitatea făcând astfel posibil sinele emotivist, cu tipurile sale caracteristice de relații și de expresie au fost episoade din istoria filosofiei; că numai în lumina acestei istorii putem înțelege cum au apărut idiosincrasiile discursului moral contemporan de fiecare zi și cum a reușit sinele emotivist să-și găsească un mijloc de expresie". (26, p. 62) Istorismul la care filosoful aderă este precizat prin delimitări critice față de transcendentalismul kantian, absolutismul hegelian și "pseudoștiința socială
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
oscilat periculos, înclinând spre o negativitate agasantă, insuficient argumentată și simplificatoare, după 1989. Nu fac parte dintre aceia care cred că personalitatea călinesciană, cu complexitatea și performanțele cunoscute, trebuie să constituie, obligatoriu, obiect de idolatrie, dar nici nu cred că idiosincrasia e o dovadă de cunoaștere mai profundă, mai inteligentă și mai justificată decât admirația. În fond, toate părerile contrarii despre ce atitudine ar fi onest să adoptăm față de o mare personalitate a culturii românești care a avut nefericirea să trăiască
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri complotul împotriva sa a fost fără răgaz, din timpul vieții, în posteritatea imediată, în anii totalitarismului comunist, în vremea "revizionismului" postdecembrist. Ca orice mare personalitate, Eminescu a stârnit idiosincrasii uneori violente, mergând până la vituperări de-a dreptul absurde; căci ele, personalitățile, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai incomode, mai ales în fața obtuzității și a relei credințe. A supărat mai cu seamă ziaristul, dar nici poetul n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în căutarea ascunsului Bacovia. Numai că Th. Codreanu, călăuzindu-și cititorul spre complexul Bacovia și bacovianism (peste nouă mări și nouă țări), îi descoperă multe alte lucruri, mai mult sau mai puțin cunoscute; "relația aberantă" a lui Rimbaud cu Verlaine, "idiosincrasia" lui Ion Barbu față de T. Arghezi, un Baudelaire cu părul vopsit verde, măreția și tragismul părintelui Florenski, pe Nietzsche cu Dumnezeul său mort, tălmăciri ale sinuciderii, pe portughezul Fernando Pessoa, care "identifică în sine 72 de poeți", pe Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
putea înțelege că exclud din planul legitim al imaginației tot ce iese din obișnuit și din empiria cea mai comună. Adică fantasticul, fabulosul, metamorfozele simbolice în plan existențial, misteriosul și straniul, nu și-ar găsi locul în marea literatură dacă idiosincrasiile unora de tipul meu ar avea trecere. Noroc că în fapt și l-au găsit de multă vreme și e destul a pomeni o serie de nume ilustre și de plăsmuiri ale închipuirii popoarelor pentru a încheia orice discuție. Refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
le spuneam aceleași cuvinte, iarăși și iarăși, dar de fiecare dată lucrurile păreau reale, ca și cum s-ar fi întâmplat cu adevărat, și încă pentru prima oară. Raymond Chandler a pus în eroul său multe din trăsăturile proprii, dar și destule idiosincrasii. Ambii par a fi personaje fără trecut. Deși biografii au reconstituit în amănunțime viața lui Chandler, scriitorul s-a limitat la referințe vagi la trecutul său, ca și cum memoria - această obsesie a moderniștilor - ar fi trebuit eliminată cu violență. Cineva remarca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
1982, de Giulia Sfameni Gasparro. 72. Vezi Kurt Rudolph, Die Mandäer I: Prolegomena, das Mandäerproblem, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1960, p. 13. Trilogia lui Rudolph este și astăzi cea mai bună prezentare sintetică a credințelor mandeene, În ciuda interpretărilor ei marcate de idiosincrasie. Celelalte două volume sînt: Die Mandäer II: Der Kult (1961) și Theogonie, Kosmogonie und Anthropogonie in den mandäischen Schriften: Eine literarische und traditionsgeschichtliche Untersuchung (1965). 73. Rudolph, Mandäer I, pp. 47-55. 74. Rudolph, Theogonie, p. 78 menționează nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe atît de fără folos; cele mai recente extrapolări ale acestor teorii sînt o serie de Încurcate ipoteze cu privire la o „școală” a Apostolului Toma și la existența unui gnosticism „sethian”, viguros susținute Încă În lucrările cîtorva Învățați bîntuiți de anume idiosincrasii 8. Revendicările de ordin genetic sînt deduse din clasificări și viceversa. Devine astăzi tot mai limpede că asemenea presupuneri nu pot fi demonstrate decît dacă autorul Însuși devine „gnostic” - respectiv, dacă se pretinde În posesia unei cunoașteri secrete care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anume. Dacă, așa cum am văzut, confruntarea Arghezi-Iorga, privită global, este întreținută de un mobil latent, generat continuu de polaritatea viziunii etico-politico-culturale, fiecare text arghezian (discurs și contradiscurs al acestei polemici) descompune mobilul central în câteva pretexte polemice sau, altfel spus, idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste" sau aluzive: "romantismul (...) politic", idealist
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu altă valoare, pe Dumnezeul creștin cu zeii precreștini, preferându-l îndeobște pe Dionysos aureolat de Apollo, zeu în care vedea vitalismul anunțător al Supraomului, căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității". Logică de maniheism strident între americanofilie și germanofobie? Recent, noul președinte al României, care, din acest punct de vedere, pare să împărtășească idiosincrasiile postmoderniste de tip political correctness, i-a arătat mare considerație lui H.-R. Patapievici prin demiterea lui Augustin Buzura de la cârma Institutului Cultural Român și propulsarea în loc a filosofului anglo-saxonofil. Iar primul lucru pe care l-a declarat noul director
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]