129 matches
-
larg despre www.facemcatavencu.ro: Permiteți, domnule, să vă trag un pic de urechiușe? Apoi, ce-i cu greșeală asta de pseudo-tabloid (“apropos”)? A fost scris în grabă textul, a fost inserata-n mod voit greșeală (unde-s ghilimele atunci?)? @idiosincrasia - lăsați, nu va mai urzicați! apropos, scărpinați ideea engros, c-asa, în detaliu papurist și paralel, riscați să fiți perdant într-ale sensurilor... parol! Țațo mor! L-am vazut! Am stat o seară întreaga să citesc tot și să văd
Primul show de net din Romania by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83032_a_84357]
-
Guvernul Năstase atașază, prin această măsură pentru care așteaptă aplauze, încă o cârjă trupului anchilozat al țării. în loc să vindece organele betege, el se mulțumește să facă manichiura și să dea o coafură șic părului slinos și plin de mătreață. în ciuda idiosincrasiilor mele, o sintagmă celebră descrie paradisul drept teritoriul laptelui și-al mierii. Specialiști în adaptări, împământeniri și sincronizări din goana calului, din 15 septembrie vom putea defini România drept țara paharului cu lapte și-a chiflei năstăsiote. Cum s-ar
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
oglinda prieteniilor literare, ci dă lista completă a ranchiunelor și dușmăniilor. Unii recunosc sincer: nu pot să-l sufăr pe X, nu pot să-i sufăr pe cei care... Răsfoirea cărții se transformă într-o simplă verificare, întotdeauna izbutită, a idiosincrasiei. Îndeobște urechiștii alunecă oportun printre capriciile proprii și ale altora. Instituționalizarea urechii ar trebui trecută în istoriile literare. Prioritatea urechii care ascultă față de ochii care citesc nu ține de generație, ci de înclinație, nu ține de o grupare (revistă) literară
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
dificile a acelui Zaciu din jurnal: "Greșind deseori și de tot atîtea ori avînd dreptate, Mircea Zaciu era, temperamental, un intransigent. Cînd era convins că dreptatea e de partea lui, era intratabil. De aici și spectaculoasele și definitivele sale rupturi, idiosincrasiile perpetuate de la an la an, în ciuda unor modificări ale comportamentului Ťincriminatuluiť, disprețul fățiș pentru Ťfripturiștiť și ŤPurtătorii de vorbeť". Cît despre o altă față a personalității sale, aceea legată de DSR și de luptele pentru apariția acestei cărți, Gelu Ionescu
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
veche. Iorga a rămas la fel de indezirabil pentru ei. Eminescu, ca scriitor politic, la fel de reacționar. Călinescu cu istoria lui literară - un autor bun de consultat în bibliotecă, dar nu de reeditat. Și așa mai departe. Chiar dacă și-au schimbat acul busolei, idiosincrasiile, ostilitățile, programul cultural antiromânesc a rămas același". Mihai Ungheanu procedează tocmai pe invers. D-sa face caz, la nivel pur declarativ, de anticomunism, dar nu de anticeaușism, ca și cum acesta n-ar fi fost ultima verigă, degradată, infectată de xenofobie, a
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
pentru o asemenea muncă de coordonare: autoritatea științifică incontestabilă în domeniul criticii și istoriei literare; apoi, capacitatea stimulatoare, organizatorică și de coagulare a colectivului, experiență pe care o probase și ca director al revistei „Echinox”; în al treilea rând, absența idiosincrasiilor, a dușmăniilor în viața literară, care ar fi putut influența lista de opere din domeniul contemporaneității și mai ales al imediatei actualități. S-ar cuveni de asemenea o cât de mică insistență asupra colectivului de autori. Dicționarul analitic de opere
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
vezi pp. 239-277) acest personaj comentează din perspectivă auctorială romanele anterioare ale lui Dan Stanca și dă o interpretare explicită întîmplărilor din cel care tocmai se scrie. Romanul A doua zi după moarte este o carte incomodă, susceptibilă să stîrnească idiosincrasii și să pună în dificultate pe multă lume (printre personajele ei apare Daniel, Mitropolitul Moldovei, în ipostaze nu dintre cele mai convenabile). De acea, ea merită citită în primul rînd pentru latura ei eseistică, pentru ideile explicite sau implicite pe
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
spre care ne îndreptăm e plină de posturi de televiziune cu dublă sau multiplă coordonare națională (de la "Euronews" la "Arte" și la "Cherry", acesta din urmă un simpatic canal de muzică româno-maghiar), dl Timofte pare a nu-și fi depășit idiosincrasiile, spaimele atavice și ideologia naționalistă cu care era îndoctrinat orice ofițer al armatei lui Ceaușescu. La vârsta domniei sale e, de altfel, prea târziu să-i pretindem să se schimbe. Dar nu e prea devreme să cerem, încă și încă o dată
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea sunt puțin șlefuite, "bidimensionale", fără note individualizante remarcabile și prea idilic prezentate. Par cam multe pentru o scenă îngustă iar lumea în care se mișcă este ternă, lipsită de conflicte notabile, de asperități. Idiosincrasiile țăranilor sunt antrenate doar când vine vorba de diabolicul regim comunist. Aici se folosește un arsenal religios univoc: "...să fi fost în puteri, puneam și eu mâna pe-o pușcă și mă băteam cu anticriștii ăștia, cum s-au luptat
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
univers artificial și ludic, să se fi intersectat (poate întâmplător) cu asemenea imagini stranii, există. Și trebuie privită cu încredere. Câteva argumente suplimentare provin din numeroasele ocoliri ale legităților de toate soiurile. Juristul din Lemberg își dă, sistematic, pe față idiosincrasiile față de legi. Delirul hazardului e la el acasă. După elogiul "oarbei tâmplări" (casus fortuitus) din Cântul al II-lea, după refuzul unei organizări statale (de fapt, orice formă de ordine îi incomodează pe țiganii lui Budai-Deleanu), după dorința de-a
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
Dragoș Bucurenci Mărturisesc, în final, o idiosincrasie privată: nu mai suport să văd intelectuali aplaudînd frenetic politicieni. Sînt de acord să-i ajute, să lucreze pentru ei, să-i flancheze. Dar nu vreau să-i văd aplaudînd în turmă. O sa ziceți că așa e jocul („în doi
Labele poc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82674_a_83999]
-
imens și contradictoriu cronicar moral al tulburelor vremuri pe care le trăim. Originalitatea publicisticii lui Dorin Tudoran - despre poezia sa am scris cu alte prilejuri - constă, din câte-mi dau seama, dintr-o extraordinară capacitate de a miza pe propriile idiosincrasii. E o performanță unică în publicistica românească de azi, bogată, de altminteri, în voci și scenarii ce acoperă o gamă infinită, de la pitorescul amoral, la încrâncenarea irigată de obsesii ideologice. În ce mă privește, așa cum am mai spus-o, prefer
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
proteica, aproape suspectă prin dimensiuni și în special prin multitudinea formulelor practicate, este un scriitor derutant pentru critică, pînă la confuzia criteriilor, valorilor. Nimeni nu a negat talentul scriitorului, nici macar adversarii (...). Considerentele extraestetice îndeosebi (etniciste, naționaliste) au generat în jurul lui idiosincrasii tenace". Am putea afirmă, badinînd ușor, ca Felix Aderca (1891-1962) ar putea fi investigat mai ales în vederea detectării spetelor literare pe care nu le-a ilustrat, cu riscul de-a se constată că ele... nu există! Căzut azi într-o
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
dispus niciodată de-o asemenea revista, cele la care am colaborat înfățișînd o mai mare sau mai mică diversitate de poziții, unele deosebite de ale mele, mi-am zis că sînt responsabil doar de ceea ce public sub semnătură. În pofida unor idiosincrasii ale sale față de diaspora, aveam impresia că autorul Buneivestiri păstra, si chiar își accentua, o anume independența și față de regimul Iliescu, neocolind a trata unele aspecte ale lui cu accente reprobatoare și evitînd a adera la pozițiile, complementare numitului regim
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a unui gust, sau a unei pasiuni personale, care mai curînd se scuză retrăgîndu-se în intimitatea celui care o împărtășește, decît se impune celorlalți cu argumente și arțag. Ambele forme de monumentalizare se regăsesc explicit dintr-o anchetă
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
literatura, cea impersonală și cea personală. E drept, din aceste două relații pornesc școli distincte de gîndire, dar cred că puțin ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
sală (evident, civico-apolitică) de conferințe. Angajamentul său public, prevalent în spațiul fenomenului artistic, este unul ferm, viguros prin moralitate și prin profesionalism și, în mod exemplar, unul care pornește de la principii solide și nu de la stări umorale persistente ori de la idiosincrasii bruște. În al treilea rînd, cele două premise particulare ar putea fi regăsite într-una mai generală; anume în aceea că Barbu Brezianu este neinteresant ca subiect, fie el și cultural, din pricina că, așa cum s-a văzut, trăiește firesc, lucrează
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
dezinvoltura. Un cumul de seriozitate impune o anume strîmtare a cadrului. Pe o parcela, aparent redusă, dar explorata intensiv, se adună un noian de obligații și comenzi, duse la bun sfîrșit - nu fără simptome de autoflagelare. De aci derivă probabil idiosincrasia față de eventualitatea emigrării, repudiata vehement în epistola pomenita. Determinată de coordonate precise, intrate organic în alcătuirea personalității, exilul ar fi pentru dînsa contraproductiv, o rupere de meleagurile natale, o smulgere din rădăcini, o transplantare într-un alt decor, cu reflexe
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
a fost și refuzul de a-și recunoaște erorile. Ideologia nu pornise așa din start, fondatorii nu au avut absurda vanitate de a pretinde că nu pot greși, își corectau judecățile, ca toți oamenii de știință adevărați. Probabil că această idiosincrasie a inaugurat-o cu adevărat Stalin, un diletant megaorgolios, în carnea căruia de timpuriu a crescut bronzul statuii. Înscris în piatră cu degetul lui de fier, orice adevăr trebuia să aibă duritatea și rezistența eternității, devenind imuabil ca Decalogul. După
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
schimbă farfuriile de supă cu unul dintre membrii consiliului Solidarității, explicându-i că pentru Polonia, el, liderul, valorează mai mult decât celălalt. E ironic? E serios? Walesa pare foarte serios. Dar Wajda? Să fie malițiozitatea lui Wajda parte a unei idiosincrasii? Nu știu.La un moment dat, Walesa o întreabă pe ziarista italiană dacă nu este arogant, știind prea bine că este, așa cum îi explică faptul că e un bărbat fidel, dar totodată posesorul unui libido de invidiat, revendicat de numărul
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
în România, unde dacă nu faci câte un abuz pe minut înseamnă că ești moale și incompetent. Infinit mai grav e că cucoana pedeseristă a eliminat unele nume, dar le-a păstrat pe altele după criterii ce țin, probabil, de idiosincrasiile, dar și de interesele politice ale domniei sale. Prost sfătuită (dac-a sfătuit-o cineva!) sau incapabilă să gândească cu propriul cap, d-na ministră a comis dintr-o dată, spun ziarele, următoarele infracțiuni: abuz în serviciu (a nesocotit o decizie a
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
își propune a comasa rezonabil, "a echilibra" cele două "discursuri" preexistente, e limpede că Adrian Marino nu are la inimă discursul autohtonist, tradiționalist, spiritualist. Pretinzînd că-i face loc în "sinteza" d-sale, îl califică neted drept "o imensă eroare". Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla coerență a demonstrației. Nae Ionescu, citit astăzi, apare doar ca "un straniu amestec de enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Pe de altă parte, părînd a face, totuși, o concesie în privința existenței pe sol indigen a ideilor (că de n-ar fi, nu s-ar povesti!), dl Marino denunță o deturnare a lor personală, un destin simpatetic...inevitabil: "În România idiosincrasiile personale sînt mult mai puternice decît ideile, decît adeziunile ideologice. Ești simpatic, nu ești simpatic - asta este totul. Trăim într-o țară de un personalism acut, plină pînă la sufocare de subiectivism, în care ideile nu au un mare prestigiu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Europa, va fi înțeles că identificarea cu victimele lagărelor de exterminare, în numele unei religii, poate deveni prea repede absoluție facilă. Pentru el, identitatea înseamnă căutare, efort de regăsire personală în spațiul alterității, dar și de descoperire și asumare a unor idiosincrasii ireductibile. Pentru intelectualul și bărbatul Kazin, inteligența e un veritabil afrodisiac - cum o spune la un moment dat. E aproape îndrăgostit de Hannah Arendt, de gîndirea ei "teutonică" (categoric nu evreiască, insistă Kazin), de rafala de idei cu care îl
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
întrebare care te obligă, încărcată de suspiciuni și provocări cum este, să ieși din cercul protector al informațiilor, să te dezici chiar de tutela autorităților pe care le citezi și de care te sprijini, pentru a-ți declara și recunoaște idiosincrasiile, reținerile, slăbiciunile, dilemele. Abia atunci devii, susține Warren, critic. Se cheamă, deci, că între profesie și vocație (presupunînd că a fi critic este o vocație) există o subtilă legătură: aflarea vocației presupune atingerea unei maturități profesionale, descoperirea acelui centru spiritual
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]