100,220 matches
-
scris pe o fîșie lungă ca un steag alb: Grillparzer, Thomas Bernhard. La Viena istoria se mișcă lent. Intrăm la Café Landtmann ca la muzeu: pluș, brocart, bronz auriu, candelabre, veioze, lumînări, oglinzi, vorbit pe șoptite. Nu-i de noi. Ieșim. în spatele Burgtheater-ului, pe Löbelgasse, palat lîngă palat. Pe o placă citim: Parohia ortodoxă. Aici a locuit între anii... poetul Mihai Eminescu. Așadar, cinci tineri poeți români, pentru prima dată în capitala imperiului, cutreierînd prin marea piață a Vienei, ,Naschmarkt", printre
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
de hârtie te poate pune la treabă. Și apoi - și tonul i se încălzește deodată -, nu există lucru mai minunat pe lume decât scrisul! Este singura Ťorgie perpetuăť pe care și-o poate oferi o ființă umană." A doua secvență. Ieșim de la conferința ,Microsoft", unde Llosa a vorbit despre cărțile lui și despre chipurile răului în lumea de azi. Facem câțiva pași pe jos. Îi spun că Lituma în Anzi mi s-a părut desăvârșită. Un singur lucru am senzația că
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
mi s-a părut desăvârșită. Un singur lucru am senzația că nu ar fi trebuit să se întâmple acolo. Devine brusc interesat: ,Care?" - ,Ideea de a o readuce înapoi pe iubita lui Carreńo. Cititorul n-o mai aștepta, păruse definitiv ieșită din scenă și revenirea ei este ca un fel de bonus care ni se acordă după atâta dezolare și suferință." - ,Dar asta și e! O rază de lumină într-o lume care este cuprinsă treptat de noapte. Altminteri totul e
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
gratis? La acest nivel, al orbirii voluntare a indivizilor, comunismul a fost, într-adevăr, o utopie. O utopie a leneșilor și a hoților. Când, prin modificarea legii, molatecul cuvânt ,ocrotește" a fost înlocuit cu mult mai fermul ,garantează", lumea a ieșit, triumfalist, la un șpriț, convinsă că ultima redută a comunismului a căzut. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. A pune o placă pe un zid și a proclama că în interior se află cea mai importantă fabrică producătoare de
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
unității familiei, care rămîne în casă pe toată durata lui. Weekend-urile din ziua de azi s-au rupt aproape complet de semnificația inițială a șabatului. Puțini mai petrec ziua de șabat acasă, împreună cu toți membrii familiei. În weekend, oamenii ies în stradă, pleacă în excursii, la spectacole sau, dacă rămîn totuși acasă, stau acasă cu ochii pironiți la televizor. În felul acesta familiile se destramă, oamenii se înstrăinează treptat. Sau, cum spune Alexandru Șafran, omul încetează de a mai fi
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
care presă se presupune că, totuși, omul, dacă nu învață, află totuși ceva. Și acest ceva trebuie să fie exact. Autorul face harcea-parcea un subiect care, cu siguranță, era vrednic de un destin mai bun. îndrăzneala prin care vraiștea documentară iese în arenă realizează un efect de frivolitate imorală. Domnia-sa se va mâhni, sunt sigur, citind rândurile acestea; eu aș fi însă fericit știind că o cât de mică parte din umbrire ar pune-o pe seama domniei sale.
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
contextului politic, a angajamentului biografic și a publicisticii ideologice a unor scriitori. ,Cosmetizarea estetică", dezideologizarea a făcut că scriitori precum Alexandru Andrițoiu, Paul Anghel, Costache Anton, Aurel Baranga, Mihai Beniuc, Marcel Breslașu, Ion Brad, Nina Cassian, Horia Deleanu ș.a. să iasă absolut onorabil. Polemizînd cu prefața lui E. Simion în care acesta respingea excesele și pamfletul ca abordări de dicționar, Dan C. Mihăilescu (în Idei în dialog, nr. 1-2/2005) a vorbit despre ,neacceptarea adevărului politic infam din biografia autorilor și
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Simona Vasilache Cît ai ține-o de bine în mînă, literatura e, de felu-i, destul de jucăușă. Și, de-o vreme-ncoa, ,meteahna" asta este, pentru scrierile semnate de autori români, tot (mă rog, poate că exagerez...) ce le dorim. Să ,iasă", adică să circule, să prindă la public fel de fel, să fie, la urma urmei, citite, în cercuri (largi) unde nu se-mpiedică lumea de etern suspectatele ,influențe". Problema bunului de export, în sens larg - fiindcă începe să fie un
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
urmărește pe T.M. El demontează mai târziu impasul Carlei, care se considera o comediantă, nu avea însă în fond vocația teatrului. Totodată nu mai poate aluneca în prozaic și mediocru. Nici în amor nu izbutește să împace năzuința de a ieși din convenție cu inaptitudinea de a se împotrivi la presiunea mediului. Diagnoza lui T.M. e exactă, necruțătoare, dar și după decenii se observă că el e năpădit și de durere. Pendularea între observația albă, care reprimă parțialitatea și zvâcnirea de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
am spus-o niciodată pe șleau: Paula Ribariu este extraterestră! Primul și cel mai la îndemînă argument, unul de natură somatică, este starea ei de agregare bizară, care o face translucidă, iar dacă ești cumva mai grăbit, și ea îți iese în cale, incapabilă de cea mai firavă precauție, așa cum se întîmplă deseori să o facă în spațiul public, riști să o zdrobești fără să lase nici o urmă vizibilă, în afara unei pulberi sidefii, un fel de polen selenar, care ți-ar
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
reconfigurează abrupt prezența. Cu toate că, în mare parte, sunt deja cunoscute, dacă nu strict, ca obiecte, oricum ca tipologie, puse aici, într-un spațiu continuu, fără nici o fisură în desfășurare, nici măcar una cu efect scenografic, ele își suspendă orice funcție individualizatoare, ies din regimul de unicat, și se înscriu ca elemente constitutive într-un discurs, într-o mare demonstrație, care intră în alt registru de semnificație decît lucrările propriu-zise luate în sine. Prin instituirea unei noi sintaxe, nivelul decorativ, bine camuflat, dar
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
and the Epistolae duorum amantiumť, apărut anul trecut în Journal of Medieval Latin. În cazul în care acceptăm că cei doi corespondenți sunt Abélard - unul din cei mai reprezentativi și influenți intelectuali ai Evului Mediu - si Héloďse - femeia care a ieșit, prin inteligență și erudiție, din tiparul medieval feminin, devenind apoi, prin destinul său nefericit, sursa de inspirație pentru imaginația artistică a secolelor XVII și XVIII - , scrisorile din manuscrisul de la Clairvaux completează și luminează istoria acestei iubiri din anii 1115-1117, care
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
elemente fantastice și/sau onirice. Până aici, modelul cel mai la îndemînă este proza sud-americană și, poate, mai mult decît aceasta, cinematografia iugoslavă din anii '80-'90 (filmele lui Emir Kusturica). Dincolo de acest cadru general, romanele lui Dan Stanca se ies din contingent prin marea lor densitate ideatică. Autorul este, pe urmele lui René Guénon și Vasile Lovinescu, un adept declarat al filozofiei ezoterice, iar personajele sale sînt, la rîndul lor, oameni cu viziuni diferite, dar foarte ferme, asupra vieții și
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
Nu se sfia să afirme lucrul acesta ori de cîte ori avea prilejul, mai ales că prilejurile erau și dese, ziariștii, care mai de care, grăbindu-se să-i ia interviuri pentru presa scrisă și cea audio-vizuală. ŤDe cînd am ieșit din pușcărie am fost tot timpul un om fericitť, spusese el odată, fără să omită să-și rotunjească afirmația cu o alta și mai spectaculoasă: ŤDar nici în pușcărie nu pot spune că zilele au fost foarte întunecate. Cînd am
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
conținutul nostru, singurul real, singurul valabil - conținutul e scîrba! Și cititorul înțelege acest mesaj pentru că se vorbește pe limba lui, se simte pe simțirea lui. Se pare că popoarele îngenunchiate, înfometate, umilite, trăiesc nostalgia suferinței și nu acceptă nimic ce iese din perimetrul șotronului lor. Dacă piatra a sărit dincolo de linie ești eliminat. Nimic nu mai e în limitele normalității nici în conștiința scriitorului, nici în cea a cititorului. Mi-e greu să închei pentru că nu găsesc nici un răspuns. îmi vine
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
derapaj spiritual, i-a corespuns o tendință, expansionistă pe orizontală, a punerii în chestiune, a relativizării ansamblului. Istoria e luată peste picior printr-un procedeu acumulativ al datelor ei amestecate în așa chip încît să li se șteargă prestanța, să iasă la iveală haosul ce se ascunde-n ele: Cartea obiect, omul-pisică, pasărea-jumătate-om,/ Cuhnia Palatului Mogoșoaia, aleile pietruite, hăul/ lacului împînzit de năluci./ Mai sînt însă aci și statuile Marelui Octombrie,/ Marelui Ianuarie, Marelui Aprilie,/ Marelui Decembrie, Marelui Cuptor et caetera
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
Mediu, în plină epocă postmodernă. Dar epopeea literară Cei O Sută se află abia la jumătate. Înainte, mult mai este. Minunata călătorie în timp a lui Gheorghe Schwartz va continua preț de multe alte volume. Cu siguranță, proza acestui scriitor ieșit din norme ne rezervă încă multe și minunate surprize.
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
ratează/ aș romanța dacă structurile narațiunii nu ar fi atât de false/ dacă nu aș mânca pe loc ce scriu dacă nu m-ar pufni râsul/ ca pe un erou de roman ieftin/ dacă limba n-ar fi o râmă ieșită în ploaie să urle/ dacă n-ar fi o țață la pândă o codoașă cu bici/ sub patul unde am făcut amor mic cu literatura" (Amor mic cu literatura). Pendularea aceasta între adevărul crud, dar palpabil al vieții și literatura
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
al ,nouăzecismului" constă în integrarea lirică a neorealismului, în locul unei simple absorbții. Elementele realului și datele propriei biografii sunt introduse într-un discurs amar și sceptic, care este fața văzută a unui consistent stoicism: , Pentru încă o vreme nu voi ieși oricum nu vor băga de seamă/ într-atât s-au obișnuit cu ideea că am ceva de dosit/ poate vreo boală rară ori poate chiar vreo femeie/ ascunsă vederii lor mici. Doar la gândul ăsta mai pot surâde puțin/ iar
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
Rodica Zafiu Mai multe fomule de politețe care conțin termenul respect - respectele mele, cu respect, cu adînc (sau profund) respect, cu tot respectul - au un aer ușor învechit, fără a fi totuși ieșite din uz. E sigur că au fost foarte folosite multă vreme; în lumea personajelor lui Caragiale, invocarea respectului e omniprezentă: în primul rînd în corespondența oficială - ,Cu respect adaog spre cunoștința dv.", ,cu respect stăruesc", ,cu respect raportez urgent" (Telegrame
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
sincer, n-ai ce zice - respect la orice opiniune!". Și adjectivul respectabil e puternic legat de lumea lui Caragiale, ca termen ceremonios de adresare epistolară: ,Respectabile domnule Mache" (Antologie) sau de menționare orală: ,pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieșind de la Cațavencu..." (Farfuridi). Refrenul lexical al respectului e desigur o cheie ironică pentru o lume nu tocmai respectuoasă și respectabilă. Formulele respectului nu s-au învechit atît de mult pe cît s-ar putea crede, sau, în orice caz, s-
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
evoluția lui istorică. În acest scop, mobilizează o vastă bibliografie teoretică (îndeosebi de limbă engleză), ceea ce ne îndreptățește să apreciem erudiția exegetului în exploatarea surselor. Cătălin Ghiță face parte din categoria din ce în ce mai răspândită a tinerilor umaniști, foarte serioși, care nu ies în lume (adică în publicistică) înainte de a se legitima printr-o cercetare doctorală, recomandându-se ca specialiști într-o temă puțin frecventată. Strategia și perspectiva sa de afirmare sunt demne de toată atenția.
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
și pictorul Dan Bota. Asemenea lui Florin Mitroi sau lui Mihai Cizmaru instalați, din păcate, prematur în vîrsta lor postumă, el trăiește retras și cvasianonim, iar din cînd în cînd, cu o mult mai pregnantă vocație de luptător decît aceștia, iese în spațiul public cu expoziții mereu noi și se angajează direct în bătălia cu lenea și cu promiscuitatea din jur. Pictor format în cultura tradițională a imaginii, - aceea care se hrănește constant din structurile constituite ale lumii vizibile și care
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
bicisnic sub raport artistic" este falsă și fără adresă. Scrieți: , Aceasta ar fi tragedia postmoderniștilor basarabeni: nebunia de a se retrage total în abstracțiuni pretins filozofice sau în amănunțite descrieri fiziologice, în ascunderea lor în vaginul din care nu mai ies la aer. Să stea cât vor în el, nu vom avea nimic împotrivă, dar să nu ne amenințe mereu cu ,groapa de gunoi a istoriei", stând ei înșiși în altă groapă...". Vă asigurăm că nu veți găsi în poemele noastre
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
groapă...". Vă asigurăm că nu veți găsi în poemele noastre asemenea licențiozități care să demonstreze teza sexismului delirant și vulgar sau a pornografiei, precum insinuați. Totodată, e șocantă comparația Dvs., poet al ,universului matern", cu ,vaginul din care nu mai ies la aer" și o ,altă groapă". De când, domnule Vieru, matricea care ne-a dat viață tuturor este ,o groapă"?!! în ,P.S."-ul aceluiași pamflet insistați să fie republicată în ,L.A." o ,tabletă sclipitoare", selectată chiar de Dvs. din presa bucureșteană
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]